Aladin și lampa fermecată
A fost odată ca niciodată, în deșertul Arabiei, un regat. Acolo trăia un croitor sărac care avea un fiu pe nume Aladin. Acestuia îi plăcea să se joace toată ziua în piața din oraș cu Abu, maimuțica lui.
Din păcate, pe când avea 16 ani, tatăl său a murit.
— Mamă, am să lucrez la magazin să câștig bani. Nu-ți face griji.
Așa că Aladin începu să lucreze la magazinul tatălui său. Într-una din zile, un străin intră la el în magazin.
Întâlnirea cu unchiul
— Bună, dragă Aladin. Am aflat de decesul tatălui tău. Nu eram în oraș la momentul respectiv. — Nu te-am mai întâlnit până acum. Cine ești? — Sunt unchiul tău. Am trăit în afara țării timp de mai mulți ani. — O, unchiule! Auzisem de tine de la tata. — Mă aflu aici ca să-ți arăt un loc secret. O comoară ascunsă. Vino cu mine. Haide! — O comoară? Bine. Să mergem.
Aladin încălecă pe cămila sa și plecară în călătorie. Au mers călare prin deșert zile în șir. În cele din urmă, au ajuns în dreptul a doi munți despărțiți de o vale îngustă.
— Am ajuns. Adună niște vreascuri să facem focul.
După ce aprinse focul, omul aruncă un praf peste el și începu să recite niște cuvinte magice. Pământul se cutremură și se deschise în fața lor. Dinăuntru se ivi o piatră netedă de marmură cu un inel la mijloc.
— A? A! Ce se întâmplă, unchiule? Mi se face frică. — Nu-ți fie teamă de nimic. Fă ce-ți spun eu. Sub această piatră se află o comoară care va fi a ta, așa că trebuie să faci exact ce-ți spun eu. Mai întâi, ia acest inel.
Aladin luă inelul. Piatra se dădu la o parte, iar dedesubtul ei se iviră trepte care coborau.
Peștera comorilor
— La capătul acestor trepte vei găsi o livadă plină cu pomi fructiferi minunați. Treci printre ei fără să atingi nimic, altfel vei muri pe loc. Mergi înainte până vei ajunge într-un loc unde se află o lampă aprinsă. Varsă uleiul aflat în lampă și adu-mi-o. Inelul acesta te va proteja de pericole.
Aladin coborî scările cu atenție, fără să atingă pereții de aur. La capătul scărilor se afla o livadă cu pomi fructiferi.
— Ce delicios arată fructele acestea!
Lui Aladin îi era foame. Nu se putu abține să nu culeagă fructe. De cum culese un măr, acesta se transformă într-un rubin.
— Wow!
Culese niște struguri, care se transformară în perle. Aladin adună cât de multe fructe putu în drumul său. Curând, văzu o lampă aprinsă.
Vărsă uleiul din ea și o puse deasupra fructelor. Aladin se întoarse la trepte unde unchiul magician îl aștepta cu nerăbdare.
— Haide! Dă-mi lampa încoace! — Am mâinile ocupate. Vino să mă ajuți, unchiule! — Băiat prost ce ești! Ori îmi dai lampa, ori rămâi aici pentru totdeauna!
În furia lui, magicianul bombăni niște vrăji magice, iar ușa de piatră se închise. Aladin rămase închis în peșteră.
— Unchiule! Unchiule! Lasă-mă să ies! Unchiule! Unchiule! Nu trebuia să am încredere în omul acela!
Aladin plânse și iar plânse zile întregi, așteptând să-l salveze cineva, dar nu veni nimeni.
— A, să mă scoată cineva de aici! Vă rog! Să mă ajute cineva!
În timp ce-și spunea dorința, Aladin atinse inelul cu degetele și, spre mirarea lui, ajunse acasă.
Descoperirea duhului
— A! Unde ai fost plecat atât de mult timp? Te-am căutat peste tot pe unde am putut.
Aladin îi spuse toată povestea și îi arătă toate comorile pe care le adunase.
— Lampa asta e atât de veche!
Începu să frece lampa ca să o curețe. Spre surprinderea ei, din ea se ivi un duh uriaș.
— Ha ha ha! Doamna mea! Spune-mi care îți e dorința. Sunt sclavul tău, căci tu ții lampa.
Aladin și mama sa rămaseră uimiți. Mama îi ceru duhului o masă bogată, întrucât amândoi erau înfometați de zile întregi.
De îndată, duhul aduse 12 farfurii de argint la masă. Apoi, în fiecare farfurie apărură mâncăruri delicioase, precum fripturi, prăjituri, cornuri cu unt și multe altele.
Aladin și mama sa mâncară din toate după placul inimii. Mama sa vându farfuriile la piață și cumpără lucruri necesare traiului.
Dragostea lui Aladin
Într-una din zile, Aladin se plimba prin piață împreună cu Abu. Deodată, auzi un anunț.
— Închideți magazinele! Eliberați drumul! Celui care se va uita la prințesă i se va tăia capul! — Prințesa? Nu am văzut-o niciodată. Astăzi am s-o văd, orice ar fi.
Aladin se ascunse în spatele unei grămezi de butoaie. Trecea palanchinul prințesei. Aceasta privea pe fereastră printre perdele. Aladin rămase fascinat de frumusețea ei.
— Uau! Este cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată. Mă voi însura cu ea.
O luă la fugă spre casă și îi spuse mamei sale că și-a găsit dragostea.
— Cum poți să te gândești măcar să te căsătorești cu o prințesă? Sultanul va porunci să fii bătut dacă află. — Sunt gata pentru asta. Doar să te duci la palat și să-i oferi propunerea mea. Ia cu tine câteva fructe magice să le duci în dar.
Mama sa luă câteva fructe magice și le înfășură într-o pânză de mătase. Se duse la palatul sultanului. Gărzile acestuia nu o lăsară să intre, însă sultanul fu curios să vadă ce adusese cu ea în pânza de mătase.
— Hm. Lăsați-o să intre. — Vă mulțumesc mult, Majestate. Vă cer mâna fiicei dumneavoastră în căsătorie în numele fiului meu. Fiul meu s-a îndrăgostit de prințesă. — Ha ha ha! Ar fi o insultă pentru fiica mea să trăiască cu un om atât de sărac ca fiul tău. Și ce ai adus acolo în pânzele de mătase?
Aceasta desfășură pânza și îi arătă sultanului minunatele bijuterii în formă de fructe.
— Oho! N-am văzut în viața mea bijuterii atât de frumoase. Sunt impresionat. Însă înainte să accept propunerea, fiul tău trebuie să se dovedească demn de asta. Spune-i să-mi aducă 40 de tăvi de aur cu astfel de bijuterii. Doi sclavi îmbrăcați cu cele mai scumpe haine vor purta fiecare tavă. — Da, Majestate.
Mama se întoarse acasă și îi spuse lui Aladin care erau condițiile sultanului.
— Nu-ți face griji.
Aladin frecă lampa și îi ceru duhului ceea ce comandase sultanul. Duhul făcu să apară o casă plină de sclavi cu bijuterii pe tăvi de aur.
— Du-i asta sultanului. De data aceasta va fi mulțumit.
Mama lui Aladin se duse de îndată la palat și prezentă darurile.
Palatul minunat
— M-ai impresionat din nou. Însă fiul tău trebuie să construiască un palat minunat în care să locuiască cu fiica mea.
Mama se întoarse acasă și îi spuse lui Aladin de condiția sultanului. Acesta frecă de îndată lampa și îi spuse duhului dorința sa.
Duhul construi un palat superb peste noapte. Se putea vedea de la fereastra sultanului. Duhul întinse un covor de la palatul lui Aladin până la palatul sultanului.
— Bună treabă, duhul! Acum, dă-mi haine regale și un cal frumos. — Da, stăpâne, precum dorești.
Duhul îl îmbrăcă în cele mai frumoase haine. Aladin se duse la palatul sultanului călare pe un cal alb superb.
— Mă bucur să te văd, tinere. Ți-ai dovedit puterile. Meriți ca fiica mea să-ți fie soție. Voi anunța căsătoria voastră. Începeți pregătirile!
Aladin și prințesa se căsătoriră fericiți. Regatul era plin de fericire și veselie. Căsătoria îl făcu faimos pe Aladin în toate regatele și în toate țările.
Răpirea prințesei
Magicianul află și el de nuntă și de bogăția neașteptată a lui Aladin.
— Cum a scăpat băiatul ăsta din peșteră? Probabil că mi-a furat lampa ca să câștige aceste bogății. Am să-i dau o lecție.
Magicianul se duse în regatul lui Aladin. Se deghiză într-un vânzător de lămpi. Se duse la palatul lui Aladin cu o ofertă interesantă. Aladin nu se afla la palat în acel moment.
— Dorește cineva să schimbe lămpi vechi cu unele noi? — Aladin va fi foarte fericit dacă îi fac o surpriză cu o lampă nouă. Folosește lampa aceea veche de mult timp.
Luă lampa magică și făcu schimb cu magicianul. Acesta frecă de îndată lampa și îl chemă pe duh.
— Stăpâne, spune-mi care îți e dorința. Sunt sclavul tău, căci tu ții lampa. — Du acest palat împreună cu prințesa într-un loc îndepărtat în deșert, unde să nu-i poată găsi nimeni.
Într-o clipă, palatul se făcu nevăzut. Sultanul văzu de la fereastră că palatul lui Aladin dispăruse din locul său. Dădu ordin ca Aladin să fie adus la el la palat.
— Din cauza trucurilor tale magice mi-am pierdut fiica. Adu-mi-o înapoi în patru zile, dacă nu, ți se va tăia capul. — Am s-o găsesc. Promit.
Aladin cutreiera întregul regat timp de trei zile, dar nu o putu găsi pe prințesă nicăieri.
Salvarea prințesei și a palatului
— Trebuie să mă folosesc de inel. Acesta mă va ajuta încă o dată. Îmi doresc să-mi văd prințesa.
Curând după aceea, se pomeni la porțile palatului său. Era un deșert imens, iar în mijloc se afla doar palatul lui. Se furișă înăuntru și o găsi pe prințesă în camera sa. Se îmbrățișară și începură să plângă.
Prințesa îi povesti întreaga întâmplare.
— Nu-ți face griji. Am un plan prin care să scăpăm și să-mi recuperez lampa.
Aladin îi șopti la ureche și îi dădu o sticluță cu o poțiune. Era o poțiune care o lasă pe victimă inconștientă. Aladin se ascunse în spatele draperiei și stătu la pândă. Magicianul se întoarse la palat.
— O, dragă Mustafa! Nu vrei să bei sucul pe care l-am făcut azi? Te rog, încearcă-l. — Regina mea! Așteptam momentul ăsta de atât de mult timp. Dă-mi băutura. Aș bea-o și dacă ar fi otravă.
Prințesa turnă sucul într-un pahar și adăugă câteva picături din poțiune. Apoi îl încurajă să bea sucul.
— Nu ți se pare că totul e îngrozitor de întunecat aici?
Pleoapele magicianului se închideau încet, iar el căzu inconștient pe masă. Aladin ieși imediat și scoase lampa din haina lui.
— Stăpâne, stăpâne, care îți este dorința? Sunt sclavul tău, căci tu ții lampa. — Du-ne în regatul sultanului împreună cu palatul nostru. Lasă-l pe acest magician viclean undeva departe în deșert, ca să nu mai poată scăpa vreodată.
Final fericit
Duhul făcu ce i se ceruse, iar ei se aflau din nou acasă cu toții în regatul lor. Văzând curajul lui Aladin, sultanul îi oferi coroana sa. O măreață ceremonie de încoronare avu loc pentru Aladin. Cu toții au trăit fericiți pentru totdeauna.
