Avarul milionar
A fost odată ca niciodată, într-un sat anume, un negustor bogat pe nume Richard. Avea multe terenuri și vindea cereale și legume. Afacerea îi mergea atât de bine, încât era milionar.
Ați crede că ducea o viață plină de lux și cheltuieli. Dar Richard era un avar și jumătate.
— Tată, încălțările mele sunt uzate. Îmi trebuie altele noi. — Ce? Ți le-am cumpărat acum doi ani. Vrei să sărăcesc de tot? — Tată, îmi cresc picioarele, iar încălțările astea, uite ce rău mă bat. — Doar încălțările noi te bat. Ceea ce înseamnă că pe astea nu le-ai purtat destul și sunt încă noi. Ia asta și cumpără-ți o alifie pentru picioare. Alifia costă jumătate de ducat, pe când încălțările costă 30. — Dar, tată! — Gata! Pleacă! Tot ce-mi vor banii. Nu mai știu ce să fac.
Avarul și familia sa
Așa era Richard. N-ar fi cheltuit un galben pe nimic. În timp ce camera cu comori era plină de aur, perle și diamante, încălțările sale erau uzate.
Hainele familiei sale erau peticite, iar familia și servitorii n-aveau voie să mănânce decât două mese pe zi. Într-o zi, Richard mergea prin piață, făcându-i pe servitorii săi să care saci plini de cereale. Nu voia să plătească o căruță. Chiar atunci a trecut pe lângă cofetărie. Cofetarul tocmai terminase de ornat un tort uriaș și proaspăt de ciocolată.
Aroma delicioasă a tortului i-a ajuns lui Richard la nas, făcându-l să-și dorească neapărat să guste din minunatul tort.
— Te-ai întors? — Da, da, da. — Ce s-a întâmplat? — Nimic. — Nu te simți bine? — Nu. Vreau tort. Un tort de ciocolată proaspăt, lipicios și delicios! Da! — Sună delicios! Voi face nu un tort, ci 10 pentru noi, pentru servitori și pentru muncitori. — Poftim? De asta n-am vrut să-ți spun nimic. Vrei să sărăcesc de tot? — Bine. Lasă-mă să fac măcar unul pentru tine, pentru mine și pentru copii. — De ce să mănânce și copiii? Adică, vreau să spun, li se vor strica dinții. — Bine. Atunci voi face doar un tort mic pentru noi doi. — Vrei și tu tort? — Nu pot să cred, Richard. Bine, dacă vrei, îți voi face doar ție o brioșă. Vei reuși astfel să-ți salvezi averea? — Fă repede, abia aștept s-o gust.
Lecția îngerului
Așa că soția lui Richard i-a făcut o singură brioșă de ciocolată. O, era proaspătă, lipicioasă, delicioasă și plină de ciocolată.
Richard a mâncat-o imediat, apoi s-a lins pe degete, ba chiar a lins și farfuria. Dar nu i-a oferit soției nici măcar o firimitură.
Întâmplarea a făcut ca un înger să vadă toată scena, care l-a supărat enorm.
— Un om atât de binecuvântat și de avut, dar atât de avar și răutăcios. În loc, în loc să împartă lumea cu avuția sa, nu-și lăsa nici măcar familia să se bucure de ea. Merită să i se dea o lecție. Una bună.
Așa că îngerul a așteptat până a doua zi dimineață, când Richard a plecat la muncă. Apoi s-a transformat în Richard și a intrat în casă, chemându-și toți servitorii.
— Toată lumea, toată lumea să vină aici! — Da, domnule! — Tocmai m-am întâlnit cu un înger care m-a sfătuit să împart bogăția mea cu toată lumea. Mi-a zis că dacă voi face asta, voi muri diseară. Așa că mergeți în sat și spuneți-le tuturor că astăzi e deschisă camera mea cu comori. Oricine poate veni să-și ia ce dorește. Duceți-vă acum! Dacă încerc cumva să vă împiedic, să mă bateți cu un băț ca să mă alungați, fiindcă țineți minte, dacă nu-mi voi împărți bogăția, voi muri. — Cum doriți, domnule!
Așa că servitorii s-au dus în sat ca să transmită mesajul stăpânului lor. La scurt timp, tot satul s-a adunat în curtea lui Richard, fiecare luându-și diamante, aur și bani din camera cu comori. La amiază, când Richard s-a întors să ia prânzul, a suferit șocul vieții lui.
— Eh? Hei! Cum îndrăzniți? Ieșiți din camera mea cu comori! Servitori, alungați-i! Hoții! Veniți înapoi! — Îi alungă pe oameni! — Atunci trebuie să-l batem cu bățul! — Cum să facem asta? E stăpânul nostru! — Nu-ți mai minte ce a zis azi dimineață? Să-l batem și să-l alungăm!
Astfel, bietul Richard a fost alungat din propria casă de propriii servitori. Atunci s-a hotărât să se ducă la curtea regelui și să-i spună toată povestea.
— Tot satul fura de la mine, Alteță! — Dar tu chiar le-ai cerut să vină ca să împarți bogăția ta cu ei. Există martori oculari? — Toată dimineața am fost la muncă, Alteță! — Oare ești tu adevăratul Richard? — El cine e? Cine e acesta? E un escroc și-un pungaș! — E imposibil să fac diferența între voi. Hm.
Judecata regelui
— Dar dacă ar fi să aleg, de ce nu l-aș crede pe cel care își împarte averea și aș alege să-l cred pe cel care e atât de avar încât propria-i familie e înfometată? — Alteță! Mă veți închide pe mine? — Poate. — Alteță? Nu, el spune adevărul! El e adevăratul Richard, iar eu sunt un înger. Am făcut asta ca să-i dau o lecție. — Arestează-l, Alteță! A încercat să-mi ia bogăția! — Alteță, în calitate de soția sa, bogăția sa îmi aparține și mie. Sunt de acord că soțul meu chiar e un avar afurisit. Îngerul cel bun n-a greșit încercând să-l pedepsească. — Ai auzit, Richard? Ce rost are să ții cu dinții de bogăție, dacă apropiații tăi sunt enervați și răniți de avariția ta? Nu ai prieteni, iar familia ta nu mă va considera nedrept dacă te voi trimite la închisoare. Asta e viața pe care ți-o dorești? — Nu, Alteță! Îmi pare rău. Îmi dau seama de nebunia mea acum. — Prea bine. Îți mai dau o șansă să-ți schimbi comportamentul. — Mulțumesc, Alteță! — Pentru a sărbători schimbarea comportamentului soțului meu, anunț un banchet pentru toată lumea din sat. — Bine, bine. Bine, faceți ce vreți.
Morala povestii: Adevărata bogăție nu constă în cât de mult ai, ci în cât de mult ești dispus să împarți cu ceilalți și în fericirea celor din jurul tău.
