Băiatul-vacă cel leneș
Odată ca niciodată, într-un sat umil din Coreea, trăia un băiat extraordinar de leneș, pe nume Kuang.
— Kuang, te duci să cureți cartofii, te rog? — O! Îmi pare rău, mamă, dar am un test foarte important mâine. — A, da? Mâine nu e vacanță? Și poimâine la fel, nu? De fapt, acum nu e vacanță de vară? — Ă...
Dacă cineva îl ruga ceva, încerca tot ce putea ca să evite să lucreze.
— Ați dori niște gustări și suc? — Da! — Și eu! — Și eu vreau! — M-ați ajuta să fac sucul, copii? — Ă, cred că mă doare stomacul. Mă duc acasă și iau niște pastile și mă întorc în vreo oră. — A, a fugit fiindcă nu voia să stoarcă câteva fructe? — Ah!
O zi de muncă și o dorință ciudată
Într-o zi, exasperată din cauza fiului său, mama sa l-a făcut să lucreze o zi întreagă. Kuang a ajutat-o la gătit, la făcut curat și la alte treburi.
La sfârșitul zilei, era atât de sătul încât a fugit înainte ca mama sa să-i poată cere să mai facă ceva.
— O, cum a putut să mă facă să muncesc așa de mult? Să mă ascund în copacul ăsta, în caz că mă va căuta.
Așa că s-a cățărat în copacul uriaș și s-a întins între crengile lui. De acolo, vedea niște vaci care se uitau în depărtare.
— Au, ce mult mi-aș dori să fiu vacă. Să mănânc și să dorm zilnic. Să nu fac nimic, doar să privesc iarba.
Transformarea
— Ești sigur că asta vrei să fii? O vacă? — Cine? Cine-i acolo? — Doar un bătrân care nu face mare lucru. — A, atunci suntem la fel. Nici mie nu-mi place să lucrez. — Ha ha ha! Nu suntem chiar la fel. Îmi place munca, doar că-s prea bătrân. Pe de altă parte, tu ești doar leneș. — Dacă fiind leneș voi fi fericit, leneș să fie. Aș prefera să fiu o vacă ce mestecă iarbă și nu face nimic. — Crezi că vacile sunt leneșe? De ce nu devii una și hai să vezi cum e. — Ha ha ha! Cum aș putea să fac asta?
Bătrânul a rânjit la Kuang.
— Ușor. Te transformi în vacă, uite așa simplu.
— Hei, ce mi-ai făcut? O, ce mu! Ce se petrece? E ceva în spatele meu. Mu! — Se pare că-i o coadă de vacă! Ha ha ha!
Kuang era speriat. Pe cap avea două coarne, două urechi roz uriașe și dintr-o dată și-a dat seama că-i vacă și că are patru picioare.
— Mu! Mu! — Ha ha ha! Băiat prostuz, ți-am zis că așa va fi. Nu m-ai crezut.
Viața de vacă
Văcarul l-a dus pe Kuang la o fermă și l-a vândut fermierului.
— Salutare! Voiai o vacă să lucreze la fermă? Ți-am adus una bună. — Mu! — O, nu! Mă vinde! — Ca să vezi! Mulțumesc mult! Voi avea grijă de ea. — Să fii cu ochii pe ea. Câteodată se întâmplă să fie leneșă. Ha ha ha!
Zicând asta, văcarul l-a mângâiat pe Kuang pe cap și a plecat, lăsându-l pe Kuang total neajutorat.
— Acum ia să vedem ce știi să faci.
Kuang se simțea groaznic la fermă. Fermierul l-a trimis imediat la munca câmpului și bietul Kuang încerca în zadar să explice fermierului că de fapt nu era vacă.
— Nu-s vacă! Sunt băiat! Mu! Mu! — Ce animal gălăgios!
Kuang nu era obișnuit cu munca și nu prea era de folos fermierului.
— Mu! — Pari destul de slabă, a? Hm, o să mă ocup de asta.
Kuang s-a uitat speriat la fermier. S-a gândit că va fi pedepsit că nu a muncit din greu.
— O, nu, nu! Dacă mă bate cu biciul sau mă înfometează. Vai, de ce am făcut asta?
A auzit pașii fermierului și a început să tremure.
— O, nu, nu, o, nu, o, nu! — Oftim, ăsta-i cel mai bun nutreț pe care-l am. Mai târziu o să-ți aduc niște fructe. Ai muncit bine astăzi, să mergem înapoi în grajd.
Kuang era impresionat. Știa că nu a muncit bine pentru fermierul care se baza pe el și că nu merita bunătatea sa.
O nouă perspectivă
În noaptea aceea, Kuang era treaz, gândindu-se bine.
— Fermierul nu-i prea bogat ca să-mi dea mie un butoi de mere și are mare grijă de mine. Ar trebui să-i întorc favoarea.
Și astfel, spre bucuria fermierului, Kuang a început să depună mult efort când muncea.
— Haide, poți s-o fac! Mu! — Uau! Ieri nici nu puteai merge prin câmp. Azi ai făcut aproape jumătate din treabă. Felicitări!
Kuang a rămas uimit de această laudă, care l-a făcut să tragă mai din greu.
În curând, lui Kuang a început să-i placă munca pe care o făcea, căci era tot mai puternic și mai fericit.
Fermierul era foarte bun cu el și avea mare grijă de Kuang.
Însă, cu timpul, Kuang a început să-și dea seama că o vacă făcea mai multe decât credea el. De asemenea, începuse să-i fie dor de patul său cald și de mâncarea bună pe care o mânca când era un băiat normal.
— Ah, cum am putut fi atât de prostuz și de leneș? Mă întreb de ce mama era obosită. Era și vina mea că nu o ajutam niciodată. Dacă aș fi acum acolo, aș face tot ce mi-ar cere.
Trezirea și schimbarea
După ce a adormit, l-a auzit pe văcar râzând în visele sale.
— Ha ha ha! Ha ha ha! O, o, o!
Kuang era șocat. S-a uitat în jur și a văzut că nu mai era în grajdul de lemn al fermierului, ci sub copacul lângă care l-a întâlnit pe văcarul ciudat.
— Două mâini, două picioare și și fără coadă. Totul a fost un vis! Iupi!
A fugit repede acasă și când a intrat, mama sa dormea. I-a părut rău când a văzut-o și a hotărât să muncească din greu și s-a dus la culcare.
A doua zi, când mama lui Kuang s-a trezit, a ieșit din cameră și casa strălucea de curățenie.
— Ce s-a întâmplat? — Mamă, vino la micul dejun!
Mama lui Kuang era atât de surprinsă încât a rămas șocată, uitându-se la fiul ei.
— Cum? Cum de muncește fiul meu? Kuang, ești bine? Și unde ai fost aseară? — Am fost la un prieten acasă. Mamă, îmi pare rău pentru ce am făcut până acum. De fapt, pentru ce n-am făcut. — Așa, da! — Of, ascultă. Știu că demult muncești și că nu te-am ajutat. De azi înainte nu voi mai fi leneș.
Ținându-se de cuvânt, spre uimirea imensă a mamei sale, tânărul Kuang a început să muncească din greu. A făcut tot ce i se cerea și în curând, oamenii au început să uite că era leneș.
Kuang era acum un băiat fericit și muncitor, care a învățat că, cu cât muncești mai mult pentru ceva, cu atât te simți mai împlinit.
