Băieții cu stea în frunte
Laptiza, frumusețea regatului
A fost odată ca niciodată, foarte de mult, un împărat generos și chipeș care stăpânea jumătate din lume. În regatul său nesfârșit, trăia o femeie foarte frumoasă, Laptiza.
Laptiza era fiică de cioban. Părul ei lucios și pielea ei fină o făceau să iasă în evidență în tot regatul. Toată lumea era vrăjită de frumusețea ei. Chiar și animalele, păsările și copacii.
Laptiza nu era doar frumoasă, ci foarte generoasă. Avea grijă de animale și de oricine din jurul ei. Dar nu era vorba doar de păsări sau de animale, până și stelele o iubeau foarte mult pentru frumusețea și generozitatea ei.
Binecuvântarea stelei Lin
O asemenea stea era Lin.
— Laptiza, tu ai un suflet bun. Noi, stelele, te-am urmărit din cer și suntem fascinate de frumusețea și de sufletul tău. De aceea, ți-am adus un cadou.
— Ce cadou?
— O binecuvântare! În a șasea lună a căsniciei tale, vei fi binecuvântată cu doi gemeni. Vor fi băieții tăi din stele.
— Băieți din stele?
— Da! Cu o stea pe fruntea fiecăruia. Mereu vor fi în preajma ta să te protejeze. Stelele vor fi armura lor. Nimeni nu va putea să le facă rău. Vor fi cei mai frumoși și mai înțelepți băieți de pe pământ.
Împăratul și Laptiza
Vorbind astfel, Lin dispăru în cer. A doua zi, în timp ce Laptiza își ducea turma de oi spre un loc de păscut din apropiere, auzi sunetul copitelor cailor. S-a întors și a fost uimită să vadă că era împăratul cu câțiva soldați.
De îndată ce împăratul o văzu pe Laptiza, se îndrăgosti.
— Cum te numești tu?
— Mă cheamă Laptiza.
Și atât a fost. Împăratul coborî de pe cal și vorbi cu Laptiza mult timp. Împăratul se îndrăgosti de frumoasa ciobăniță și o ceru de soție. Laptiza, care era și ea impresionată de împărat, a fost de acord.
Uneltirile lui Muric
Dar nu avea să fie ușor. Împăratul avea un curtean mai puțin onest, pe nume Muric. El voia ca fiica lui să fie împărăteasă. Împăratul, necunoscând intențiile lui Muric, avea încredere mare în el.
— Dar cum se poate așa ceva? Palatul ăsta are o tradiție care nu poate fi încălcată. E o ciobăniță! Dacă vrea să se mărite cu tine, trebuie să-ți ofere ceva valoros în schimb. Doar atunci va fi o căsătorie între egali.
— Dar ea e fiică de cioban. Nu e corect să aștepți ceva valoros de la ea.
— Tradiția este tradiție, Măria Ta. Nu am făcut eu aceste tradiții și în calitate de împărat nu ai voie să nu le respecți.
— Dar...
Promisiunea Laptizei
— Pot să vorbesc? Eu am ceva valoros de oferit. În a șasea lună a căsniciei mele, voi fi binecuvântată cu doi gemeni cu câte o stea în frunte. Vor fi invincibili și mereu mă vor apăra pe mine și regatul acesta.
— Nu mai spune! Și cum știm noi că tu nu minți?
— Dacă se va dovedi a fi minciună, atunci voi fi aruncată în temniță pentru tot restul vieții.
— Cum? Laptiza, nu!
— Iartă-mă, Măria Ta. Fie că sunt ciobăniță sau împărăteasă, promisiunea e promisiune. Cred în binecuvântarea mea și cred în mine însămi.
Nunta și așteptarea
Împăratul a fost de acord fără ezitare. Nunta a avut loc chiar a doua zi. Palatul și întreg regatul s-au bucurat și au sărbătorit zile în șir. Muric nu mai putea spune nimic pentru a împiedica nunta, dar nu avea de gând să accepte să fie învins de către o ciobăniță.
Lunile treceau și în curând avea să se facă luna a șasea. Muric era din ce în ce mai neliniștit.
Trădarea lui Muric
În cele din urmă, făcu ultima mișcare și unelti împotriva propriului regat.
— Vrei să-ți atacăm regatul? Vom pierde!
— Șșș! Da, știu, dar ce contează asta? Ți-am promis doi saci de aur. După ce vei fi capturat, te voi elibera și îți voi da răsplata. Mâine e ultima zi a celei de-a șasea luni. Trebuie să-l separ pe împărat de împărăteasă. Du-te!
A doua zi, împăratul primi vestea că poporul lui era atacat. Nu voia să-și părăsească soția, dar era datoria lui să-și apere poporul.
— Trebuie să pleci, dragul meu. Am să fiu bine.
Firește, atacatorii au fost capturați, dar când împăratul se grăbea înapoi la soția sa, Muric îl opri.
— Azi e ultima zi din luna a șasea, Măria Ta. Soarele e pe cale să apună și totuși nici urmă de băieții cu stea în frunte. Promisiunea e promisiune, așa-i?
— Nu-mi pasă. Nu va fi aruncată în temniță.
— Înțeleg. Împărăteasa își poate retrage cuvintele, cred.
— Nu, n-am să fac asta. Asta e o uneltire împotriva mea și a acestui regat. Dar până nu se arată adevărul, așa cum am promis, va trebui să trăiesc în temniță.
Toată lumea era în șoc. Toți erau surprinși de schimbarea bruscă de situație. Toți, în afară de Muric.
Furtuna și transformarea
În noaptea aceea, s-a strecurat afară din palat și s-a dus spre mare.
— Ha ha ha! Asta e magie curată! Cum ați crescut amândoi într-o zi? Tăceți!
Cei de la palat nu știau că binecuvântarea lui Lin se adeverise. Steaua i-a dat împărătesei doi gemeni în noaptea precedentă. Muric a privit totul. Laptiza se întinse cu băieții lângă ea și adormi. Iar dimineață, văzu că băieții nu mai erau.
Muric voia ca băieții cu stea să dispară, departe, departe de tot. Le plănuise deja soarta. Îi puse pe cei doi copii într-o barcă și împinse fără milă barca înspre largul mării.
— Acum fiica mea va fi împărăteasa și eu voi stăpâni jumătate din lume! Nu voi lăsa o ciobăniță și doi băieți cu stea în frunte să-mi strice planul!
Barca pluti ore întregi până când a fost prinsă într-o furtună. Valurile erau mari și puternice, scuturau barca foarte tare, dar băieții râdeau și se bucurau de aventură. Atunci, apăru un val uriaș care împinse barca în apele învolburate.
Dar în loc să se înece, băieții cu stea în frunte au fost transformați în doi peștișori. Au sărit veseli din barcă și au înotat prin furtună.
Muric își continuă planul
Între timp, la palat...
— Îți înțeleg durerea, Măria Ta. Dar oamenii se uită la tine cu multă speranță. Trebuie să te gândești la ei! Trebuie să te însori din nou!
— Muric, nu am să mă mai însor.
— Doar, doar pentru popor, Măria Ta! Nu ei sunt cei care te mint. De ce sunt lăsați fără împărăteasă?
— Nu știu ce să zic.
— Dacă îmi permiți, Măria Ta. De ce nu te însori cu fiica mea? Ea știe totul și îți va înțelege durerea.
— Ah, fă ce vrei, Muric. Mie nu-mi pasă.
Fără să mai piardă nicio clipă, Muric făcu toate aranjamentele. Nunta avea să aibă loc chiar în această săptămână.
Peștii vorbitori
Trecuseră câteva zile și pescarii au găsit doi pești foarte strălucitori în plasă.
— Hai să-i ducem împăratului!
— Da, se însoară chiar astăzi! Va fi cel mai bun cadou!
— Nu, stai! Nu ne ucide!
— Peștii ăștia vorbesc?
— Da! Nu suntem niște pești oarecare. Vă rugăm, nu ne ucideți!
— Dar atunci ce vreți să facem cu voi?
— Luați un bol mare și umpleți-l cu rouă proaspătă. După ce înotăm în ea, puneți-ne pe iarbă și lăsați-ne să ne uscăm.
— Hă?
— Hă?
Pescarii au făcut ce li s-a spus. Până la urmă, erau pești vorbitori. După ce au înotat, peștii au fost puși pe iarbă să se usuce. Și după ce s-au uscat bine, peștii s-au transformat în doi tineri. Amândoi erau chipeși și aveau câte o stea în frunte.
— Cine? Cine sunteți voi?
— Noi suntem prinții. Suntem fiii împăratului și a împărătesei Laptiza.
— Uu! Știam eu că împărăteasa noastră n-ar minți!
— Trebuie să ajungem la palat înainte să înceapă nunta!
— Trebuie să vă acoperiți capetele! Nimeni să nu vă vadă stelele! Vă ducem noi la palat!
Adevărul iese la iveală
Palatul era plin de lume. Toată lumea aștepta ceremonia, dar nici invitații, nici împăratul nu erau bucuroși.
— Liniște acum! Știm cu toții că împăratul a hotărât să se însoare cu fiica mea. Acum vom... Stați! Stați!
— Ei cine sunt? Și cum îndrăzniți să întrerupeți un om din palatul meu?
— Suntem copiii tăi, tată! Băieții tăi! Băieții cu stea în frunte!
— Poftim? Cum e posibil?
— Bărbatul ăsta, omul tău de încredere, ne-a lăsat să murim pe mare ca să-și poată face fiica împărăteasă. Voia să domnească, dar a uitat că noi suntem binecuvântați de steaua însăși. Nu ne poate ucide!
— Muric, e adevărat?
— Ăăă...
— Arestați-l!
— O, fiii mei! Fiii mei!
Dreptatea triumfă
Împăratul s-a dus de îndată la Laptiza și a eliberat-o din temniță. Ea își îmbrățișă fiii. Lin, steaua, avusese dreptate. Fiii au fost născuți din binecuvântare.
Iar binele mereu învinge răul.
Împăratul și împărăteasa Laptiza au domnit mulți ani după aceea, la fel și băieții cu stea în frunte.
Sfârșit.
