Bărbierul nesăbuit
Comerciantul generos
Această poveste este despre un oraș Patliputra. Locuia odată un comerciant pe nume Manibhadra, împreună cu soția sa, Gayatri. Aceștia erau foarte bogați. Aveau mult pământ și locuiau într-un conac.
Manibhadra era un om bun. Nu se mândrea niciodată cu averea sa. A muncit mult la viața lui. Soția sa, Gayatri, era o femeie înțeleaptă. Nu lăsa niciodată pe nimeni să plece cu mâna goală din casa sa.
Manibhadra și Gayatri erau renumiți în orașul lor. Cu fiecare ocazie, invitau oameni în casa lor și îi tratau cu respect și bunătate. Mereu aveau câte un vizitator la conacul lor. Cuplul erau gazde foarte bune. Le ofereau oaspeților lor cadouri scumpe și feluri diferite de mâncare.
— Vezi, Gayatri? Avem multe urări de bine. Nu vom face foamea niciodată și nu vom rămâne fără adăpost, atâta vreme cât acești buni oameni ne sunt alături. Nu ne vor lăsa singuri.
— Vai, dragă, ești prea inocent. Dăruiești atât de mult fără să aștepți nimic în schimb. Dar acești oameni vin aici doar pentru că sunt tratați regește. Niciunul nu ne va sta alături dacă vom avea probleme. — Aiureli! Nu gândi așa. Ei sunt oamenii noștri. — Știu că nu mă vei asculta și sper să nu vină vremea când ți se va dovedi contrariul.
Vremuri grele
Dar temerile lui Gayatri s-au adeverit. Viitorul avea altceva pus deoparte pentru cuplul de comercianți. Într-o zi de vară, Manibhadra a aflat că încărcătura sa s-a pierdut pe mare. A pierdut toată marfa.
Au tot căutat nava, dar în zadar. Manibhadra trebuia să plătească mulți bani clienților săi. A încercat să ceară ajutorul prietenilor săi, dar fiecare a găsit câte o scuză și l-au trimis mai departe.
— Ce s-a întâmplat, dragule? Ai găsit pe cineva care să ne ajute? — Nu. Toată lumea are necazurile lor. Nu mă pot ajuta acum.
Gayatri știa că toți prietenii săi inventează pretexte. Dar mai știa că soțul ei nu o va crede. A tăcut.
Sărăcia și munca grea
Comerciantul a fost nevoit să își vândă tot pământul pentru a-și acoperi pagubele. Dar tot nu îi ajungeau banii. A fost nevoit să își vândă conacul. Asta a funcționat. Manibhadra și-a achitat toate datoriile, însă acum era un om sărac. Locuia într-o casă mică și muncea pământul altcuiva pentru a câștiga bani.
Gayatri muncea ca profesoară pentru a ajuta cu casa. Ambi trebuiau să muncească din greu. Dar chiar și cu atâtea probleme, Manibhadra și Gayatri erau buni și respectuoși cu ceilalți. Câștigau suficient pentru a putea hrăni cel puțin un oaspete pe zi. Nu aveau alte cadouri scumpe sau alte feluri de mâncare de oferit. Însă aveau ospitalitatea și discuțiile sufletești.
Prietenii dispar
Timpul trecea, dar niciun vizitator nu a venit. Oamenii pe care Manibhadra îi credea a fi prieteni, acum se uitau la el și mergeau mai departe zâmbind. Manibhadra era deprimat.
— Ah! Ai avut mare dreptate, Gayatri. Aceștia nu sunt prietenii noștri. Au venit doar pentru a se bucura de cadourile scumpe și de ospitalitatea noastră. Dacă te-aș fi ascultat! Îmi pare rău, Gayatri. Nu mi-a mai rămas nimic. Nu-ți mai pot oferi o viață bună. — Nu spune asta, dragule! Eu sunt fericită să fiu cu tine. Doar pentru că unii nu ne sunt alături în vremuri grele, asta nu înseamnă că trebuie să ne schimbăm felul de a fi. Tu ești un om cu principii. Sinceritatea ta va fi răsplătită într-o bună zi.
Dar Manibhadra era prea supărat să creadă ce spunea Gayatri.
— Spune asta doar pentru că mă iubește. Am fost un prost toată viața. Nesăbuința mea nu va fi răsplătită. Nu am cu ce să-mi întrețin familia. Cum să pot face față? Este vina mea. Nu este mai bine să mor decât să trăiești cu vinovăția asta pentru totdeauna?
Dând vina pe el însuși, comerciantul a adormit.
O speranță neașteptată
— Mani, trezește-te, Mani! — Ha? Ce se întâmplă? Cine ești? — Eu sunt un călugăr. Am venit să te ajut. Nu trebuie să disperi în fața problemelor. Trebuie să le confrunți. — Sunt un nesăbuit. Nu pot să fac față la ce am făcut. — Nu ești nesăbuit. Nesăbuit este cel care acționează fără să înțeleagă întregul adevăr. Ce ți s-a întâmplat a fost un accident nefericit. Și eu sunt aici să te ajut.
— Poftim? Cum mă vei ajuta? Și de ce ai face asta? — Soția ta are dreptate. Motivul pentru care am apărut se datorează sincerității tale și a anilor de trudă. Aceasta este răsplata. Acum ascultă. Mâine îți voi bate la ușă cu același corp. Atinge-mi ceafa cu un băț. Apoi eu mă voi transforma într-o oală cu aur. Toată averea ta se va întoarce. Adu-ți aminte, nu lovi niciun alt călugăr, altfel vei fi pedepsit.
— Ha? Ce vis ciudat! Probabil că am adormit gândindu-mă la bani.
Planul bărbierului
Când comerciantul a ieșit pe ușă, a văzut un alt călugăr trecând prin fața casei sale.
— Hmm. Să fie oare? Vai, nu! Călugărul a spus că va apărea în același corp. Vis sau nu, nu trebuie să ating pe nimeni fără să gândesc.
În timp ce Manibhadra stătea pe canapea, a auzit pe cineva bătând la ușă.
— Oh, cine să fie? Să fie călugărul? — Nu, nu, Saheb, eu sunt bărbierul. Mi-ai spus să vin. — O, da, sigur. Intră.
În timp ce Manibhadra s-a așezat pentru a fi tuns, s-a mai auzit o bătaie la ușă.
— Dragule! La ușă e un călugăr. Ce să-i dau? — Un călugăr? Du-te repede! Adu-mi un băț! — Un băț? — Nu am timp să-ți explic. Repede, adu-l!
Fără să îl lase pe bărbier să termine cu tunsoarea, Manibhadra a fugit la călugăr cu un băț. Călugărul deja intrase în casă. Apoi i-a atins ceafa cu bățul și dintr-o dată...
— Oh! Ce e asta? Cât de mult aur! — Da! Nu mai suntem săraci!
Comerciantul era atât de fericit încât a uitat complet de bărbierul care era încă în casă și care a văzut întreaga întâmplare.
— O, deci așa s-a îmbogățit comerciantul. Nu e greu deloc.
Consecințele nesăbuinței
În ziua următoare, bărbierul a făcut un plan. A mers în locul unde stau călugării și i-a invitat pe toți la el acasă. Călugării au ezitat la început, dar le era milă de bărbierul care i-a implorat să vină. Călugării l-au urmat pe bărbier acasă la el. De îndată ce călugării au intrat în casă, bărbierul a încuiat ușile și a început să îi lovească cu un băț.
— Nu, nu! Ce faci? — Ajutor! Acesta este un om nebun! — Fugiți! Ne va omorî! — Oh!
Un călugăr a reușit cumva să scape și i-a rugat pe oameni să îi ajute pe ceilalți călugări. Toată lumea a dărâmat ușa bărbierului și au salvat călugării.
Bărbierului îi era frică. Oamenii erau furioși când au aflat ce a făcut bărbierul. Au fugit să îl lovească. Bărbierul a fost alungat din oraș și nu a mai fost văzut niciodată.
Manibhadra și Gayatri au văzut toată scena.
— Călugărul avea dreptate. Nesăbuit este cel care acționează fără să înțeleagă tot adevărul. Bărbierul nesăbuit a știut doar că am atins un călugăr cu un băț și că apoi acesta s-a transformat în aur. Dar el nu știa de visul meu. A acționat fără să gândească și a fost pedepsit pentru că a lovit călugării care nu trebuiau.
Nu acționa niciodată fără să înțelegi întregul adevăr.
