Billy Uitucul
Introducere
Billy Uitucul. Era un băiat pe nume Billy. Era cunoscut drept Billy Uitucul. Nu, Uitucul nu era numele său de familie, ci mai degrabă un obicei de-al lui. Veți vedea imediat.
— Mamă, ai promis că vei face plăcintă cu mere azi. — Da, da, îmi amintesc, Billy. Dar unde-s scorțișoara pe care ți-am zis ieri s-o cumperi? — Mmm, am uitat.
— Billy, ți-ai amintit să trimiți scrisoarea aceea? — Scrisoare? Care scrisoare? — Ah, mi-am amintit acum. Îmi pare rău, surioară, cred că am uitat. — Billy!
Un obicei prost
Deci, așa era Billy Uitucul. Nu uita totul, bineînțeles, uita doar ce promitea să facă pentru alții. Era un copil pe care nu puteai să te bazezi deloc.
Grădina de legume
— Guvernul zice că toate proprietățile ca ale noastre trebuie să planteze cât mai multe legume. — De ce, tati? — Cu toții trebuie să creștem legume pure și naturale, fără poluanți și pesticide. Noroc că avem grădină acasă, Billy. Legumele naturale sunt esențiale pentru sănătate. Cu toții trebuie să creștem legume în grădină de acum înainte. — Trebuie să avem mare grijă la poartă atunci, ca să nu intre vaca și să mănânce legumele!
Ei bine, vom începe plantarea de mâine dimineață. Deci, a doua zi dimineață, după micul dejun, mama, tata, Elizabeth și Billy s-au dus în grădină și au început să sape și să planteze.
După o perioadă, poștașul a venit la poartă cu o telegramă. Billy s-a dus repede s-o ia.
— Tată, e pentru tine! — Hmm, e un ordin să merg pe coastă. — Cum adică, tati? — Să zicem că e o călătorie de serviciu. — Pentru cât timp? — Pentru câteva săptămâni. Trebuie să plec într-o oră. Deci, aveți grijă de voi cât voi fi plecat, iar tu, Billy, să mai crești. Acum trebuie să fii responsabil. Ai grijă de mica noastră fermă, da? Mă bazez pe tine.
Billy s-a simțit foarte mândru când a auzit că tatăl său se baza pe el. Timp de câteva zile, s-a ocupat bine de grădină.
Billy uită din nou
Dar nu a durat mult. După ceva timp, Billy a devenit iar Billy Uitucul.
— Billy, ți-am zis să închizi poarta acum o oră! — O, am uitat. — Unde-s stilourile pe care ți-am cerut să mi le cumperi când vii de la școală? — Hmm, am uitat. — Hei, Billy, de ce e așa de uscat pământul? Nu ai pus apă la semințe? — Am vrut să le ud, dar am uitat.
Tati se întoarce acasă
Au trecut câteva săptămâni până când, într-o seară, familia a primit în sfârșit telegrama pe care o așteptau.
— Lizzy, Billy, tati vine acasă azi! — Ce bine! Tati! — Să-l așteptăm la gară la ora cinci. Îi voi face budinca sa preferată de biscuiți, piure de cartofi și șnițele de porumb la cină. — Yummy, îmi place și mie. — O, ce bine că va fi aici iar după atâta timp! Acum du-te și asigură-te că totul e curat și frumos în casă și că grădina de legume arată bine și e curățată. Haide, Billy, închide poarta înainte să intri!
Întreaga familie începuse să se pregătească cu bucurie de venirea lui tati. Și în final, era timpul să plece la gară.
Grădina distrusă
Când familia a ieșit în fața casei, au văzut că grădina de legume era distrusă.
— Ce Dumnezeu s-a întâmplat aici? — Mamă, uite urmele! O vacă a fost aici! — Billy, nu ai închis poarta? — Am uitat. Îmi pare tare rău. — Ah, Billy, Doamne! Haide, trebuie să ajungă tatăl tău!
Tati nu e la gară
Familia s-a dus la gară. Trenul a ajuns și s-a oprit, dar tata nu era în el.
— Mamă, sigur scria că la ora cinci va ajunge trenul lui tata? — Da, dar cum de tatăl tău nu e aici?
Au mai așteptat o perioadă la gară. Au vorbit cu conductorul de tren să vadă dacă mai vine vreunul și până la urmă, s-au resemnat și au plecat acasă dezamăgiți și foarte îngrijorați. Deși încerca să ascundă asta, era clar că mama era foarte îngrijorată pentru tatăl lor. A doua zi, din cauza grijii, o durea tare capul.
— O, mamă, lasă-mă să-ți fac niște ceai. Te vei simți mult mai bine.
Tati se întoarce
Tocmai atunci, o mașină a claxonat pe alee. Elizabeth și Billy au ieșit și l-au văzut pe tatăl lor coborând din mașină.
— Mamă, a venit tati!
Familia a ieșit repede afară ca să-l vadă pe tatăl lor.
— Vai, ce îngrijorată am fost! De ce n-ai venit ieri? — De ce? V-am mai trimis o telegramă în care scriam că nu pot ajunge până azi dimineață. — Ce? Ce telegramă? N-am primit niciuna. Elizabeth, tu ai primit ceva? — Nu, mamă, niciuna. — Billy! — Billy! — Îmi pare rău, mamă. Nu, nu știu cum, am uitat. Îmi pare foarte, ah, îmi pare foarte rău. — Ce iresponsabil ești, Billy! — Din cauza ta ne-am îngrijorat toți! Mamei i s-a făcut rău din cauza neatenției tale! — Sunt foarte dezamăgit de tine. Iar aia e grădina ta, Billy? Cum de e distrusă?
O lecție importantă
Billy n-a avut ce să-i mai răspundă tatălui său. A lăsat capul în jos, rușinat. Din fericire, fix atunci, prietenul său John a intrat.
— Bună tuturor! Hei, Billy, ce zici să iei prânzul cu mine mâine la 12? Vom merge pe deal să mâncăm, la picnic.
Billy s-a bucurat foarte tare și a uitat imediat de grădina sa de legume.
— Mi-ar plăcea mult!
Billy Uitucul nu uita de picnicul cu un prieten, așa că a doua zi dimineață, Billy s-a trezit de dimineață, s-a îmbrăcat și a pregătit și el un coș pentru picnic. Billy Uitucul n-a uitat să cumpere ciocolată și niște tarte în ziua dinainte. Și la momentul potrivit, s-a dus spre casa prietenului său.
Încântat a sunat la sonerie. Bunicul prietenului său a deschis ușa.
— O, Billy! Cum te pot ajuta, tinere? — Ziua bună, bunicule! John m-a invitat la picnic azi la prânz. Este gata? — Ei bine, nu știu nimic despre prânz. John e plecat și vine abia diseară. — Dar m-a invitat chiar el! Nu mi-a spus că va fi plecat toată ziua. — O, asta înseamnă că John a uitat.
Trist, Billy a început să meargă înapoi spre casă. Din fericire, tati se întorsese, așa că putea petrece ziua jucându-se cu el. A fugit spre casă, dar când a ajuns a văzut uimit că doar Jack bucătarul era acolo.
— Jack, unde-s ceilalți? — Ei bine, s-au dus la picnic pe munte. Se întorc abia mâine. — Ce? Nimeni nu mi-a spus un cuvânt despre asta. — Probabil că au uitat să ți-o spună, Billy.
Billy era distrus. Nu putea să intre în casă, așa că s-a așezat în grădina sa, care era distrusă acum, fiindcă uitase să închidă poarta. Dintr-o dată, o presură galbenă a intrat și l-a ciocănit tare în cap.
— O! Hei! Oprește-te! — E o gaură mare acolo și nu cred că vrea să repare. — Billy, trebuie să fii reparat, să știi. — Repar-reparat? Cum adică? — Ai o gaură mare în cap și pe acolo pierzi lucrurile. — O gaură în cap prin care se pierd lucrurile din capul meu? — Lucrurile pe care trebuie să le faci, promisiunile tale se pierd prin gaura din cap. — Să înțeleg că mă cerți? Atunci ceartă-l și pe John, și pe mama, și pe tata, și pe Elizabeth. — De ce? Ei au uitat cum ai uitat și tu, Billy. Ar trebui să înțelegi. — Chestiile din care tu te enervezi, le-ai făcut de mii de ori oamenilor care au mare încredere în tine. E normal să uiți uneori, dar să uiți mereu, să știi că asta nu e bine deloc. — Știu. Am fost foarte rău. — Rău, egoist și pe care nu te poți baza. — Probabil ai mei mă urăsc. — Nicio familie nu se urăște, Billy. Ai tăi te iubesc și e timpul să le arăți că-i iubești și tu. — Da, promit. De acum înainte îmi voi aminti lucrurile promise oamenilor. Nu voi mai zice niciodată cuvintele "am uitat", iar dacă simt că sunt pe cale să uit ceva, mă voi pișca. — Ăsta da plan! Rămâi cu bine!
Billy cel atent
Billy n-a pierdut timpul. A fugit în casă, a făcut curat, a aranjat scrisorile, a pregătit masa pentru cină și i-a zis lui Jack:
— Când crezi că se vor întoarce mama, tata și Lizzy? Putem pregăti ceva bun pentru ei și cred că ar fi bine să fac o felicitare în care să le scriu că-mi pare rău că am fost iresponsabil.
Tocmai atunci, Billy a văzut o imagine minunată. Mama, tata, Elizabeth și John au ieșit din camere.
— Billy? — Tati, mamă, John! Sunteți aici! N-ați plecat? — Cum să plecăm fără tine, Billy? A fost ideea lui Elizabeth și ne bucurăm așa de mult că ți-ai dat seama în sfârșit cum e când alții te dezamăgesc.
Mama avea dreptate. Billy și-a dat seama în sfârșit. Și din ziua aceea, Billy Uitucul s-a transformat în Billy Atentul. Billy se comporta cu atâta atenție încât lumea a uitat că odată era Billy Uitucul.
Și acum era un copil foarte responsabil.
