Basme în limba română: Brocartul Magic
O Văduvă și Copiii Ei
Odată ca niciodată, acum mult timp în China, trăia o văduvă bătrână cu cei trei copii ai săi: Fan, Yi și Mei. Văduva țesea brocarturi care erau cunoscute pentru frumusețea lor. Cu modele cu flori, păsări și animale, brocarturile ei erau cele mai frumoase și, vânzându-le, își întreținea cei trei copii.
— Am terminat pe ziua de azi. Mă duc să fac cumpărăturile.
O Pictură Magică
Cutreiera piața când a văzut o pictură care i-a atras atenția. O pictură cu o casă albă, înconjurată de câmpuri verzi și de o grădină plină. Pe deasupra zburau păsări, iar pe lângă casă trecea un râu.
— Ce frumoasă e pictura aceasta! Cred că o voi cumpăra.
A cumpărat pictura și s-a dus repede acasă.
— Fan, Yi, Mei! Veniți să vedeți ce am cumpărat!
— Of! Sper că ai cumpărat prăjituri cu miere, mamă!
Au venit și au văzut pictura cea magnifică.
— Uau, ce frumoasă e! — Nu-i așa? Mi-aș dori să trăiesc în locul acesta magnific! Ha! — Ha ha ha! Ce vise mărețe! — Mamă, ai luat sau nu prăjiturile alea lipicioase? — Ah! Uitați-le!
Ideea lui Mei
— Mamă, de ce nu țesești pictura aceea într-un brocart? Astfel, vom simți că deja trăim acolo!
Văduvei i-a plăcut ideea pe care i-a dat-o drăguța de Mei. Astfel că, începând din acea zi, văduva s-a așezat la războiul de țesut și a început să lucreze.
Lăcomia Fraților
După o lună, Fan a început să se plângă.
— Mamă, ne-am săturat să spargem lemne ca să câștigăm bani! — Într-adevăr, mamă, poți să nu mai lucrezi la brocart? Mai ai mult de lucrat la el?
Mei, care stătea cu mama ei, s-a uitat enervată la ei.
— E în regulă, mamă, mă voi ocupa eu de tot.
Așa că s-a dus singură în pădure ca să taie lemne și să aibă grijă de întreaga familie. Ba chiar a țesut și ea niște brocarturi și le-a vândut la piață.
— Ah! Ce bine ar fi dacă aș putea să țes la fel de bine ca mama! Atunci aș câștiga mult mai bine!
Văduva ardea crengi de pin ca să poată lucra noaptea. Fumul o făcea să-i vină lacrimile și deseori se înțepa în degete. Dar a continuat să lucreze.
Brocartul Prinde Viață
A trecut un an, apoi încă unul. Țesuse cel mai frumos cer albastru și magnific, iar florile erau incredibil de roșii. La sfârșitul celui de-al treilea an, brocartul era aproape gata.
— Mmm... Aproape am terminat. Încă o mică înțepătură.
Tocmai atunci, Mei a deschis ușa și a intrat în cameră.
— Oh, e aproape gata? E gata! Uite ce frumos e, draga mea! — E incredibil de frumos, mamă!
Fan și Yi au dat buzna să vadă de ce se bucură cele două.
— Uau! Chiar e minunat, mamă! Ne va aduce destui bani ca să trăim câteva luni! — Mmm! Luni întregi de prăjituri lipicioase! — Of! Nu te mai gândi la prostioarele acelea! — Ha ha ha! Nu voi vinde asta! Acest brocart minunat e doar pentru noi!
Vântul Fură Brocartul
În timp ce vorbea, a venit un vânt puternic în casă, a luat brocartul și l-a dus departe. Mei și mama ei au fugit după el, dar vântul l-a dus foarte departe, peste munții de la răsărit. Văduva s-a dus și i-a implorat pe fiii ei să-i găsească brocartul.
— Vă rog, vă implor, dragii mei fii, aduceți-mi-l înapoi, altfel voi muri!
Cei doi s-au uitat la ea și și-au dat seama că era distrusă. Așa că s-au hotărât ca cel mai mare, Fan, să se ducă să o aducă brocartul.
Călătoria lui Fan
A plecat și, după o lună, a ajuns la un munte unde, lângă o casă micuță, stătea o bătrână cu un cal de piatră.
— Unde mergi? — Spre răsărit.
I-a povestit despre brocartul mamei sale și apoi s-a oprit, căci culoarea ochilor bătrânei s-a schimbat. Se uita în depărtare.
— Brocartul a fost dus în Muntele Soarelui. Zânele îl copiază. Doar calul meu te poate duce acolo, dar va trebui să-l speli. Doar atunci va prinde viață și te va duce la Muntele Soarelui. — E cam mult de muncă, dar o voi face. — Trebuie să treci prin Muntele Flăcării, fără să te plângi de căldură, sau vei arde. Apoi, urmează Marea Înghețată. Nu trebuie să tremuri sau te vei îneca. — E prea mult de muncă pentru un brocart amărât.
Femeia s-a uitat bine la el și i-a dat o punguță cu galbeni.
— Atunci, ia aurul acesta și uită de călătorie. — De acord.
A luat punguța fericit și s-a întors spre casă. Pe drum a început să se gândească ce viață ar duce dacă n-ar împărți bogăția. Așa că a plecat singur spre oraș. Acasă, văduva aștepta tristă.
Călătoria lui Yi
— Nu s-a întors! Yi, Yi, îmi aduci tu brocartul, te rog? — Neee...
Văduva a început să plângă supărată, așa că Yi s-a dus să caute brocartul. Când a ajuns la trecătoarea din munți, a dat și el peste bătrână, care i-a spus și lui despre Muntele Flăcării și despre Marea Înghețată. Și, precum fratele său, a luat aurul și s-a dus în oraș singur.
Călătoria lui Mei
După ce a mai trecut o lună și nu s-a auzit nimic de brocart, Mei a plecat să-l caute. A ajuns și ea la bătrână, care i-a spus povestea.
Imediat s-a apucat să curețe calul de piatră și, în curând, acesta arăta minunat. În timp ce-l admira, calul a dat din copite și a prins viață.
— Acum ridică-te. Ai mult de mers.
Și în câteva momente, fata galopa repede spre răsărit. Când au ajuns la Muntele Flăcării, focul a înconjurat-o pe Mei, dar aceasta a trecut prin căldura amețitoare fără să verse nicio lacrimă. Apoi, când a ajuns la mare, valurile înghețate se izbeau de țărm, dar Mei și calul ei au trecut mai departe fără să tremure deloc.
Pe țărmul îndepărtat, a văzut un palat auriu în vârful Muntelui Soarelui. A intrat și înăuntru a dat peste multe zâne care făceau copii la brocartul mamei ei.
— Scuzați-mă, am venit să iau înapoi brocartul mamei mele. Mi-l dați? — Vai, nu, nu poți! Dar în seara asta vom termina și apoi poți lua brocartul mamei tale cu tine.
Zânele i-au oferit o masă delicioasă și un pat confortabil. Spre dimineață, una dintre zâne s-a uitat la brocartul ei. Nu era nici pe aproape la fel de frumos ca al văduvei. A hotărât că nu poate renunța la brocart, așa că a țesut o imagine cu ea în brocartul văduvei.
De dimineață, Mei s-a trezit și a văzut brocartul în fața ei, iar zânele dispăruseră. L-a luat și a plecat, trecând iarăși prin Marea Înghețată și Muntele Înflăcărat, până a ajuns la bătrână.
— Vino aici, frumoasa mea. Trebuie să te odihnești bine după călătoria asta grea.
A dat cu un praf magic pe cal, care s-a transformat iar în piatră. Mei a mulțumit bătrânei și a plecat acasă.
O Nouă Viață
Când a văzut-o pe Mei cu brocartul, văduva s-a ridicat din pat, revenindu-și imediat. Împreună au dus brocartul afară, la lumina soarelui și, când l-au deschis, s-a ridicat o mireasmă frumoasă, iar brocartul a crescut până a acoperit tot terenul. Firele de mătase au tremurat, iar pictura a prins viață. Au început să zboare păsări minunate peste tot, iar animalele pășteau din iarba verde și proaspătă. Pe vârful dealului a apărut o casă mare și albă. Totul era exact ca în brocart, în afară de faptul că lângă râu era o fată frumoasă. Aceasta era zâna care s-a țesut în brocart.
— Bună! Eu sunt din Palatul Soarelui. Brocartul tău e foarte frumos, dar oricât de greu încercam, nu reușeam să-l copiem. — Atunci poți sta aici cu mine ca să înveți. Măcar atât pot face ca să te răsplătesc pentru magia cu care ne-ai binecuvântat.
Astfel, cele trei au rămas împreună. Zâna și-a folosit puterile și i-a zis văduvei cum fiii ei au părăsit-o din lăcomie.
— Ah! Nu contează. Am nevoie doar de Mei a mea.
Văduva și-a invitat vecinii ca să se bucure de bogăția câmpurilor ei. Mei și zâna s-au împrietenit și toți au trăit fericiți.
Iertare și Iubire
Într-o zi, pe acolo au trecut doi cerșetori. Mei s-a dus să-i întrebe dacă au nevoie de ajutor, dar, când i-a recunoscut, a rămas șocată.
— Ce? Fan, Yi? Cum îndrăzniți să vă întoarceți după ce ne-ați părăsit?
Cei doi frați au cedat și au început s-o implore. I-au promis să facă orice ca să fie iertați de mama lor.
— Stai, Mei! Lasă-i să facă ce vor. Voi doi, dacă chiar vă pare rău, mergeți și lucrați în grădină. — Dar, mamă! — Mei, sunt frații tăi. Dacă chiar le pare rău, merită iertare.
Așa că Fan și Yi au lucrat din greu ca să le arate mamei lor cât de rușine le era și, într-un final, i-a primit. Iarăși era o familie fericită.
Să nu uităm niciodată iubirea și grija pe care ne-o poartă ceilalți. Să nu renunțăm la ele pentru lăcomie. Trebuie să înțelegem efortul depus și să dăm înapoi toată iubirea pe care o primim.
