Bunătatea se întoarce
O viață simplă în China antică
Odată ca niciodată, într-un mic sat din China, locuia o bătrână pe nume Doamna Zao. Era o femeie bună și, deși era săracă, nu se plângea niciodată de viața ei.
— Ce cald e astăzi! Și fructele par a fi coapte numai bine până când se va întoarce soțul meu.
Domnul Zao lucra într-un oraș îndepărtat și nu îi era ușor să vină să o viziteze pe soția sa. Lucra din greu ca să câștige destul pentru amândoi.
Vestea bună și vestea proastă
Într-o zi, a venit un mesager și i-a adus Doamnei Zao o scrisoare de la soțul ei.
— Bună ziua, Doamnă Zao! Sper că sunteți bine. Poftiți o scrisoare. — Oh, mulțumesc!
A intrat înăuntru și a deschis scrisoarea.
— Oh, va veni acasă în curând! Și va primi de două ori mai mulți bani, căci muncește din greu! Ce vești bune! Mai ales că proviziile din casă acum se termină.
Doamna Zao aștepta sosirea soțului cu multă încântare. Într-o zi, s-a dus să culeagă fructele și să le pregătească pentru el. Dar a rămas șocată când a văzut că se stricaseră.
— Oh, nu! Cum de s-a întâmplat așa ceva? Acum nu mai am multă mâncare în casă.
Doamna Zao trăia din fructele pe care le culegea, din cele câteva care nu se stricaseră. Dar curând, acestea s-au terminat.
— În câteva zile va veni. Oh, mi-e așa de foame!
O întâlnire neașteptată
Domnul Zao ajunsese deja în sat și mergea fericit spre casă, gândindu-se la draga sa soție.
— Scumpa mea soție se va bucura să mă vadă. Apoi, îi voi arăta o Ioan Paul de argint pe care l-am luat.
În timp ce mergea, a văzut o femeie care stătea tristă pe marginea drumului și a recunoscut-o.
— Oh, e Doamna Li! Mă întreb de ce stă acolo.
S-a îndreptat spre Doamna Li și a văzut că aceasta plângea.
— Doamnă Li, ce cauți aici? Și de ce plângi așa de tare? — Domnul Zao, plângeam fiindcă nu mai am bani. N-am mâncat de zile întregi. Nu-mi pot plăti chiria, iar proprietarul ne amenință că ne dă afară pe mine și pe fiica mea.
Soțul Doamnei Li lucra în același oraș ca Domnul Zao. Dar nu știa nimic despre el.
— Ei, bine, știi că soțul tău lucrează cu mine? — Hă? Mi-a trimis vreo scrisoare? Să-mi zică când vine? — Ă, nu, dar mi-a dat salariul său ca să ți-l dau ție. Poftim.
Doamna Li a ridicat capul imediat. Parcă se întâmplase o minune.
— Hă? Serios? Oh, mulțumesc din suflet!
Ochii ei străluceau și Domnul Zao a simțit o căldură interioară. A zâmbit, privindo cum pleacă.
— Acum, cum îi explic eu asta iubitei mele?
Acasă și o nouă dilemă
Și-a continuat drumul spre casă și curând a ajuns. A intrat, iar soția lui a strigat surprinsă și a venit să-l îmbrățișeze.
— Oh, ai venit acasă, oh, dragule!
Domnul Zao s-a uitat la soția lui și a văzut că e cam palidă. A întrebat ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a explicat situația de acasă.
— Îmi pare rău, dar nu mai avem nimic. Doar o mână de orez. Ai primit un salariu bun de data asta? — Da, dar i l-am dat altcuiva. — Ce? Cui?
Domnul Zao i-a povestit tot ce s-a întâmplat pe drumul de întoarcere.
— Îmi pare rău, iubire, dar nu puteam s-o las acolo plângând. — Este în regulă, dragul meu. Știu că ai avut intenții bune. În seara asta, voi face niște terci din orez. Ne vom mai gândi mâine.
Domnul Zao a privit-o pe soția sa cum mânca în liniște terciul. Zâmbea când vorbea cu el, dar știa că e tristă.
O decizie dificilă
În seara aceea, în timp ce dormeau, se întreba ce putea să facă. Dintr-o dată, și-a amintit de cartofii dulci pe care îi creștea pe terenul Doamnei Yang.
— Dar ar însemna să fur! Nu pot face asta.
Însă, uitându-se la soția sa, s-a hotărât să se ducă să ia câțiva cartofi dulci pe care avea de gând să-i plătească mai târziu. Așa că s-a ridicat și s-a dus la câmp.
În seara aceea, Doamna Yang i-a zis fiului ei, Tao, să păzească câmpul.
— Brrr! Ce frig e și plictisitor aici! Înăuntru e mai cald, mă duc acolo.
Așa că s-a dus în templu și a stat la adăpost lângă foc. Însă, după puțin timp, a auzit un fâșâit afară.
— Hă? E învățătorul meu, Domnul Zao! Ce caută aici?
Domnul Zao stătea acolo cu ochii închiși. Era foarte stresat.
— E în regulă dacă iau câțiva cartofi dulci de la Doamna Yang? Dar ca să avem ce mânca un timp, îi voi plăti când voi putea.
Tao se uita uimit și îl asculta pe fostul său învățător, care era foarte trist. A hotărât să-l ajute pe bietul om.
Ajutor divin și o surpriză
— Domnule Zao! — Hă? Mare spirit! — Ești un om bun, iar eu cred că e în regulă dacă iei niște cartofi de pe câmp. — Oh, dar asta nu este furt? — Sigur că nu! Dacă îi vei plăti, este în regulă! — Oh, mulțumesc, mare spirit! — Ha ha ha ha ha ha!
Tao l-a văzut plecând și a hotărât să-l urmeze și să-l ajute pe Domnul Zao. Domnul Zao, însă, nu era foarte priceput să scoată cartofii dulci și îi era greu să-i găsească pe cei buni.
— Du-te către partea de est a câmpului! Acolo vei găsi cartofi buni!
Și astfel, nevenindu-i să creadă ce noroc are, s-a dus unde i-a spus spiritul și a scos o grămadă de cartofi dulci. I-a mulțumit spiritului și a plecat acasă.
— Ha ha! Ce distractiv! Mă duc acasă acum!
Bunătatea se întoarce
A doua zi de dimineață, Tao i-a zis totul mamei lui, care a rămas surprinsă de aceste vești.
— Bietul Domn Zao, probabil a avut o perioadă dificilă. Să mergem la el astăzi, da?
Doamnei Yang îi plăcea de bunul Domn Zao și atunci a decis să-i mai ducă niște cartofi dulci, precum și niște mâncare caldă. Când au ajuns acolo, l-au auzit pe Domnul Zao vorbind.
— Tocana asta e delicioasă, nu, draga mea? — Foarte bună, dragule! Poftim, mai ia! — Mamă! Tot acest timp aveau de mâncare! Atunci de ce au furat cartofi? — Tao, vino!
Tao s-a uitat pe fereastră și nu a văzut nicio tocană pe masă. Bătrânul cuplu se prefăcea că simplii cartofi dulci erau cea mai bună mâncare din lume.
— Ce trebuie să facă unii ca să fie fericiți! Hai, Tao! Domnule Zao! Doamnă Zao!
Auzindu-le vocile, cuplul s-a simțit copleșit de vină.
— Nu, să fim sinceri. Le putem zice că îi vom plăti, dragă?
Și astfel, au deschis ușa temători.
— Bună dimineața! Eu și Tao am venit.
Însă abia a deschis gura, că Domnul Zao a mărturisit tot ce a făcut în noaptea de dinainte.
— Promit că voi plăti pentru tot ce am luat. — Domnule Zao, știu deja ce ai făcut.
I-a explicat totul, în timp ce Tao încerca să nu râdă de fața uimită a Domnului Zao.
— Nu este nevoie să mă plătești! Poftim, ia aceste coșuri cu mâncare. Consideră-le un dar de la noi. — Nu știu cum aș putea să-ți mulțumesc.
Tocmai atunci, Domnul Li a intrat cu fiica sa. A venit să-i mulțumească Domnului Zao pentru ce a făcut.
— Suntem în siguranță și avem casă mulțumită ție! Mulțumesc că mi-ai adus salariul soțului meu! — Salariul meu?
Cu toții s-au întors și l-au văzut pe Domnul Li stând în ușă. A văzut-o pe soția sa intrând acolo și acum i-a auzit vorbind.
— Cum adică salariul meu? Salariul meu e la mine.
Auzind asta, Doamna Li a rămas uimită, la fel ca și soțul ei. Domnul Zao a zâmbit și i-a explicat ce a făcut pentru familia Li. Acum era rândul Domnului Li să rămână uimit. I-a mulțumit din suflet Domnului Zao.
— E în regulă. Am ajutat bucuros.
Domnul Zao a zâmbit, gândindu-se la ce s-a întâmplat în ultimele zile.
Fiindcă a fost bun și generos, bunătatea s-a întors la el. Țineți minte să fiți generoși, orice ar fi. După cum se zice, cu ce mână dai, cu aceea primești.
