Basme în limba română
Bunicuța Fericită
A fost odată, printre alte femei vârstnice, una care era foarte, foarte veselă. Și deși avea destul de puțin pentru a fi fericită, știa că viața este o călătorie pe care o face fie cu un zâmbet, fie cu o încruntare pe chip. Ea a ales-o pe prima.
— Bună, Priscilla, draga mea! Cum îți este dimineața? — Umblu într-una, umblu într-una încercând să întrețin casa. — Acum, acum, dragă, nu stai deloc. Spune-mi dacă te pot ajuta. — Oh, nu ești tu cea mai bună!
Viața Bunicuței
Da, bătrâna fericită își câștiga existența făcând comisioane pentru vecinii ei. În schimb, primea o masă sau un castron cu supă, ori uneori câte un bănuț sau doi. Trăia bine.
Și nu avea niciun motiv să se plângă. V-ați putea întreba ce este așa de interesant despre viața ei sau povestea ei, nu? Ei, aici devine interesant.
Pregătiri pentru Iarnă
— Ah! Vine iarna. Trebuie să-mi adun lemne ca să mă încălzesc.
Într-o zi, bătrâna plecă în pădure cu pași săltați și cu un cântec pe buze. La la la la la la la la.
Descoperirea Oalei
Deodată, a ajuns la o groapă în care văzu o oală mare maro.
— Iată, iată norocul meu! Acum, cine o fi lăsat-o aici? Unde e stăpânul ei?
Bătrâna așteptă, se uită prin jur, așteptând să apară proprietarul, dar nimic.
— Poate că a fost aruncat. Ei bine, gunoiul unuia este comoara altuia. Acest ghiveci va fi numai bun să pun o floare la fereastra mea.
Oala cu Aur
— Iată, iată norocul meu! O fi având vreo comoară? Iată noroc! Sunt bogată! Foarte bogată! Sunt bogată, foarte bogată, bogată, bogată, bogată, foarte bogată!
Bătrâna încercă să ridice oala, dar era prea grea pentru ea. S-a mai gândit și nu avea decât să o care pe spate ca pe un sac.
Planuri de Viitor
— Ah! Vecinii nu vor ști niciodată! Voi lăsa fiecăruia câte o bucată de aur pe furiș ca să fie și ei fericiți. Voi cumpăra o casă măreață și voi sta numai lângă foc. Voi bea o ceașcă de ceai. Voi sta degeaba. O, va fi minunat să stau lângă foc pe un scaun și să-mi savurez ceaiul. Mereu mi-am dorit asta. Sunt bogată!
Transformarea în Argint
Apoi, cam obosise cât cărase așa o greutate și, oprindu-se să se odihnească puțin, se uită către comoară. Și, iată, aurul nu mai era în oală. Era doar o bucată de argint.
— Ce? Oh, naiva de mine! Asta în timp ce credeam că este o oală cu aur. Trebuie să fi visat. Dar tot noroc e! Argintul nu creează neplăceri. E mai ușor de păstrat și nu atrage atenția. Poate casa mea nu ar mai fi la fel de grandioasă, dar tot pot sta pe scaun lângă șemineu și să-mi iau ceaiul.
Transformarea în Fier
Porni din nou, plănuind ce va face și simțindu-se la fel de bogată, când obosi din nou. Se opri să se odihnească și aruncă o privire să vadă dacă comoara era în siguranță. Nu văzu decât o mare bucată de metal.
— Ce? Oh, naiva de mine! Asta în timp ce credeam că este argint. Trebuie să fi visat. Dar tot noroc e! Pot să vând fierul și să primesc bani.
Transformarea în Piatră
— N-ar mai fi nevoie să ascund nimic și mi-aș vedea de treabă. Nu voi mai cumpăra o casă. Dar voi putea să-mi construiesc un șemineu și să cumpăr un scaun. Ah! Să stau lângă șemineu și să-mi iau ceaiul. O, ce viață!
Și așa plecă din nou, visând ce va face cu banii ei, până când obosi iarăși. De data aceasta, nu era o bucată de fier, ci o piatră mare.
Piatra Norocoasă
— Iată, iată norocul meu! Sunt norocoasă! Cea mai norocoasă, aș spune. Tot aurul, argintul și banii mi-ar fi dat dureri de cap. Dar asta este perfect! Îmi doream o piatră să-mi țină poarta. S-a rezolvat. Ce noroc!
Așa că se grăbea să vadă cum piatra îi va ține poarta deschisă, a traversat dealul, ajungând la cabana ei. Și întorcându-se, desfăcu eșarfa de pe piatră, constatând surprinsă că piatra devenise mai mare.
Bestia de Bumbac
— Oh! Norocul meu! Este perfect! Pot să stau pe asta și să-mi iau ceaiul. Nu-mi trebuie un scaun. O să fie numai bine. Oh, în sfârșit, am pe ce să stau și să-mi iau ceaiul!
Și cât se apleca să o atingă, piatra s-a transformat într-un ghem mare de bumbac. Și apoi, din ea, au ieșit patru picioare albe și două urechi și o față, o față ca a unei fiare cu dinții canini peste buze. Ochii erau roșii și sprâncenele arcuite. Era bestia de bumbac.
O Bestie Adorabilă
— Oh! Iată, iată norocul meu! Oh, nu ești tu adorabil? Mereu mi-am dorit un animăluț. — Ha? Ce? — Vino, băiețel! — Ce fel de persoană ești? Am încercat să te ademenesc cu aur, apoi cu argint, apoi l-am schimbat într-o bucată de fier, apoi în piatră, și ai fost fericită de fiecare dată. Acum, când îți arăt chipul meu înfricoșător, mă numești adorabil? — Păi desigur! Ești adorabil! — Nu pot rămâne aici. Pa!
Recompensa Finală
Și spunând asta, monstrul de bumbac se transformă într-un fluture și zbură. Bătrâna îl privi plecând, apoi, ridicând din umeri, se întoarse în casa ei. Și intrând în casă, spre surprinderea ei, văzu bucata de piatră pe podea.
— Ce?
Piatra se transformă într-un frumos scaun din lemn.
— Oh! Vai! Este perfect! Mai bine-mi fac un ceai.
Bucuria Bunicuței
— Oh, Doamne! Bucata de fier! Îl voi vinde mâine.
— Hmm, iată, iată norocul meu!
O, ce fericită era bătrâna, bucurându-se, se răsuci și, spre surprinderea ei, văzu oala cu aur.
— Oala cu aur! Oala cu argint! Bucata de fier! Scaunul! Iată, iată norocul meu!
Morala Poveștii
Bătrâna era încântată ca întotdeauna. Și v-ați dat seama, nu a devenit lacomă, ci a împărțit averea cu vecinii săi pe furiș. Și toți erau fericiți, în special bătrâna, care ne-a învățat că nu trebuie să avem așteptări mărețe, ci să transformăm dezamăgirile în oportunități și să percepem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Astfel, nu vei fi niciodată trist.
