Basme în limba română
Călătorul și bijutierul
Odată ca niciodată, era un tip pe nume Jay, care călătorea în jurul lumii, bucurându-se de frumusețea naturii, cu prietenul său cel mai bun, un câine pe nume Rusky.
Într-o zi, în timp ce mergeau pe un câmp, Rusky s-a uitat într-o groapă și a început să latre.
— Ce e, băiete? Ce ai văzut acolo?
Jay s-a dus spre groapă, unde a văzut un bărbat, o maimuță, un tigru și un șarpe blocați înăuntru.
Fiind o persoană bună și de treabă, a hotărât să facă ceva.
— O, nu! Trebuie să-l salvez pe om înainte să fie devorat de acele animale!
S-a uitat în jur și a găsit o funie lungă. A luat-o și a aruncat un capăt al funiei în groapă.
Salvarea animalelor și a omului
Imediat, maimuța s-a apucat de ea și a urcat sus. Apoi, șarpele s-a înlănțuit împrejurul funiei și a urcat și el.
La sfârșit, tigrul s-a prins de funie și a fost tras sus și el. Cele trei animale îi erau foarte recunoscătoare turistului și i-au mulțumit pentru ajutor.
— Îți mulțumesc, domnule! Eu locuiesc pe dealurile de lângă orașul Norlog. Dacă treci pe acolo, te voi ajuta cu plăcere. — Îți suntem foarte recunoscători că ne-ai ajutat. Eu trăiesc pe zidurile orașului Norlog. Dacă ai să ai nevoie de ajutor vreodată, te poți baza pe mine. Dar îți cer să nu-l salvezi pe omul din groapă, căci ca toți oamenii, acesta este foarte nerecunoscător. — Ascultă-ne! E un om lacom și nerecunoscător, care nu a vrut să ne ajute și era arogant cu noi, când încercam să ieșim de acolo. Oricum, mulțumesc pentru ajutor și dacă treci vreodată prin pădurea de lângă râul Serona, îți voi oferi un cadou minunat, să știi!
Și cu aceste cuvinte, au dispărut în junglă. Jay nu i-a ascultat și a hotărât să-l ajute pe bietul om.
Jay a tras de funie și l-a scos pe om din groapă.
— Mulțumesc! Mă numesc Rorkan și sunt bijutier. Dacă o să ajungi în orașul Norlog, o să-ți răsplătesc bunătatea.
Cu aceste cuvinte, bijutierul a plecat spre oraș, iar Jay și-a continuat călătoria.
Călătoria continuă și darurile recunoștinței
Jay a continuat să meargă, iar Rusky, când se juca cu păsările, când fugărea după un fluture, până când au ajuns pe dealuri, unde au fost întâmpinați de o maimuță.
— Bună, prieteni! Mă bucur să vă văd. Așteptați-mă aici, mă întorc. — Sigur!
Jay și Rusky au așteptat sub un copac ca maimuța să se întoarcă. În câteva minute, maimuța s-a întors cu un fluier din bambus minunat.
— Când ai nevoie de ajutor, suflă în fluierul acesta și voi veni să te ajut. — Îți mulțumesc mult! Acum trebuie să plecăm mai departe.
Și și-au luat la revedere de la maimuță și au început să coboare dealul. În timp ce coborau, au mers prin pădure, unde l-au văzut pe tigru venind spre ei.
Acesta a făcut o plecăciune și a zis:
— Îți mulțumesc încă o dată că m-ai salvat. Și stai aici, îți voi aduce ceva acum, da.
Tigrul s-a dus în susul râului, unde a găsit-o pe prințesa din Norlog, care voia să înoate cu câteva domnițe. Acesta s-a dus la ele și a scos un răget puternic.
— Roar!
Văzând bestia maiestoasă, ridicându-se pe o piatră, prințesa și domnițele ei s-au speriat și, luând fiecare ce a apucat, au luat-o la fugă.
— Aaa! Fugi, prințesă, fugi!
Tigrul a urcat și acolo a găsit un lănțișor perlat strălucitor.
— Aha!
Acesta a luat lănțișorul, s-a întors la călător și l-a pus în față.
— Te rog să accepți acest dar de la mine, drept mulțumire. — Mulțumesc! Ești foarte bun! — Și un măr pentru mititelul ăsta.
Neștiind de unde a luat tigrul lănțișorul, cei doi au făcut o plecăciune, au trecut râul și au ajuns în orașul Norlog.
— Uite, Rusky! Am ajuns în oraș. Aici ne putem odihni, iar mâine ne putem continua călătoria. Haide, să mergem! Ar fi minunat dacă l-am găsi pe bijutierul Rorkan aici. I-am putea cere să vândă lănțișorul acesta în numele nostru, ca să avem ceva bani de mâncare, nu? Ce zici, amice? Să vedem dacă îl găsim în piață.
Trădarea bijutierului și pedeapsa regelui
Între timp, domnițele s-au întors după hainele prințesei și au căutat prețiosul lănțișor perlat peste tot, dar nu l-au găsit. S-au întors la rege, iar acesta a promis o recompensă oricui putea să-i aducă lănțișorul.
Jay și Rusky s-au dus la piață, unde l-au găsit pe Rorkan la un magazin de bijuterii.
— Uite-l!
Rorkan s-a bucurat să-l vadă pe călător.
— Bună! Ce mă bucur să te văd aici. Cu ce pot să te ajut? — Trebuie să trec prin oraș și am nevoie de un loc să mănânc și să mă odihnesc la noapte, dar am doar lănțișorul acesta. Speram să-l poți cumpăra. Mi-ar fi de folos niște bani pentru călătoriile mele.
Văzând lănțișorul, Rorkan l-a recunoscut imediat.
— Aaa! Acesta e lănțișorul pe care l-am făcut pentru prințesa Rea. Trebuie să-l anunț pe rege și voi deveni un om bogat! — Mmm. Te asigur să-ți aduc ceva de mâncare mai întâi. Ia loc! Revin imediat!
Jay s-a așezat, iar Rorkan a plecat repede. Bijutierul s-a dus la curtea regelui imediat și i-a zis ce știa.
— Majestatea ta, persoana care a furat lănțișorul e acum în magazinul meu. — Minunat! Soldați, aduceți-mi-l pe omul acela imediat!
Jay și câinele său Rusky au fost duși înaintea regelui. Văzând lănțișorul în mâinile sale, regele le-a ordonat soldaților să-l pedepsească pe călător.
— Dar, dar, dar... — Nu vreau să mai aud nimic! Vei merge prin oraș încătușat, ca să vadă toți ce se întâmplă când furi de la un rege! Luați-l acum și închideți câinele acela undeva!
Și astfel, săracul Jay a fost pus să meargă încătușat prin oraș, iar oamenii treceau pe lângă el și îl huiduiau.
— Huu! Hoțule! Huu!
Auzind cum oamenii din oraș îl jigneau și îl huiduiau, Jay s-a gândit:
— Dacă le ascultam pe animalele acelea, când au zis că omul acesta e nerecunoscător și ingrat, nu aș fi pățit asta.
Însă tocmai atunci și-a amintit de darul de la maimuță. A scos fluierul și a fluierat.
Ajutorul neașteptat și adevărul dezvăluit
Auzindu-l, maimuța a venit în oraș.
— O, nu! E Jay!
Acesta s-a dus la bârlogul șarpelui și l-a strigat.
— Hei, șerpișorule! Vino afară!
Șarpele a ieșit din gaura din zid.
— E vorba de Jay! Are probleme! Trebuie să-l ajutăm! — Știu eu cum! Mulțumesc că mi-ai zis!
S-a dus la sora lui, care era de fapt un duh, și i-a spus întreaga poveste. Acesta a fost de acord să-l ajute.
— Poftim! Dă-i asta omului când poți. Eu o voi vrăji pe prințesă, iar tu să-i spui călătorului că singurul mod în care o poate trezi pe prințesă e dacă o face să miroasă această frunză.
Și astfel, duhul a vrăjit-o pe prințesă, care a adormit într-un somn adânc.
Șarpele s-a dus în celula în care erau închiși Jay și Rusky și i-a spus planul lui Jay.
— Ia frunza aceasta, iar când vei fi chemat în camera prințesei, să o pui să miroasă această frunză și își va reveni.
În ziua următoare, regele și miniștrii săi discutau despre cum s-o trezească pe prințesă.
— Majestatea ta, toți doctorii și vraci au încercat s-o trezească pe prințesă, dar nimic n-a funcționat. — Chemați-l pe vrăjitor! El va ști ce să facă! — Vrăjitor? Dar nu avem niciun vrăjitor în oraș! — Atunci chemați o vrăjitoare! Nu-mi pasă, găsiți una acum!
Atunci, pământul s-a zguduit și dintr-un fum gros a apărut o vrăjitoare.
— A chemat cineva o vrăjitoare? — Ce? Soldați! — Știu cum s-o trezesc pe prințesă. — Stai! Spune-ne, te rog! — Singurul care poate rupe vraja și o poate salva pe prințesă e cel care a fost închis pe nedrept. — Ok! Chemați-l pe prizonier!
Jay a fost chemat în camera prințesei, unde a făcut-o să miroasă frunza, iar prințesa s-a trezit imediat de la aroma aceea.
— Micul meu înger! Îți mulțumesc mult, fiule! Mi-ai salvat fiica! Spune-mi, dacă nu ai furat lănțișorul, de unde îl ai?
Jay i-a povestit totul regelui, care l-a recompensat pentru că a salvat-o pe prințesă, iar bijutierul Rorkan a fost închis de rege, drept pedeapsă pentru informații false și pentru că nu l-a ajutat pe Jay, deși acesta i-a salvat viața.
— Ce? Nu!
Astfel, Rorkan a învățat o lecție foarte importantă și anume că întotdeauna trebuie să fii recunoscător și bun cu cei care te ajută și să-i ajuți și tu, nu să fii lacom și egoist.
