Cărăbușul și firul de mătase
A fost odată ca niciodată un rege pe nume Vanz, care conducea regatul Aratona. Regele și regina aveau o fată frumoasă pe nume Maira. Ea era o prințesă deșteaptă.
Totuși, Maira era foarte nedisciplinată și ei nu-i plăcea să asculte de părinții ei. Ei îi plăcea să meargă în pădure cu prietenele și să petreacă timp în natură, jucându-se cu animalele.
— Salutare, frumoasă căprioară! Ți-e foame? Vrei să mănânci niște frunze?
— Hei, n-ar trebui să fii prezentă la cina regală? — Eu? Ah! — Se pare că și prințul din Escasia va fi prezent. — Fetele, nu prea mă interesează niciun prinț. Regulile regatului mă plictisesc de moarte. — A, bine. Atunci, hai la râu. Haideți, fetelor! — Uau! Așa da! Haha!
Cina Regală și Absența Maerei
Între timp, regele și regina stăteau la masa regală, așteptând să apară prințesa Maira.
— Rosie, unde e fata asta a ta? — Adică fata noastră? — Da! Mă face de râs!
— Ne așteptăm să ni se alăture și prințesa în curând? — Oh, mă tem că nu. Fiindcă i-a fost tare rău în ultima vreme. — Aha! Am înțeles.
Cina regală s-a derulat foarte bine, iar oaspetele s-a pregătit să plece. Exact când ieșeau din regat, aceștia au văzut-o venind pe prințesa Maira, chicotind și râzând cu prietena ei, Alicya.
— Azi ne-am distrat tare bine! — Da! Ar trebui să mai facem asta!
Asta i-a supărat teribil pe regele Vanz și pe regina Rosie. Aceștia n-au zis nimic și s-au întors în regat.
Complotul Vrăjitorilor
Într-o seară, prințesa Maira se juca de-a vața ascunselea cu prietenele prin pădure.
— Cinci, șase, șapte, opt. — Mă voi ascunde în spatele ei și o voi speria. Haha! — Nu! E ultimul joc din seara asta. Hai să ne distrăm! Eu mă voi ascunde departe. Ar trebui să faci la fel. — Nouă, zece, cine nu-i gata îl iau cu lopata!
Maira a fugit și s-a ascuns repede în niște tufișuri.
— Ha! Nu mă va găsi niciodată aici!
Chiar atunci, Maira i-a auzit pe niște oameni vorbind în șoaptă.
— Diseară, când va fi lună plină, va trebui doar să picurăm câteva picături din poțiunea asta prin grădinile regatului. Asta îi va îmbolnăvi pe cei din familia regală atât de tare încât nici cei mai buni doctori nu vor putea să-i salveze. Atunci vom apărea noi, vom rupe vraja, iar când regele ne va întreba ce dorim ca recompensă, îi vom cere să ne cedeze regatul. Dacă nu se va supune, îl vom închide. Hohohoho! Ăsta da plan! Haha!
Prințesa Maira a fost îngrozită când a auzit.
— Trebuie să-i anunț pe mama și pe tata înainte să fie prea târziu! — Ha! Te-am prins! Se pare că nu erai gata! — Ce i s-a întâmplat? — Ceva nu e în regulă!
Avertismentul Ignorat
Maira a fugit în regat ca să-i informeze pe rege și pe regină. Regele era tare furios.
— Mamă, tată, eu eram în pădure când... — Nu vreau să mai aud de jocurile tale prostești, Maira! — Nu, tată! — Am zis că nu-mi pasă! Ce nu înțelegi? — Ei bine, e ceva foarte important, așa că ai de gând să mă asculți! — Nu, tu să mă asculți pe mine! Nu am de gând să-ți ascult poveștile, chiar de-ar fi vorba de niște vrăjitori! — Chiar despre asta e vorba! — O, gata, Maira! M-ai făcut de râs destul! Iei din fața mea acum! — Du-te în camera ta, Maira! — Bine, bine! — De asemenea, trebuie să te porți ca... ca o prințesă! Mâine vine în vizită prințul din Escasia. — Și te va cere pe tine în căsătorie.
Prințesa Maira s-a înfuriat și a plecat din salon.
Vizita Prințului Escasia
A doua zi, regatul Aradona era decorat, deoarece prințul din regatul alăturat, Escasia, venea să o ceară pe prințesă în căsătorie ca să creeze o alianță. Prințesa Maira s-a gătit fără chef și l-a așteptat în salon.
— Încântat de cunoștință, prințesă Maira din Aradon. — Bună, prințule vecin! — Hm, numele meu este Julius. — Da, da, știu, mi-a zis tata.
Maira s-a arătat foarte puțin interesată și s-a purtat de parcă nu i-ar fi păsat deloc. După câteva încercări, prințul Julius s-a dat bătut.
Refuzul Maerei și Pedeapsa
Mai târziu, înainte să plece, el a vorbit cu regele Vanz.
— Sper că te-ai simțit bine aici, prințule! — Da, m-am simțit foarte bine, majestatea. Dar nu cred că prințesa e interesată să se căsătorească. A zis că nu va trăi atât de mult, fiindcă nu ascultați de ea. — Da! Haha! Chiar e foarte bleagă fata asta! — Hm. Bine. Eu m-am simțit foarte bine aici. Mulțumesc pentru primirea călduroasă. Acum însă va trebui să mă retrag. — Dar...
Dar Julius nu s-a oprit. Deja se întoarse ca să plece. Asta l-a supărat teribil pe regele Vanz, care s-a dus imediat s-o vadă pe prințesa Maira. Dar, când a ajuns în camera ei, a văzut că ea nu era acolo.
— Of! Iar s-a dus în pădure. Nu-mi dă de ales fata asta!
Regele Julius și-a chemat gărzile și le-a poruncit să o găsească pe prințesa Maira și s-o prindă. Gărzile au ezitat la început, dar au ascultat de porunca regelui. Prințesa Maira a fost prinsă și dusă în fața regelui.
— Dați-mi drumul! Regatul nostru e în pericol! — Gărzi! Duceți-o în turn! — Poftim? Nu! Tată!
Dar regele Vanz și-a întors privirea. Prințesa Maira a fost dusă și încuiată într-un turn înalt, a plâns cu lacrimi amare, apoi a adormit.
Planul de Evadare
A doua zi, când s-a trezit, a fugit la fereastră, de unde a văzut-o pe Alicya.
— Alicya! Alicya! — Maira, ce cauți acolo sus? Uau, ce turn frumos ți-au făcut cadou părinții tăi! — Sunt închisă aici, prostuțo! Scoate-mă de aici! Regatul e în pericol, iar părinții mei nu vor să mă asculte! — Și, cum crezi că pot face asta? — Hm. Stai să mă gândesc. Bine. Adu-mi un fir de mătase lung, un cărăbuș, sfoară, niște fire zdravene, o funie lungă și niște miere. — Hm. Bine. Nu te uita așa la mine! Du-te și adu-mi-le! — Bine, nu e nevoie să țipi!
Alicya s-a dus să aducă ce-i ceruse prințesa. A pus-o la curent și pe Natasha, iar cele două fete s-au întors împreună la turn. Alicya a adus cărăbușul, firul de mătase și mierea, iar Natasha a adus sfoara, firele zdravene și funia.
— Așa. Faceți ce vă spun eu, fetelor! Legați firul de mătase de cărăbuș, după aia ungeți-i coarnele cu miere.
Alicya și Natasha au rămas nedumerite, dar au făcut așa cum li s-a zis, căci ele aveau mereu încredere în ea.
— Grozav! Acum lăsați cărăbușul să urce pe turn. Va merge spre miere, deci tot înainte!
Așa cum prezisese ea, cărăbușul a mers tot înainte, legat fiind cu firul de mătase. Cărăbușul a ajuns la fereastra prințesei. Între timp, fetele legaseră capătul firului de mătase de sfoară.
— Bravo! — Prințesă, nu e nevoie să ne mai dați indicații, am înțeles!
Maira a zâmbit cu mândrie la prietenele ei înțelepte. Natasha a legat apoi firele zdravene și, la final, funia cea lungă. Maira a tras în sfârșit funia la ea. Ha! A coborât din turn, în timp ce fetele o așteptau.
— E momentul să-i oprim pe vrăjitori! Natasha? Alicya? Legați firul de mătase între doi copaci de pe marginile cărării din pădure și după aia ascundeți-vă voi în tufișuri, iar eu voi lua funia cea lungă. — Am înțeles, soro.
Capcana și Victoria
Maira a fugit în pădure și i-a văzut pe cei doi vrăjitori îndreptându-se spre regat. S-a ascuns în tufișuri și a văzut poțiunea magică din geanta lor. Cu mare atenție, ea s-a furișat spre ei și le-a scos poțiunea magică din geantă fără ca ei să observe, apoi s-a ascuns din nou în tufișuri.
Chiar atunci, vrăjitorii s-au oprit ca să bea apă. Unul dintre ei s-a uitat în geantă și a rămas mirat.
— O? Poțiunea magică e la tine în geantă! — Sigur că nu! E la tine! — Nu văd! Cum poți fi așa de iresponsabil? — Hei! Asta căutați? — Pungașo! Vino aici înainte să arunc o vrajă asupra ta! — Să te văd!
Vrăjitorii s-au uitat după toiag, dar nu l-au găsit nici pe el.
— O, suflete sărmane! Se pare că v-ați pierdut și toiagul!
Asta i-a enervat teribil pe vrăjitori, care au început să fugă după ea. Dar Maira era rapidă și a fugit spre capcană, sărind peste firul de mătase. În timp ce vrăjitorii o urmăreau, n-au observat firul de mătase și s-au împiedicat de el și au căzut.
— Aaa! — Natasha și Alicya i-au prins repede, iar Maira i-a legat cu funia. — Ha! Așa vă trebuie!
Auzind aceste zgomote, regele și regina au venit să vadă ce se întâmplă. Regele a văzut doi vrăjitori legați, pe fete și pe Maira.
— Ce s-a întâmplat acolo? — Vrăjitorii ăștia trădători plănuiau să arunce o vrajă și să ne omoare pe toți, ca să preia conducerea regatului! A trebuit să-i opresc înainte să fie prea târziu! — Dar de ce nu mi-ai povestit mai devreme? — Fiindcă nu m-ai lăsat să vorbesc, tată!
Asta l-a făcut pe regele Vanz să se rușineze.
— Nu pot, nu pot decât să-mi cer iertare, Maira. — Nu, tată! Nu vreau scuze! Ai făcut ce trebuia. Acum să le dăm vrăjitorilor ăștora o lecție! — Da! Gărzi! Duceți-i în temniță!
Gărzile au venit și i-au luat pe vrăjitori.
— Vei plăti pentru asta, rege Vanz! Vei plăti! — S-o crezi tu!
Maira și fetele s-au strâmbat la vrăjitori.
— Fetelor, cred că ar trebui să rămâneți în regat diseară, ca să luați cina cu noi. — Regina are dreptate. Am vrea să vă arătăm recunoștința noastră. — Majestate, cina sună minunat! — Da!
Regele Vanz, regina Rosie, prințesa Maira și fetele s-au așezat la masă. Fetele s-au ospătat și s-au bucurat de mâncare. Deodată, regele și-a adus aminte de ceva.
— Stați așa! Maira, tu nu erai închisă în turn? Cum ai coborât? — Ăăă, dumneaei... Da! Vulturul! Am sărit pe un vultur uriaș! N-am văzut în viața mea unul mai mare! A fost distractiv! Haha! — Ei bine, data viitoare când te închidem, trebuie să ne asigurăm că avem și gărzi acolo, care să alunge vulturii! Haha!
Morala poveștii: Ascultă-i pe cei din jurul tău, chiar dacă par neascultători sau imaturi. Uneori, adevărul și soluțiile vin din cele mai neașteptate locuri, iar ignorarea lor poate duce la consecințe grave.
