Cartea Junglei
Odată demult, toate animalele trăiau în jungla din Africa după reguli bine definite. La marginea pădurii se afla un trib de locuitori. Într-o noapte, tigrul cel șchiop al junglei, Shere Khan, s-a hotărât să-i vâneze pe săteni în căutare de hrană. A atacat satul cu niște răgete puternice.
— Ajutor! Ajutor!
Tabaki, șacalul care era tovarășul său, îl urmărea. Pe când prindea un om, Shere Khan sări direct pe floarea cea roșie, răgând cât putu de tare. Raksha privea la ce se întâmplă, pe când se afla afară din peșteră cu puii săi.
— Tigrul ăsta e un laș. Îi vânează pe cei mai slabi decât el, pe oameni. — Până la urmă, este șchiop. Cum am putea să ne așteptăm să vâneze căprioare? — Dar nu s-a ales cu nimic decât cu un picior ars.
Descoperirea lui Mowgli
Regetele au încetat și era din nou liniște în pădure. În timp ce lupii stăteau de vorbă, au observat că tufișul foșnește ușor. Tatăl Lup se și pregăti să sară în apărare.
— Un pui de om!
Copilul scăpase din sat și venise târâș până la peștera lupilor.
— Am să-l păstrez și am să-l cresc ca și cum ar fi un pui de-al meu. O să-l cheme Mowgli. — Raksha, nu cred că haita o să accepte un pui de om. — Am eu grijă de asta.
Mowgli este adoptat
Tabaki era ascuns în spatele peșterii, așa că i-a spus lui Shere Khan despre puiul de om.
— Hihihihi!
Shere Khan se duse imediat la peșteră.
— Acel pui de om este prada mea. Dă-mi-l mie! — Pleacă de aici, laș șchiop ce ești! E copilul meu. Să nu cumva să îndrăznești să te atingi de el!
Shere Khan, care fusese rănit în foc, părăsi locul după ce văzu furia mamei.
— Într-o bună zi, copilul ăsta o să se afle în ghearele și dinții mei.
Viața lui Mowgli în junglă
A doua zi, îl presentară pe Mowgli haitei de lupi. După o îndelungă dezbatere și cu consimțământul panterei Bagheera, haita îl acceptă pe Mowgli.
— Bagheera și Baloo îl vor învăța regulile pădurii. Trebuie să se întoarcă la tribul lui atunci când va crește.
Mowgli a crescut învățând modul de trai din pădure. Baloo îl învăță tot ce ținea de junglă. Îl învăță cum să vorbească limbajul animalelor. Îl învăță de asemenea lucrurile lui preferate, cum să facă rost de miere și să prindă pește.
— Au! Au! Au!
În acest timp, Bagheera îl învăță cum să se apere. El însuși fusese crescut de un om, așa că îl ținu pe Mowgli conectat cu latura lui umană și îl învăță că într-o bună zi va trebui să se întoarcă la semenii săi. Curând lui Mowgli începu să-i placă în pădure. Frățiorii săi lupi îl iubeau. Nu trecu mult și se împrieteni cu toate animalele din pădure.
Shere Khan își face planuri
Odată cu trecerea anilor, Akela, conducătoarea haitei de lupi, nu mai putea să vâneze ca înainte. Atunci Shere Khan se hotărî să profite de slăbiciunea ei.
— Tineri lupi! A venit timpul să conduceți voi haita. Îndepărtați-o pe Akela din această funcție. Dați-mi puiul de om, sau altfel voi vâna mereu pe teritoriul vostru, iar vouă n-am să vă dau nici măcar un os.
Tinerii lupi îi spuseră Akelai să părăsească funcția.
— Sunteți niște lași dacă îl dați pe Mowgli lui Shere Khan. Voi fi de acord să renunț la conducere, dar numai dacă îl lăsați pe Mowgli să plece.
Bagheera află de această ședință.
— Mowgli! E timpul să-i arătăm lui Shere Khan unde este locul. E timpul să lupți! — Dar cum aș putea să mă lupt singur cu el? Shere Khan are acum toată haita de partea lui. — Du-te în satul oamenilor și adu floarea cea roșie. Floarea roșie o să-i pună pe fugă.
Mowgli părăsește jungla
— Ar fi mai bine să părăsesc jungla și să trăiesc cu semenii mei.
Mowgli îi îmbrățișă pe Bagheera și pe Baloo și plânse pentru prima oară în viața lui. Curând, Mowgli adormi pe burta lui Baloo. Cu toții adormiră lângă un copac. Grupul de maimuțe îl văzu pe Mowgli și îl luară cu ele. Aceste maimuțe erau cele mai nebune animale din pădure, care nu aveau niciun fel de reguli.
Răpirea lui Mowgli
Când se treziră, Baloo și Bagheera se gândiră că Mowgli probabil plecase spre sat. Mowgli fu cărat de maimuțe prin copaci. Curând, dădu cu ochii de Chil, șoimul zburător. Mowgli îi spuse prin limbajul păsărilor să-i informeze pe Baloo și Bagheera unde îl duceau maimuțele.
— Ha! Ha! Ha! — Taci din gură! Ăsta e un alt truc. Vrem să învățăm de la tine toate trucurile astea. În curând o să fim conducătorii junglei dacă învățăm să controlăm toate animalele! Ha! Ha!
Chil le spuse lui Baloo și Bagherei că Mowgli fusese răpit.
— L-au ținut captiv pe Mowgli în Cold Lairs. E un oraș părăsit din pădure. — Maimuțele acelea sunt viclene și periculoase. Nu ne putem lupta singuri cu ele. Trebuie să-i cerem ajutorul lui Kaa.
Salvarea lui Mowgli
Îl convinseră pe Kaa, șarpele, să vină să-i ajute. Se duseră cu toții la ruine. Maimuțele îl ascunseseră pe Mowgli sub o cupolă uriașă. Mai întâi intră Bagheera printre ruine. Începu să muște și să arunce cu maimuțele, însă acestea erau prea multe și fu depășit numeric.
— A! A! A! — Ascunde-te în lac! Am eu grijă de animalele astea nebune!
Baloo începu să arunce cu maimuțele în dreapta și în stânga, dar curând fu și el depășit numeric. Toate maimuțele stăteau pe burta lui și îl băteau. Kaa își făcu apariția cu un șuierat. Toate maimuțele se speriară și se suiră în copaci.
— Ooooh!
Kaa dărâmă cupola în care era ascuns Mowgli și îl eliberă.
— Ooooh, a, ce carne delicioasă! — Nu, Kaa! Stai cu ochii departe de copil!
Kaa se descolăci de pe Mowgli. Apoi începu să danseze, lucru care hipnotiză maimuțele, pe care le luă cu ea.
Mowgli se întoarce la oameni
— Cred că pădurea asta nu mai este pentru mine. Ar trebui să plec cât mai curând.
Mowgli le spuse la revedere lui Baloo și Bagherei și plecă spre sat. La început, oamenii s-au speriat de Mowgli.
— Copilul ăsta a venit din pădure. Ar putea fi un impostor! — Ar putea să ne facă vrăji! — Arată ca un copil nevinovat. De ce faceți astfel de presupuneri? Vino, copile! O să stai cu mine.
Nu trecu mult și Mowgli se obișnui cu traiul la sat. Învăță și limba oamenilor. Aceștia îi dedură sarcina să îngrijească vitele. Prietenii săi, Bagheera și Baloo, îl vizitau mereu pe munte.
Răzbunarea lui Mowgli
Într-o zi, veni să-l vadă fratele său lup.
— Haita este în pericol! Shere Khan a hotărât să ucidă lupii unul câte unul. — Voi erați să mă dați lui Shere Khan. De ce mi-ar păsa acum de voi? — Nu suntem aceeași familie, însă mama ne-a crescut ca frații. Trebuie să o răzbunăm! — Ce? Cumva mama? — A murit în luptă cu Shere Khan. El a venit la peșteră să te caute pe tine, însă ea nu a suflat o vorbă. — Am auzit destul. Shere Khan nu va rămâne în viață!
Mowgli își duse vitele în canion, acolo unde se ascundea Shere Khan. Era călare pe unul dintre bivoli. De cum ajunseră în canion, li se alătură Akela, adevărata conducătoare a haitei.
— Ia tu o parte din vite în direcția opusă. Eu am să vin cu ele în goană de aici. Shere Khan va fi prins în capcană!
Așa cum plănuiseră, au lăsat vitele să alerge către Shere Khan. Întregul canion a început să se cutremure sub picioarele lor puternice. Shere Khan a auzit ropotul copitelor și se uita dintr-o parte într-alta căutând o modalitate de scăpare, însă zidurile canionului erau abrupte și nu era nicio șansă de scăpare. Vitele au venit furioase în goană și se poticniră și se împiedicară și îl călcară în picioare pe Shere Khan. Taurul îl zdrobi pe Shere Khan în mocirlă. Bivolii trecură peste el. Nu mai era nevoie să gonească. Se terminase.
O nouă viață
Acesta era sfârșitul lui Shere Khan, dușmanul satului și al pădurii.
— Da! Da! Da!
Mowgli a luat pielea lui Shere Khan și s-a dus pe dealul lupilor. De cum au văzut pielea lui Shere Khan pe umerii lui Mowgli, toți lupii au urlat victoria. Akela a fost onorată cu funcția de conducătoare, iar Mowgli a plecat din pădure. Curând, Mowgli află că Messua era mama sa adevărată.
Toată lumea din pădure și din sat a trăit fericită până la adânci bătrâneți.
