Ce face bătrânul e întotdeauna bine
Basme în limba română. Ce face bătrânul e întotdeauna bine.
A fost odată ca niciodată o fermă veche la țară. Avea un acoperiș de paie și diferite plante care creșteau pe teren. Înăuntru, locuia un cuplu de țărani bătrâni. Erau foarte săraci. Singura lor sursă de venit era calul lor. Cei doi împrumutau calul negustorilor și primeau semințe sau haine în schimb. Nu cereau niciodată mai mult. Erau fericiți cu orice primeau.
O gaură în acoperiș
— O, dragule! E o gaură mare în acoperiș! — O! Dar privește partea bună! Toate ferestrele casei noastre sunt ruginite și înțepenite. Cu gaura din acoperiș, o să avem lumină și aer fără să trebuiască să reparăm ferestrele. — Ai dreptate! Ăm, dar ce facem iarna? Sau pe ploaie? — Mmm... Va trebui să găsim o cale să facem niște bani. — O, știu eu! E un târg astăzi în oraș. Ce ar fi să vinzi calul ăsta? Am putea lua o sumă frumușică pe el. Cinci arginți poate? Sau poate șapte? — Poate? Sper să iau măcar atât. — O, sigur că o să iei! Ce face bătrânul meu e întotdeauna bine. Mmm!
Calul pentru o vacă
Bătrânul a plecat cu calul său. Pe drum spre târg, a dat peste casa lăptarului. Uau! Fiu! Uau! E foarte mult lapte!
— Da. Poate. — Nu pari prea fericit. — O, de unde știi tu? Tu ai un cal foarte bun. Mi-aș dori să am și eu unul. — Hmm, păi, dacă să ai calul ăsta te face fericit, de ce nu facem schimb? — Schimb? Adică, să dau vaca mea pe calul tău? — Da, de ce nu? Aș fi foarte fericit să am o vacă. — Bine atunci. Mulțumesc foarte mult.
Vaca pentru o oaie
Mulțumit de târg, bătrânul s-a îndreptat bucuros către târg. Cum stătea în rândul lung ca să intre pe poartă...
— Bună, Harry! — Salut! — Ce-i cu fața asta, prietene? — O, îți mai amintești ce vacă sănătoasă aveam? Soția mea mi-a cerut să o schimb pe ceva mai bun și util. Mă gândeam ce e mai bun decât o oaie? Dar ea n-a fost mulțumită. Și m-a trimis înapoi ca să schimb oaia pe ceva mai bun. Nu știu dacă o să fac un târg mai bun. — Asta-i tot? Ai noroc, prietene! Tocmai mi-am dat calul pentru o vacă. Și dacă stau mai bine să mă gândesc, soției mele i-ar plăcea să aibă o oaie. Lâna o să ne țină de cald la iarnă. Ai vrea să dai oaia la schimb pe o vacă? — O oaie pentru o vacă? Ești sigur? — O, da! Absolut!
Oaia pentru o gâscă
Și târgul a fost făcut. Bătrânul se tot gândea la cât de fericită va fi soția lui.
— Harry are dreptate! Ce e mai bună decât o oaie? — Ăsta cine să mai cred? N-am cerut decât 12 mere. De când trei ouă nu sunt destule? — O! Doamnă! Sunteți bine? — Vai de mine! Nu mai pot nici să mai respir azi! Întâi, sunt deranjată de croncănitul ciorii. Apoi, de mugetul vacii. Apoi de trapul calului. Apoi de gâgâitul gâștei. Iar acum de țipetele unui bătrân. Ce vrei de la mine? — O! Nu voiam să țip. Stai! Am țipat eu? Eu vreau să spun că păreți o doamnă așa minunată. Ă, de ce să țipe cineva la dumneavoastră? Îmi cer scuze. Dar, dacă-mi permiteți, de ce sunteți așa nefericită? — Gâsca mea a ouat trei ouă azi. Cu unul mai mult decât două. Unu, două, trei. Și tot ce voiam în schimb au fost 12 mere. Oamenii spun că trei ouă nu sunt destule. De când trei ouă nu mai sunt destule? — O! Gâsca asta a ouat trei ouă azi? Ho ho! Minunat! Oricine ar fi norocos să aibă gâsca asta. — O, da, știu. Bine. M-am săturat să stau aici și să vorbesc cu tine. La revedere! — Stai! O oaie te-ar face fericită? Aș putea să-mi dau oaia pentru gâscă. — Oaie? Pentru gâscă? Până aici! Cum îndrăznești să-ți bați joc de mine? N-am chef de prostii din astea! — Nu, nu intenționez să-mi bat joc de dumneata. Soției mele i-ar plăcea să aibă gâsca asta. Vă rog, măcar gândiți-vă. — Chiar așa? Hmm. E un târg ciudat. Bine! Dacă vrei gâsca așa de tare, atunci am să-ți iau oaia și am să-ți dau gâsca mea.
Gâsca pentru o găină
Târgul a fost făcut. Deși bătrânul și-a pierdut oaia, el părea mai fericit decât femeia care țipa.
Când se întunecă, bătrânul se hotărî să se întoarcă acasă. Pe drum, văzu un bărbat care vorbea cu o găină. Îi vorbea foarte urât.
— De ce ți-e greu să-mi dai un singur ou? Te am de patru ani și totuși, nici măcar un ou! — O! Găina asta înțelege ce spui? — Foarte caraghios, domnule! — Pot și eu să vorbesc cu găina asta frumoasă? — Ce face? Ți se pare că e frumoasă? Sigur ai probleme în viață. — Ha ha ha! Problemele sunt probleme doar dacă crezi că sunt probleme. — Exact. Ce vrei? — Pari supărat că ai găina. O gâscă te-ar face fericit? Pot să-ți dau gâsca în schimbul găinii. — Cum? Gâsca aia pentru găina asta slabă? Ești sigur? — O, absolut! Soția mea mi-a cerut să fac un târg util astăzi. — Soției tale o să i se pară asta util? — Sigur că da! O să mă sărute pe frunte și o să zică: „Ce face bătrânul meu e întotdeauna bine!” — O, păi, cine sunt eu să spun nu?
Găina pentru un sac de mere putrezite
Bătrânul și-a luat noua găină și s-a întors acasă.
— O! Fii cuminte! Nu-mi place să țip! — Hmm, mi-e foame! — Ciocolata lui Caldă are șase bezele și a mea are cinci. Nu e corect. — Dar, domnule, nu avem mai multe bezele. — Asta nu e problema noastră. — Vă pot ajuta eu! — Așa, acum puteți avea cinci fiecare. — Așa e, chiar ne-a rezolvat problema. — Ce faci aici, Dave? Ridică-te și curăță mizeria aia! — E vina ta! Uită-te la mine și uită-te la mărimea sacului! Nu eu ar trebui să-l târăsc afară. Sacul ăsta ar trebui să mă târăscă pe mine! — A! A! A! Hai odată, sac stupid! — O! Ce ai în sacul ăla de acolo? — Mere putrezite. Trebuie să le arunc. — O! O! Tocmai mi-am amintit! Noi am avut cândva un măr minunat. Dar s-a uscat. Ce a rămas din el a fost un singur măr putrezit. Soția mea îl mai are! Mă întreb cât de fericită o să fie dacă-i dau sacul ăsta plin cu mere putrezite! Lasă-mă să-l iau de la tine. Poți să-mi iei găina în schimb. — Stai, stai, stai! Ce am auzit eu? Vrei să dai găina asta la schimb pentru un sac de mere putrezite? — Păi, sigur că da! Asta e tot ce am de oferit! — Și, și soția ta o să fie mulțumită de asta? — Absolut! O să mă sărute pe frunte și o să zică: „Ce face bătrânul meu e întotdeauna bine!” — E cel mai caraghios lucru pe care l-am auzit toată ziua. Ascultă, bătrâne. Ar trebui să vinzi găina asta pentru niște bani mai bine. Un sac de mere putrezite nu o să-ți aducă nici noroc, nici fericire. Dar banii cu siguranță da. — O! Dar, se pare că tu ai mulți bani. Totuși, te-ai supărat din cauza unei bezele. Să mănânc bezeaua aia în plus nu m-a costat nimic. Totuși, tu te-ai bucurat. Nu văd cum banii îți pot aduce fericirea. Dar sacul ăsta de mere putrezite, sigur că poate! — Imposibil! Nu te cred! — Hmm. Da, știu. Să facem un pariu! — Un pariu? — O, știi în pariu. Când el pariază pe o situație și tu pariezi pe o situație contrară, apoi el pierde dacă se adeverește contrariul și apoi tu plătești dacă contrariul contrariului pe care ai pariat... O! — Cum reușești tu să complici totul, Henry? — E simplu. Sunt gata să pariez 100 de bani de aur. O să venim la casa ta și o să povestești totul soției tale în fața noastră. Dacă ea te sărută pe frunte și spune: „Ce face bătrânul meu e întotdeauna bine”, atunci o să-ți plătim 100 de bani de aur. — Dar eu nu am nimic să vă dau vouă. — Nu-mi pasă, pentru că n-avem nicio șansă să pierdem. — Dar n-o să fie un pariu bun dacă eu nu am nimic să vă dau vouă în schimb. — Hmm. Știu eu! Dacă pierd, puteți lua sacul ăsta cu mere putrezite! — Da, acord. — De acord.
Întoarcerea acasă și morala
Soțul s-a întors acasă cu cei doi englezi. Soția sa i-a invitat bucuroasă pe oaspeți în casă.
— Cum ți-a fost ziua, draga mea? — O! A fost ciudat! Am fost să cer niște ierburi de la doamna Ericsson. A râs de mine și mi-a spus: „Nu am nici măcar un măr putrezit să-ți dau!” Îți vine să crezi? Are atât de mulți bani și totuși n-are nici măcar un măr putrezit! — Ai reușit să vinzi calul? Ce e în sac? — O, l-am vândut! Am schimbat calul pe o vacă pe drum. — O, dragule! De ce e sărmana vacă în sac? — O, nu, nu, nu! Nu am vaca. Am dat-o la schimb pe o oaie. — O, ce bine gândit! Lâna ei o să ne țină cald la iarnă. Dar cum respiră oaia în sac? — Nu, nu, nu am oaia. Am dat-o pe o gâscă. — O gâscă? Chiar mai bine! Pot să le cer vecinilor să ne dea niște mâncare pentru gâscă. — Nu-i nevoie! Am dat gâsca pe o găină. — O, te gândești la toate! Acum putem avea ouă! Dar niciun animal nu trebuie să stea în sac. Dă-mi voie să... — Nu, nu, draga mea! Am dat găina pe un sac plin de mere putrezite!
Englezii erau gata să râdă de bătrân. Ei știau că soția lui se va supăra foarte tare pe el.
— O! Un sac plin de mere putrezite? Ți-ai amintit de vechiul nostru măr, nu-i așa? Ți-ai amintit cât am plâns când s-a uscat? Și cum am păstrat ultimul măr putrezit pe care ni l-a lăsat? O, am să-i arăt eu doamnei Ericsson! Ea nu are nici măcar un măr putrezit? Eu am un sac plin de ele! Cine e bogat acum? — O, dragul meu soț! Mmm! Știam eu! Ce face bătrânul meu e întotdeauna bine!
Englezii și-au ținut promisiunea. Le-au dat celor doi bătrâni 100 de bani de aur și și-au luat la revedere.
— A, sărmanii oameni! Au pierdut un cal, o vacă, o oaie, o gâscă și o găină. Toate într-o singură zi. — O! Tu chiar n-ai învățat nimic azi, Henry? Cei doi bătrâni sunt foarte înțelepți. N-au dat o lecție foarte importantă. Vezi tu, calul lor s-a dus. La fel și vaca, oaia, gâsca și găina. Dar ei nu plâng după laptele vărsat. Ne-au învățat să fim fericiți cu ce avem. Nu e asta cheia pentru o viață bună? — O, asta e ușoară. O cheie poate deschide un lacăt, dar ce este cheia fără lacăt? Deci, odată ce ai găsit lacătul care ai făcut pentru cheia pe care o ai, atunci poți deschide lacătul unei vieți bune. Deci, va trebui să găsești lacătul mai întâi. — O! Ești o adevărată figură. O adevărată figură. Adu-mi aminte să nu te mai întreb niciodată nimic, bine? — O, dar dacă uit să-ți aduc aminte? Trebuie să-ți amintești să-mi amintești să-ți amintești. O, dar mai rugat să-ți amintesc pentru că s-ar putea să nu-ți amintești nici tu. Așa că va trebui să-ți amintești să-mi amintești să-ți amintești să-mi amintești să nu mai pui vreo întrebare. — Bo!
Și astfel, cei doi bătrâni au trăit o viață fericită. Căci bătrânul întotdeauna a făcut ce trebuie.
