Cioara vanitoasă
O plecare festivă
Odată ca niciodată, trăiau un grup de ciori lângă un crâng de mango. Azi era veselie mare, căci domnul Cra se pregătea să plece în vacanță și își lua la revedere de la prietenii săi.
— Uite plăcinta mea specială cu mango pentru tine, domnule Cra. — Vai, mersi, doamnă Cronken!
— Și ia grămada asta de surcele și rășină de pin. Nu știi niciodată când va trebui să-ți faci un cuib. — Mulțumesc, Craton! O să-mi fie dor de tine. O să-mi fie dor de toți.
Călătoria și furtuna
Și în cele din urmă, cu toate cadourile primite de la prieteni, domnul Cra își luă zborul. Domnul Cra zbura peste munți și râuri și peste sate și orașe. Vedea lumea pentru prima dată.
Într-o zi, au fost fulgere și tunete și părea că urma să plouă. S-a adăpostit repede într-un copac.
— Cred că am să stau aici la noapte. Nu e o idee prea bună să zbor prin ploaie.
Descoperirea păunilor
În timp ce domnul Cra își găsea un loc în copac, a auzit un zgomot ciudat. A privit printre crengi să vadă de unde vine zgomotul.
— Uite, că plouă! Ura! — Ce sunt creaturile astea? Zboară? Sunt păsări? Dar sunt atât, atât, atât de frumoase!
Domnul Cra, cioara, vedea păuni pentru prima dată și nu-i venea să creadă cât erau de frumoși. Și-a comparat penele lui negre cu cele ale lor, frumos colorate. Deodată, nu i-a mai plăcut să fie cioară.
Dorința de a fi altcineva
— Uite ce negru și urât sunt eu! Vreau să fiu ca ei! Atât de frumoși, colorați!
Așa că domnul Cra privea păunii zi și noapte. Nu se putea gândi la nimic altceva decât să devină păun. Dar cum? A început să mănânce fructe ca ei, să danseze ca ei și într-o zi, i-a venit o idee.
— O minunată pană de păun!
Transformarea lui Cra
Din ziua aceea, domnul Cra a început să adune pene căzute de păun. Și când a adunat destule, a luat rășina de pin pe care i-a dat-o domnul Cronken și și și le-a lipit de coadă.
— Ah, acum am devenit păun! În sfârșit! — Cra!
Întoarcerea acasă
— E timpul să mă întorc acasă! Iuhuu!
Creând că acum e păun, domnul Cra zbură înspre casă. Doamna Cronken l-a văzut pe domnul Cra și i-a chemat pe celelalte ciori și în curând se adunaseră toate la cuibul domnului Cra.
— Bine ai revenit, domnule Cra! Cum a fost în vacanță? Nouă ne-a fost dor de tine. — A fost bine în vacanță. Mulțumesc. Dar acum nu mai sunt o cioară urâtă. Am devenit un păun frumos!
Respingerea prietenilor
— Dar și tu ești cioară. Cum poți să spui că ciorile sunt urâte? — Ți-am adus plăcinta mea de mango! — Mulțumesc, dar pentru că sunt păun, am să mănânc doar fructe.
Ciorilor nu le-a plăcut comportamentul domnului Cra. Au decis să-l lase singur. Dar totuși, domnul Cra nu și-a învățat lecția.
O nouă viață printre păuni
Într-o zi, a luat o decizie.
— Ah, ciori urâte! De ce să stau cu ele? Locul meu de fapt e lângă păuni!
Așa că domnul Cra s-a dus să trăiască alături de păuni.
— Pentru că acum sunt păun și eu, m-am gândit că aș putea locui cu voi.
Păunii s-au consultat și l-au lăsat pe ciudatul păun să rămână.
Adevărul iese la iveală
Dar într-o zi, a început să plouă și penele domnului Cra au căzut.
— Aaa! Dar tu nu ești păun! — Bineînțeles că sunt păun! Mănânc ca voi, locuiesc cu voi. Am chiar și pene frumoase și colorate ca voi! — Pene ca noi? Ești o cioară! — Nu, eu, nu, nu, nu! — Penele tale negre te fac atât de arătos! — Poftim?
Păunii admirau penele negre și frumoase ale domnului Cra, iar lui nu-i venea să creadă.
Lecția învățată
— Penele tale sunt atât de frumoase și mai mult, ele îți permit să zbori sus pe cer. Din cauza penelor noastre lungi, noi nu putem zbura sus. Ne-am dori să putem atinge cerul ca tine. Dar tu, tu ți-ai părăsit familia de ciori și prietenii și ai venit aici doar ca să devii păun? Ce rușine! Du-te acasă! Fii fericit cu cine ești!
În cele din urmă, domnul Cra și-a dat seama de greșeala lui și s-a dus acasă.
— Ăă, bună, doamnă Cronken! — Știu că ești supărată pe mine și merit asta. Am încercat să devin ceea ce nu sunt și în timpul ăsta mi-am pierdut familia și prietenii. Te rog, iartă-mă! — Hmm! Vrei din plăcinta mea de mango? — Desigur, te rog! Am obosit atât de mult mâncând doar fructe. Îmi cer scuze tuturor. Sunt o cioară și oricât de multe pene mi-aș pune, tot cioară rămân. — Bine ai revenit!
Morala poveștii
Dacă ne îmbrăcăm ca altcineva sau copiem stilul de viață al altcuiva, nu devenim acea persoană. Cel mai bun lucru e să fim fericiți cu cine suntem, pentru că indiferent cine am fi, suntem speciali și ne simțim mai bine decât alții cu stilul nostru.
