Ciuboțica Cucului
Introducere
Basm în limba română. Ciuboțica cucului. Era o zi rece de la începutul lui martie. Toți cei din sat își făceau treaba zilnică și totul era ca de obicei, mai puțin un lucru.
Fetița la ușă
O fetiță ciudată, care ținea un buchet de ciuboțica cucului, era la ușa unei ferme. Nu-și amintea cine era sau cum a ajuns acolo. Dar ceva o îndemna să bată la ușă.
O întâlnire neașteptată
— Da? Ce vrei? Cine ești? — Nu, nu-mi amintesc, doamnă. — Ce? Cum adică nu-ți amintești? Ascultă-mă, am multă treabă. Nu mă face să pierd timpul!
Refuzul
— Pot să intru? E frig afară. — Sigur că nu!
Intervenția soțului
— Care-i problema? — Uită-te la fata asta! Nici nu știe cine e, sau de unde vine, sau cum o cheamă, dar vrea să intre în casă!
O nouă casă
— Ei bine, uite ce mătase poartă și ce flori are. Probabil e fiica vreunui bogătaș și s-a pierdut. Cred că cine va avea grijă de ea va primi o recompensă uriașă de la părinții ei. Dacă n-o vrei tu, o iau eu. — O, nu! Nu ți-o dau!
Ciuboțica Cucului
— Va sta cu noi!
Și de atunci, fetița a rămas cu familia fermierului. Fiindcă avea multe flori când a venit, au început s-o strige Ciuboțica Cucului.
O viață de slujnică
După câteva săptămâni, n-a venit niciun bogătaș să-și caute fiica.
— Trezirea, Ciuboțico! Du vacile la păscut și înainte de asta scoate apă din fântână, udă grădina și fă curat în magazie! Trezirea acum!
Singurătate și dorință
Fetița era pusă să facă toată munca din jurul casei, de dimineață până seara. Dar nu se plângea și muncea cu plăcere. Îi plăcea să ducă vacile la păscut, căci atunci era liniștită. Dar era singură și își dorea un prieten.
Descoperirea fratelui
Într-o zi,
— Cred că fratele tău e-n sat. — N-am niciun frate. — A, ba da, sigur el e, căci nici el nu știe de unde a venit. L-am văzut mergând în cârje. Probabil e bolnav.
Îngrijorare
— Bolnav? Și merge în cârje? Săracul! Unde l-ai văzut? Stă la cineva în sat? — E singur și trăiește în magazia aceea veche de pe drumul spre pădure. Atât știu și nici nu-mi pasă. Nu mă mai enerva cu întrebările tale!
O inimă bună
Inima bună a fetiței tânjea să-l ajute pe băiatul acesta. Deci, imediat ce a putut, s-a dus să-l vadă.
O prietenie neașteptată
— Bună! Mi se zice Ciuboțica Cucului! — Și mie mi se zice Bolnavul. — Am adus niște fân ca să-ți fac o saltea și o pătură. — Ești tare bună. — Știu cum e să fii singură și să nu fii iubită. — Ei bine, suntem amândoi în situația asta, nu? — Ca frate și soră? Nu știu să fi avut vreodată familie.
Frate și soră
— Nici eu. Putem fi frate și soră? — Da, bineînțeles!
Grija pentru frate
Ciuboțica Cucului mergea zilnic la băiat și-i aducea mâncare din porția ei. Într-o zi, când acesta era și mai palid decât de obicei,
— Mi-aș dori să-ți pot aduce niște medicamente să te simți bine iar.
Leacul neașteptat
— Nu, medicamentele nu mă pot vindeca. — Dacă medicamentele nu te pot vindeca, ce o poate face? — Poate ți se pare ciudat, dar am impresia că singurul lucru care mă poate vindeca e un tort.
Credința în tort
— Un tort? — Știu că pare prostesc, dar ceva dinăuntrul meu îmi spune că am nevoie de un tort ca să mă fac bine. Simt asta.
Decizia
Ciuboțica Cucului era hotărâtă să-i ducă un tort fratelui ei. Deci, în următoarea zi de copt,
— Doamnă, îmi dați un tort mic pentru băiatul bolnav?
Refuzul fermierei
— Hă! Întâi trebuie să am grijă de tine, iar acum de un bolnav ciudat? De aici nu vei primi nicio firimitură! Hă, tort pentru băiatul bolnav!
Economiile
Ciuboțica Cucului era foarte tristă. Dar avea niște bani primiți de la vecini de când îi ajutat cu diferite treburi. În noaptea aceea i-a numărat. Erau șase șilingi.
Planul
Sigur erau de ajuns ca să-i cumpere un tort mic fratelui ei bolnav. S-a hotărât ca a doua zi să cumpere un tort.
O nouă cerere
Dar înainte s-o facă,
— Ciuboțica Cucului! Ciuboțica Cucului! — Da, doamnă? — Ai șase șilingi, nu? La ce-ți trebuie? Am nevoie de cinci șilingi pentru cratița asta! Dă-mi banii!
Sacrificiul
— O, vă rog, lăsați-mi banii! I-am economisit ca să iau tort băiatului bolnav! — Mereu e vorba de băiatul bolnav! Nu uita că noi avem grijă de tine! Acum dă-mi banii!
Un șiling și o chiflă
Acum Ciuboțica Cucului a rămas doar cu un șiling. Nu putea cumpăra tort cu el, dar poate o chiflă. Desigur, o chiflă este la fel de bună ca un tort.
Ultimul șiling pierdut
Urma să pună șilingul în buzunar, când fratele ei vitreg i l-a luat din mână.
— Îl vreau să-mi cumpăr bomboane! — O, te rog! L-am păstrat ca să-i cumpăr o chiflă băiatului bolnav! — Uită-te de băiatul acela bolnav! Tu trăiești la noi acasă!
Lacrimi în pădure
În ziua aceea, când s-a dus în pădure cu vacile la păscut, a plâns și a tot plâns. Dintr-odată, a auzit o voce foarte dulce.
O voce dulce
— Niciun tort, nicio chiflă pentru fratele ei bolnav care să se vindece iar. — A? Cine vorbește?
Zâna Ciuboțica Cucului
— Aici, Ciuboțica Cucului!
Și Ciuboțica Cucului a văzut o creatură foarte mică, o zână adevărată cu aripi, care stătea pe o floare de ciuboțica cucului. Era înfricoșată.
Zâna știe
— Deci, ai nevoie de tort, nu? — Da! Ca să-mi vindec fratele bolnav!
Alegerea
— Am o opțiune pentru tine. Ascultă, familia ta adoptivă te tratează ca pe o slujnică. Vino cu mine! Te voi duce într-un loc unde vei avea un castel și servitori care să te slujească și rochii de mătase și torturi și prăjituri și plăcinte în fiecare zi. Vei fi tratată ca o prințesă și nu vei mai fi tristă niciodată. Dar...
Două căi
— Fie asta, fie tortul. Alege tortul, vindecă-l pe băiatul bolnav și apoi vei rămâne slujnică la familia asta. Ce vei alege? Gândește-te bine.
Decizia finală
— Mulțumesc pentru toate lucrurile minunate pe care le-ai înșirat. Dar nu mă voi putea bucura de ele știind că fratele meu e bolnav și suferă când eu aș fi putut să-l vindec. Aleg tortul, te rog!
Magia tortului
Imediat a apărut o lumină puternică, de parcă cineva a aprins sute de lumini pe cer. Iar Ciuboțica Cucului a văzut multe zâne mici zburând pe deasupra ei. Unele duceau oale cu polen și îl turnau într-un bol uriaș de lumină, altele amestecau cu o lingură uriașă făcută din lumină. Apoi, bolul s-a transformat într-o lumină roșie puternică și cea mai dulce aromă de tort proaspăt s-a răspândit în aer.
Tortul magic
Apoi, dintr-odată, zânele i-au dat Ciuboțicăi Cucului un tort care arăta ca o perlă.
— Dă-l fratelui tău. — O, mulțumesc mult!
Vindecarea
Într-o clipită, toate zânele au dispărut, iar Ciuboțica Cucului a fugit la fratele ei.
— Ți-am adus medicamentul! Ți-am adus medicamentul! Poftim, fă-te bine din nou!
Prințul Luminii
Băiatul a început să mănânce tortul, în timp ce sora lui povestea ce s-a întâmplat. Iar apoi, trupul băiatului s-a umplut de o lumină puternică și când lumina a dispărut, în loc de băiatul pe care-l știa, în fața ei era un prinț care nu era tocmai om.
Amintiri regăsite
— O, Ciuboțica Cucului! Acum îmi amintesc! Îmi amintesc tot!
Identități dezvăluite
— Ce vrei să spui? — Nu-ți amintești de mine? Sunt prințul creaturilor din lumină! Și tu... tu... — Zâna Prințesă! O, da!
Testul
— Și era timpul să... — Era timpul să trecem prin test!
Părinții regali
— Veniți aici, Ciuboțica Cucului! Prințul Luminii! — Timp de sute de ani, creaturile lumii și zânele au trăit în pace, slujind lumea asta împreună. — Prietenia noastră e foarte importantă pentru a menține ordinea în natură.
Calitățile unui conducător
— Ei bine, fiule, într-o zi vei conduce regatul meu. Dar doar cineva care rezistă întunericului cu stăruință poate înțelege adevărata importanță a luminii. — Și doar cineva care poate zâmbi când are probleme, care poate alege să fie bună cu alții când nimeni nu-i bună cu ea, merită să conducă regatul zânelor.
Misiunea pe Pământ
— Așa că v-am trimis pe amândoi pe pământ ca oameni obișnuiți, ca să vă testăm voința inimii. — Și de asta nu ne aminteam nimic!
Testul trecut
— Da. Și acum ce facem? Credeți că am trecut testul? — O, da! L-ați trecut cu brio! Erai bolnav și abandonat, dar nu te-ai plâns niciodată.
Întoarcerea acasă
— Iar tu ai ales fericirea altuia, nu pe a ta, chiar dacă alții au fost răi cu tine. Amândoi ne-ați făcut mândri. Acum e timpul să vă întoarceți acasă.
Adio lumii oamenilor
Prin urmare, toate zânele au urcat într-o caleșcă uriașă din lumină și au zburat pe deasupra satului. În timp ce se aflau deasupra fermei, Ciuboțica Cucului a zburat spre fermă, a lăsat un buchet de flori de ciuboțica cucului de aur la ușă și a plecat pe veci din lumea oamenilor.
Morala poveștii
Ei bine, poate că noi nu suntem zâne, dar când suntem buni, chiar și când ne confruntăm cu răul, când suportăm problemele fără să ne plângem, are loc o magie și sufletele noastre se umplu de iubire și de fericire.
