Cofetara harnică
Cu mult timp în urmă, într-un mic orășel, trăia Mandi, o cofetară ale cărei bomboane și prăjituri erau cunoscute în tot orașul, mai ales brioșele ei cu căpșuni și ciocolată.
O cofetărie de succes
Mandi își deschidea cofetăria de dimineață și vindea doar torturi proaspete, făcute cu cele mai bune ingrediente. Dacă rămâneau torturi nevândute la finalul zilei, aceasta le dădea gratis copiilor, iar a doua zi făcea altele proaspete. Oamenii se îngrămădeau ca să cumpere de la cofetăria ei.
— Mandi, serios, brioșele tale sunt foarte bune! Fiul meu vrea prăjituri doar de la tine de ziua lui. — Mulțumesc mult! Și uite, două brioșe extra pentru tine, de ziua ta. La mulți ani! — Mulțumesc, mătușă!
Rivalul gelos
Vizavi de cofetăria ei, era cofetăria lui Barney. Barney era leneș. El vedea cum se adunau clienții la prăjiturile lui Mandi și era gelos.
— Dacă ei îi va merge tot mai bine, la mine nu va mai veni nimeni. Trebuie să fac ceva!
Așa că Barney s-a gândit la un plan pentru a câștiga mai mulți clienți.
— Două brioșe la preț de una! Două brioșe la preț de una!
Câțiva clienți ai lui Mandi s-au dus la cofetăria lui Barney, dar în curând s-au întors la Mandi.
— Două brioșe la preț de una! — Barney, se pare că gustul brioșelor tale nu-i la fel de bun ca al celor de la Mandi. Chiar dacă-s mult mai ieftine, brioșele tale nu sunt proaspete. Îmi pare rău.
Comanda specială
Într-o zi, un nobil a venit la cofetăria lui Mandi.
— Tu ești faimoasa cofetară Mandi? — Da. Cum vă pot ajuta? — Fiul meu a mâncat brioșele tale cu ciocolată la ziua unui prieten și insistă că vrea și el la fel de ziua lui. — Ar fi o onoare, domnule! E mai bine să gustați din prăjituri și să vedeți dacă vă plac. — A, ar fi minunat! Mmm, sunt delicioase! Le vreau la petrecere! — Ce mă bucur! Câte vreți și când e ziua copilului? — Petrecerea e sâmbătă, în trei zile. Poți să trimiți 100 de prăjituri la mine acasă? — Prăjiturile vor fi la dumneavoastră acasă până sâmbătă la ora 3.
Mandi a lucrat din greu și a pregătit 100 de brioșe. Pe de altă parte, Barney auzise de comanda uriașă primită de Mandi și s-a hotărât să-i strice bucuria.
— Dacă nobilului de la curtea regelui îi plac prăjiturile ei, nimeni nu va mai veni la cofetăria mea. Trebuie să-i stric comanda!
Așa că în acea noapte, când Mandi a pregătit toate prăjiturile,
— În sfârșit, am terminat toate cele 100 de prăjituri. Le voi duce la casa nobilului mâine dimineață. — Le vei trimite de dimineață doar dacă vor mai exista! Ha ha ha ha ha ha ha!
O nouă idee
A doua zi dimineață, când Mandi a ajuns la cofetărie, a rămas șocată când a văzut că șoarecii au mâncat toate prăjiturile.
— Vai, Doamne! Cum de s-a întâmplat așa ceva? Ce mă voi face acum? Trebuie să duc prăjiturile în trei ore!
Mandi era foarte îngrijorată și atunci Barney a venit și el.
— Ce e, Mandi? De ce ești atât de îngrijorată? — Tu! Tu nu deschizi niciodată atât de devreme. Ce cauți aici? — Am de dus 100 de prăjituri la casa nobilului. — Ah, v-ați zic că tu mi-ai furat prăjiturile din cofetărie! — Totul e permis în afaceri! Hi hi hi hi hi!
Acum Mandi era foarte nervoasă. Nu voia să-l lase pe Barney să scape basma curată, dar ce putea face? Imediat i-a venit o idee. S-a dus repede în bucătărie și după trei ore, asta a fost ideea ei.
— Uite, mamă! Un tort care arată ca un castel! Un tort castel! Vreau și eu unul! — Uau, ce tort minunat! Chiar tu l-ai făcut? — Da!
Succesul inovației
Așa că Mandi a dus la casa nobilului un tort cum nu mai văzuse nimeni de acolo.
— Ce tort minunat! — Mulțumesc! Știu că voiai prăjituri, dar eu m-am gândit să-ți fac ceva special de ziua ta. — Îl ador!
Așa că acum Mandi nu era cunoscută doar pentru brioșele ei, ci și pentru frumusețea torturilor ei și a început să primească și mai multe comenzi ca înainte.
Într-o situație dificilă, Mandi nu și-a pierdut calmul și, fiind creativă, a transformat situația într-una pozitivă pentru a avea și mai mult succes decât înainte.
