Crăciunul special al lui Papa Panov
Ajunul Crăciunului la Papa Panov
A fost odată ca niciodată, în ajunul Crăciunului, într-un mic sat din Rusia, un cizmar bătrân pe nume Papa Panov. A ieșit din atelierul său pentru a mai arunca o privire pe stradă.
Magazinele și casele începuseră să-și aprindă luminile, căci scurta zi de iarnă era pe sfârșite. Copiii nerăbdători fugeau în casă, iar acum, dinăuntru, se mai auzeau doar vorbe și râsete înfundate.
Mirosul slab, dar delicios, de bucate de Crăciun îi aminteau de anii trecuți, când petrecea Crăciunul cu soția sa, care trăia, și cu copiii săi care erau mici și alături de el. Acum ei plecaseră la oraș.
Fața sa veselă părea tristă acum. Cu inima îngreunată, a tras obloanele și a intrat în casă.
Visul lui Papa Panov
A pus un ibric de cafea pe aragaz și, oftând, s-a așezat pe fotoliu.
Papa Panov nu citea des, însă în seara aceasta a scos Biblia mare a familiei. Papa Panov și, urmărind rândurile cu degetul, a început să citească iarăși povestea Crăciunului.
— Maria și Iosif mergeau ținându-se de mână și în curând au ajuns în Betleem. Erau obosiți, dar n-au găsit unde să se odihnească, așa că bebelușul Mariei s-a născut într-o iesle.
— Vai, vai! De ce n-au venit aici? Le-aș fi dat patul meu și i-aș fi acoperit bebelușul cu plapuma mea.
— Apoi, au venit cei trei magi căutându-l, aducând cu ei daruri minunate. Micul Isus a venit pe această lume și împreună l-au primit pe regele regilor.
Întristat, Papa Panov a lăsat Biblia jos.
— Of, eu nu aș avea ce dar să-i ofer.
Dintr-odată, fața i s-a luminat.
— Ah, am exact ce-mi trebuie! Da, încă sunt buni. Asta-i voi da cadou.
Zicând asta, i-a pus înapoi și s-a așezat iarăși. Se simțea obosit și, cu cât citea mai mult, cu atât i se făcea mai somn. Literele au început să joace în fața lui, așa că a închis ochii o secundă. Într-o clipă, Papa Panov dormea adânc.
— Ți-ai dorit să mă poți vedea, Papa Panov. Să mă cauți mâine. Va fi ziua de Crăciun și te voi vizita, însă ai grijă că nu-ți voi spune cine sunt.
— Stai, stai, stai!
Și, tresărind aproape brusc, Papa Panov s-a trezit. Clopotele sunau și lumina se strecura pe lângă perdele.
— Dumnezeule! E Crăciunul!
S-a ridicat și s-a întins, căci era înțepenit, când privirea i s-a oprit pe ceas. Era abia 4 dimineața.
— Ce? E așa de devreme?
Dintr-odată, a auzit un sunet afară și fața sa i s-a înveselit, căci și-a amintit de visul său.
— O, visul meu! Da, visul meu! Uau! Crăciunul ăsta va fi foarte special, căci Isus mă va vizita! Dar, dar cum va arăta? Va fi un mic bebeluș ca la primul Crăciun sau adult, un tâmplar, sau regele măreț? Ar trebui să fiu atent toată ziua ca să-l recunosc când va veni.
Așteptarea lui Isus
Papa Panov a tras perdelele și a deschis fereastra. Strada era goală, doar un măturător era acolo.
— O, e măturătorul străzii. Dar de ce lucrează în ziua de Crăciun? Pe frigul și pe ceața asta, mai ales așa de dimineață. Hei, hei, vino aici! Vino să bei o cafea caldă ca să te mai încălzești!
Măturătorul s-a uitat în sus, nevenindu-i să creadă ce auzea. A lăsat repede mătura și a intrat în camera călduță. Și-a încleștat mâinile reci și roșii în jurul ceștii de cafea. În timp ce o bea...
— Da, ce? Mmm, aștepți pe cineva?
— Da!
Papa Panov i-a povestit visul și i-a zis că-l așteaptă pe Isus.
— Ei bine, sper să vină. M-ar bucura puțin de Crăciun. Nu mă așteptam la asta. Meriți într-adevăr ca visul să ți se îndeplinească.
Asta l-a făcut pe Papa Panov să zâmbească. Măturătorul și-a băut cafeaua și a plecat din casa lui Papa Panov plin de bucurie și căldură.
Mama și Copilul
După ceva timp, Papa Panov a început să gătească o supă de varză delicioasă și se tot ducea la fereastră, așteptându-și musafirul.
Însă, privind pe fereastră, a văzut o tânără cu fața albă și palidă ca zăpada. Ținea în brațe un bebeluș înfofolit în mai multe pături.
— Of, Doamne! Cum poate cineva să stea afară în frigul ăsta și cu bebelușul acela săracul? Trebuie s-o chem înăuntru! Ei, scuze, domnișoară!
— Ah, ce?
— Te rog, te rog, vino în casa mea și încălzește-te! Căldura îi va ajuta și bebelușului!
Săraca femeie nu-i venea să creadă și ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Mulțumesc, bunule domn!
El a condus-o pe un scaun lângă foc. Cum stătea acolo, bebelușul a început să gângurească.
— Ce adorabil! O să încălzesc niște lapte. Stai liniștită. O hrănesc eu, am avut și eu copii mici.
Papa Panov a încălzit laptele și a hrănit încet bebelușul cu o lingură. În timp ce făcea asta, a văzut că bebelușului i se învinețiseră picioarele de la frig.
— Are nevoie de pantofi! Mare nevoie!
— N-am bani pentru așa ceva și mă duc în satul următor ca să-mi caut de muncă. N-am ce să fac acuma.
Papa Panov s-a gândit puțin și și-a amintit de papuceii pe care îi văzuse noaptea trecută.
— Dar papuceii aceia sunt pentru Isus!
Însă, văzând picioarele înghețate ale bebelușului, s-a hotărât.
— Poftim, ia papuceii ăștia. O, uite ce bine îi vin! Ha ha ha! Pare încântată!
Fetița dădea din picioare fericită.
— Ai fost foarte bun cu noi! Toate dorințele de Crăciun să ți se îndeplinească!
În timp ce tânăra se bucura de supa caldă, el s-a uitat neliniștit pe stradă. Erau mulți oameni, dar îi cunoștea pe toți. Erau vecinii care mergeau să-și cheme rudele. Ei îl salutau, îi zâmbeau și îi urau Crăciun fericit.
Când a terminat supa și bebelușul se simțea mai bine, femeia i-a mulțumit iar lui Papa Panov și a plecat.
— Crăciun fericit!
Cercetătorul
În timp ce era la ușă, Papa Panov a văzut un cerșetor care mergea prin frigul necruțător. S-a dus imediat în casă și a luat niște supă fierbinte și o bucată mare de pâine. Apoi, a fugit afară și i le-a dat cerșetorului. Acesta era foarte fericit, i-a mulțumit și a plecat. Papa Panov a zâmbit și a intrat iar în casă.
În curând, a venit seara. Papa Panov stătea la fereastră, dar nu mai vedea bine trecătorii. Și cei mai mulți erau acasă înăuntru. Dezamăgit, s-a întors la fotoliul său și s-a așezat obosit.
— Ah, deci a fost doar un vis până la urmă.
Vizita lui Isus
Dintr-odată, în fața lui au apărut bătrânul măturător, tânăra mamă cu copilul și cerșetorul.
— Nu m-ai văzut, Papa Panov? Ce? Dar nu înțeleg!
Apoi, i-a răspuns altă voce. Era vocea din visul său. Vocea lui Isus.
— Îmi era foame și m-ai hrănit. Eram neajutorat și cu picioarele goale. Tu m-ai hrănit și m-ai încălțat. Eram înfrigurat și obosit. Nu știam dacă mă va observa cineva, dar tu ai făcut-o. Și m-ai bucurat mult. Am venit ca toți trei și ne-ai văzut, ajutat și iubit pe toți la fel. Îți mulțumesc.
Lui Papa Panov nu-i venea să creadă ce vedea și auzea. Era bucuros peste măsură. Apoi, s-a făcut liniște totală. Se auzea doar ticăitul ceasului. Camera s-a umplut de pace și fericire și inima lui Papa Panov de asemenea. Dintr-odată, îi venea să cânte, să râdă și să danseze de fericire.
— Ha ha ha! Ah, deci a venit până la urmă! Vă dorim Crăciun fericit! Vă dorim Crăciun fericit! Vă dorim Crăciun fericit! Vă dorim Crăciun fericit și un an nou împlinit! Ha ha ha!
Și astfel, generozitatea lui Papa Panov i-a adus un Crăciun fericit până la urmă. Indiferent de cine ești, dacă îi tratezi pe toți cu bunătate, lumea va deveni una mai bună. Indiferent de religie, Dumnezeu e în noi toți. În principal, trebuie să-i iubim pe toți în mod egal din toată inima.
Sfârșit.
