Creionul magic
A fost odată ca niciodată, un orășel numit Noros. Și în Noros, trăia un artist extraordinar, pe nume Albert. Albert era atât de priceput, încât de multe ori, oamenii credeau că obiectele din picturile lui erau reale.
Picta portretele oamenilor bogați din oraș și câștiga bine. Își ducea pânza peste tot, alegea un loc oarecare și începea să deseneze. Era un desenator minunat. Desena apusuri, fructe și portrete și toate păreau foarte reale.
Dar pentru că era un oraș mic, nu putea face prea multe picturi. Cu timpul, a început să se chinuie să găsească de lucru.
Zâna Pickle și copacul magic
Lângă râu, unde Albert mergea de obicei să picteze apusul, era un copac frumos. Lui Albert îi plăcea mult copacul acela. L-a pictat pe pânzele lui de atâtea ori și totuși nu s-a săturat de el deloc. Vorbea cu el de parcă ar fi fost un om.
— Oh, hai copacule, scutură-ți frunzele un pic. — Știi, uneori am senzația că mă poți auzi.
Dar Albert nu știa că era cineva în copac, care îl auzea și căreia îi plăceau picturile lui. Era zânuța Pickle. Copacul era casa lui Pickle. Ea era foarte timidă și îi plăceau frunzele verzi și dese care o răcoreau și aveau grijă de ea.
— Chiar aș vrea să mă auzi și să mă ajuți, știi? Nu mai e de lucru pentru mine în oraș. Aș vrea să plec și să lucrez în alt oraș, dar aici este casa mea. Nu pot părăsi locul ăsta. Ah, dar cred că va trebui să fac asta totuși. Eu nu știu decât să pictez. Și dacă nu sunt destui cumpărători pentru picturile mele aici, atunci cred că va trebui să mă mut în alt oraș.
După ce a plecat Albert, Pickle s-a întristat.
— Oh, nu vreau să plece! Îi ador picturile! E așa un om drăguț și cinstit. Cum să-i fac pe oameni să-i cumpere picturile? Hmm, stai! Nu asta e problema reală. Problema reală e că nu va putea câștiga bani. Nu pot obliga mai mulți oameni să-i cumpere picturile, dar pot să-l ajut să aibă ce-și dorește.
După ce s-a gândit o vreme, Pickle s-a dus în scorbura copacului și a început să lucreze. A lucrat toată noaptea și a doua zi, creația ei era gata. Era un creion foarte strălucitor și frumos sculptat.
— Aha! Asta o să-l ajute pe Albert!
Descoperirea creionului magic
În după-amiaza aceea, când Albert, ca de obicei, s-a dus să-și picteze copacul preferat, acolo, pe o piatră, a văzut creionul.
— Uau! E așa strălucitor! E cel mai frumos creion pe care l-am văzut în viața mea! Mă întreb al cui o fi? Poate n-ar trebui să-l iau. Stăpânul lui o să vină să-l caute.
Albert a plecat fără să picteze copacul în ziua aceea. Era foarte neliniștit că a lăsat creionul acolo, dar nu voia să ia ceva care putea aparține altcuiva.
A doua zi, Albert s-a dus la copac mai devreme decât de obicei. Spera în secret să vadă creionul pe piatră. Și acolo era.
— Oh, e tot aici! Poate nu aparține nimănui. Am auzit povești despre pădurea asta. Poate că sunt adevărate. Poate aici există magie.
Albert ridică creionul și îl examină. Scoase hârtia și începu să deseneze o frumoasă frunză.
— Creionul ăsta e extraordinar! Desenele mele n-au fost niciodată atât de frumoase. A, stai! Ce se întâmplă?
Frunza prindea viață și imediat o frunză adevărată stătea pe hârtie.
— Cum? Cum e posibil așa ceva?
Albert luă frunza cu grijă și o puse deoparte. Ca să mai facă un test, începu să deseneze un măr. De îndată ce termină de desenat, mărul prinse viață.
— Oh, nu! Asta chiar e un creion magic! Pot desena tot ce-mi doresc!
Fericirea lui Albert nu avea limite. S-a bucurat și s-a grăbit înspre casă. Pickle l-a văzut pe Albert plecând și era bucuroasă că și-a ajutat talentatul prieten. Știa că a făcut ce trebuia. Avea încredere că Albert va folosi înțelept creionul.
Puterea și condițiile creionului
Albert ajunse acasă. Își montă pânza și era bucuros că putea desena orice și tot ce îi trebuia. Întâi, desena diferite mâncăruri delicioase. Dar în graba lui, în loc să deseneze un mango, desena un cerc. Dar nu se întâmplă nimic.
Îl șterse și încercă să deseneze din nou. Dar era atât de bucuros încât nu reuși să deseneze decât un contur oval neglijent. Și din nou, nimic nu se întâmplă.
În cele din urmă, calmându-se, Albert începu să deseneze iar. De data asta, avu răbdare și își folosi talentul pentru a desena un mango. Imediat a apărut un mango.
— Deci, creionul ăsta îmi va da doar lucrurile pe care le desenez perfect și atent pe pânză. Hmm.
Ce Albert nu știa, era că creionul era făcut special pentru el și doar pentru el. Nimeni din oraș nu putea desena perfect ca Albert. Pickle știa asta, așa că a făcut creionul în așa fel încât nimeni să nu-l fure de la Albert și să-l folosească.
Ea mai voia ca Albert să fie mereu calm când folosea creionul. Știa cât e de important să nu te pierzi cu firea în nicio situație.
Albert ajută comunitatea
Odată ce Albert a înțeles cum să folosească creionul, nimic nu-l putea opri. Desena tot ce visase dintotdeauna: mâncare delicioasă, recolte, haine și obiecte de artă pentru casa lui. Își folosea vopselele pentru a-și colora desenele și desena flori proaspete în fiecare zi. Albert era foarte fericit și ducea o viață foarte confortabilă.
Dar în curând, devenise prea confortabilă.
— Păi, și acum ce va fi? Am tot ce-mi doresc. Ce altceva aș putea face cu creionul? Hmm. Ce ar fi să-i ajut pe oamenii de aici? Pot desena orice le trebuie.
Și astfel, Albert s-a dus la toți prietenii lui din oraș și le-a explicat totul. La început, nimeni nu l-a crezut.
— O, fii serios! Ai prea mult timp liber! — Exact așa! Acum te-ai apucat și de spus povești? — Asta nu e o poveste. Stai, am să-ți arăt.
Albert știa că prietenul lui avea nevoie de un tractor pentru a lucra mai ușor pe câmp. Dar din cauza lipsei banilor, nu își putea cumpăra unul. Albert a pus jos hârtia și a desenat cu grijă un tractor.
— Bine, acum dați-vă cu toții la o parte.
Cât ai clipi, în fața lor apăru un tractor adevărat. Toată lumea l-a aclamat pe Albert. Începând cu ziua aceea, Albert a ajutat mulți oameni din oraș și și-a împărțit darul cu toată lumea, fără nicio ezitare. Oamenii din Noros erau generoși și muncitori. Nimeni nu a cerut nimic ce nu avea nevoie.
Turistul lacom și consecințele
Zilele treceau și într-o zi, în oraș a venit un turist. În timp ce mergea prin oraș, și-a dat seama că acolo era ceva ciudat. Deși era un oraș mic, oamenii păreau să trăiască o viață bună. Se hotărî să se intereseze. Începu să pună întrebări, iar oamenii nevinovați din oraș îi spuseră tot.
— Creion magic? E adevărat? Trebuie să-l întâlnesc pe pictor.
Turistul era un om lacom. S-a ascuns în spatele unui copac și imediat ce l-a văzut pe Albert, l-a răpit.
— Ah! Cine ești? — Liniște! Ascultă la mine! Nu am toată ziua pentru asta, ai înțeles? Repede! Desenează-mi multe rubine diferite și scumpe și un sac în care să le pun. Acum!
Albert a scos creionul și a început să deseneze. Dar era atât de speriat încât nu putea desena decât pietre.
— Ce sunt astea? Cum îndrăznești să glumești? Mișcă! Am să desenez eu cel mai strălucitor lanț de aur.
Turistul nu era un artist. De fapt, era îngrozitor la desen. Când a încercat să deseneze un lanț de aur, a apărut un șarpe lung și strălucitor.
— Ah! Ajutor!
Dar în timp ce turistul încerca să fugă de șarpe, Albert s-a calmat și a desenat o cușcă mare. Imediat ce a apărut cușca, turistul a intrat în ea, iar Albert a închis ușa. După ce șarpele a dispărut, Albert s-a dus la poliție și s-a plâns de turist. A explicat cum a fost răpit și cum a fost obligat să folosească creionul magic ca să satisfacă lăcomia turistului.
O lecție importantă
Pacea a fost reinstaurată în Noros. Toată lumea era mândră de cât de bine a gestionat Albert situația. Albert însuși a învățat o lecție foarte importantă.
Și-a dat seama cât de periculos poate fi să ai lucruri fără să muncești pentru ele. A hotărât să îngroape creionul sub piatra pe care l-a găsit. Se spune că și acum creionul magic e îngropat lângă copacul preferat al lui Albert, un copac în care trăiește o zânuță.
