Darul Magilor
Odată ca niciodată, într-un mic oraș din Anglia trăiau doi iubiți: James și Della. Erau îndrăgostiți până peste cap.
După ce a terminat facultatea, James a primit o slujbă ca dactilograf la un ziar. Cu un salariu de 50 de lire pe lună, James era încântat și a hotărât s-o ceară de soție pe Della.
— Della, sunt îndrăgostit de tine de când te-am văzut prima oară și vreau să fiu îndrăgostit de tine până la sfârșitul zilelor. Vreau să îmbătrânim împreună, Della. Vrei să te căsătorești cu mine? — Oh, James! Și eu vreau să îmbătrânim împreună! Da, mă voi căsători cu tine.
O viață modestă
Și prin urmare, James și Della au făcut o nuntă mică. James a închiriat un apartament mobilat cu 8 lire pe săptămână și cuplul era fericit și mulțumit. Părea că pe zi ce trece, se iubeau tot mai mult.
Lucrurile mergeau bine, până când, într-o zi, a venit criza, iar salariul lui James a scăzut la 40 de lire.
— Iubirea mea, ne vom descurca! Nu-ți face griji. — Sigur, iubitul meu! Atât timp cât ești lângă mine, nu-mi fac griji.
Și astfel, soțul și soția au trăit o viață modestă, având destul cât să supraviețuiască. În curând, a venit seara de Crăciun. Străzile Londrei erau acoperite de zăpadă, iar magazinele erau decorate cu luminițe, iar casele cu brazi de Crăciun. Între timp, Della căuta prin geantă ca să vadă cât a strâns.
— O liră și 85, 86, 87 de penny. Atât! Ah! Și mâine e Crăciunul! Ce mă fac? Nu-mi ajunge!
Sacrificiul
Cuplul avea două lucruri cu care se mândreau foarte mult. Unul era ceasul de aur al lui James, pe care îl primise de la tatăl lui, care îl primise la rândul lui de la bunicul său. Celălalt era părul Dellei. Della avea un păr castaniu frumos, care-i ajungea aproape până la genunchi și care aproape o cuprindea complet.
— Of! Asta e, n-am de ales!
S-a ridicat, emoționată, repede, în timp ce o lacrimă sau două i-au curs din ochii ei. Della și-a șters lacrimile de pe față și luându-și vechea pălărie maro, a ieșit în grabă pe ușă, a coborât scările și a ieșit în stradă.
După un timp, s-a oprit lângă o clădire.
— Aici e. Ah! — Mă scuzați! Vreți să-mi cumpărați părul? — Hmm! Nu-ți dai jos pălăria ca să văd cum arată?
Della și-a dat jos pălăria și părul ei castaniu s-a desprins. Măsurându-l dintr-o mișcare, doamna a dat din cap aprobator.
— 20 de lire. De acord.
Cadoul perfect
În următoarele două ore, Della a tot umblat pe străzile Londrei, căutând cadoul perfect pentru James. Într-un final, l-a găsit.
— Sunt sigură că este pe gustul lui James.
Era un lanț de platină pentru ceas, simplu și sobru ca stil, arătându-și valoarea prin simpla materialului folosit și nu prin ornamente ieftine, cum ar fi trebuit să arate toate lucrurile de calitate. Era perfect pentru ceas. Fără să se gândească, a plătit pe el 20 de lire și a plecat acasă cu ce-i mai rămăsese, adică 87 de penny.
La ora 7, cafeaua era gata, iar tigaia era pe aragaz, pregătită pentru carne. Della și-a încrețit părul în onduleuri micuțe, ceea ce o făcea să semene cu un băiețel. Cel puțin, așa credea.
— Dacă James n-o să mă omoare când o să mă vadă, o să zică că arăt ca o călugăriță, dar ce puteam să fac? Of, ce aș putea face cu 87 de penny?
Dintr-o dată, l-a auzit venind și pentru un moment s-a îngălbenit.
— Doamne, te rog! Fă-l să mă mai creadă frumoasă! Te rog!
Ușa s-a deschis și James a intrat. Părea tras la față și foarte serios. Când s-a uitat la Della, a rămas încremenit. Ochii erau ațintiți asupra ei, cu o expresie de nedescifrat pentru ea, lucru care a îngrozit-o.
S-a ridicat de la masă imediat și s-a dus la el.
— James, dragul meu, nu te uita așa la mine! Mi-am tăiat și vândut părul fiindcă nu putea să fie Crăciunul și eu să nu-ți dau niciun cadou. Va crește înapoi, știi doar. Îmi crește foarte repede.
Dar James n-a răspuns.
— James, spune Crăciun fericit și să fim fericiți. Nu știi ce cadou frumos, ce cadou minunat ți-am luat! — Ți-ai tăiat părul? — Da, l-am tăiat și l-am vândut. Nu-mi place oricum. Sunt eu și fără părul meu lung, nu?
James s-a uitat serios la ea.
— Nu mă înțelege greșit, Del! Nu cred că vreo coafură, vreo schimbare sau vreun șampon mă pot face să te plac mai puțin. Însă, dacă vei deschide cadoul acela, vei vedea de ce am rămas fără replică când te-am văzut.
Della a rupt ambalajul și când a deschis cadoul, a strigat de bucurie.
— Ah! Uau!
Dar bucuria ei n-a durat mult, căci cadoul era un set de perii de păr pe care Della le admirase multe ori de pe ferestrele Broadway. Perii frumoase, din carapace de țestoasă, încrustate cu pietre prețioase, erau foarte scumpe și râvnea la ele și le dorea, dar fără să spere că ar fi putut să le facă ale ei. Iar acum erau ale ei, dar cosițele care urmau să fie pieptănate de aceasta nu mai erau.
L-a îmbrățișat strâns și s-a uitat la el cu ochii înlăcrimați și a zâmbit.
— Părul îmi va crește repede, James.
Apoi, Della a sărit repede ca o pisică, strigând.
— Ah, ah, James, dar n-ai văzut ce cadou frumos ți-am luat!
A luat cadoul și i l-a oferit.
— Nu-i o minunăție, James? Am căutat prin tot orașul până l-am găsit. Acum te vei uita la ceas de o sută de ori pe zi. Dă-mi ceasul să vedem cum arată.
În loc s-o asculte, James s-a trântit pe canapea și și-a pus mâinile în cap și a zâmbit.
— Del, să lăsăm deocamdată cadourile de Crăciun. Sunt mult prea frumoase ca să le folosim acum, nu? — Mmm, ce vrei să zici? — Ah, am vândut ceasul ca să pot să-ți cumpăr periile.
Dintr-o dată, s-a făcut liniște în cameră, iar James a vorbit iar.
— Iar acum să pregătim mâncarea!
Della a fugit spre el și l-a îmbrățișat strâns. James a îmbrățișat-o și el.
— Oh, te iubesc foarte mult, James! — Eu și mai mult!
Morala
Magii, după cum știți, erau bărbați înțelepți, extraordinar de înțelepți, care i-au adus daruri micuțului Iisus. Ei au inventat obiceiul cadourilor de Crăciun. Fiind înțelepți, bineînțeles că și darurile lor erau înțelepte, însă povestea liniștită a celor doi iubiți dintr-un apartament din Londra, care fără să se gândească au sacrificat ce aveau mai drag pentru celălalt, e dovada supremă de înțelepciune. Ei sunt magii.
