Elfii și cizmarul
A fost odată ca niciodată un cizmar care trăia cu soția lui. Cizmarul își câștiga pâinea de zi cu zi făcând pantofi pe care îi vindea la piață. În ciuda faptului că muncea din greu, nu putea câștiga suficienți bani cât să îi ajungă de un trai liniștit. Se străduiau să își păstreze un acoperiș deasupra capului.
Până la urmă, veni și ziua în care cizmarul nu a mai avut bani să cumpere piele pentru pantofi. Tot ce îi mai rămăsese era o ultimă bucată de piele în tot atelierul.
— S-ar putea ca asta să fie ultima ocazie de a face pantofi. O să cos cea mai bună pereche cu pielea asta.
Se așeză la masa de lucru așa cum făcea zilnic de ani de zile și tăie pielea cu mare grijă. Până la apusul soarelui, terminase de tăiat și începuse să coasă pantofii. Se făcu noapte, așa că așeză pantofii pe masă.
— E destul pentru astăzi. Mâine o să termin perechea de pantofi.
Închise ușa atelierului și plecă acasă.
Ajutorul misterios
A doua zi, se preg
