Fata înțeleaptă
Odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, trăia un bărbat bătrân într-o căsuță. Era foarte sărac și ar fi fost tare nefericit dacă n-ar fi avut-o pe fiica sa, Leila.
Ea era o tânără senină și voioasă și era isteță pe cât era de frumoasă. În fiecare zi, ea mergea la piață și cerea de pomană. Dar abia reușeau să strângă pentru o masă bună. Uneori, treceau peste noapte flămânzi.
Într-o asemenea noapte, bărbatul stătea și o privea cu tristețe pe fiica sa care mormăia un cântecel.
— Draga mea copilă, îmi pare tare rău că trebuie să duci așa o viață tristă. Aș vrea să-ți fi dat mai mult. — Nu-ți face griji, tată. Sunt fericită cu tot ceea ce mi-ai dăruit. Cât despre cina de azi, dă-o încolo. Mă străduiesc mai mult mâine.
Prima încercare a regelui
Dar bătrânul era trist în continuare. Își iubea fiica fără limite și voia să îi dea tot ce era mai bun. A stat treaz toată noaptea și s-a gândit ce să facă. A privit luna cum strălucește și a sperat ca ea să-i dea niște răspunsuri.
A doua zi, bătrânul a mers la palatul regal. La vederea lui, regele îl măsură pe bătrân de sus până jos, întrebându-se ce ar putea să vrea.
— Maiestate, e o onoare să fiu în prezența dumneavoastră. Am venit să vă întreb dacă mi-ați putea da câteva monede de aur, doar pentru azi și promit că nu vă mai cer nimic vreodată. — Hmm. Omul acesta a venit îmbrăcat în zdrențe, dar vorbește ca un nobil. Cum este posibil? Dragul meu, cine te-a învățat să vorbești așa bine? — Fiica mea m-a învățat să vorbesc. Ea spune că vorbele sunt de neprețuit pentru noi toți. E foarte deșteaptă. Eu n-aș fi nimic fără ea. — Dă-mi voie să testez cât e de isteță. Du aceste ouă fiicei tale și roag-o să scoată pui din ele. Dacă reușește, vei fi răsplătit. Totuși, dacă nu aduci ouăle eclozate, vei fi pedepsit.
Soluția Leilei
Bătrânul era descurajat. S-a întors înapoi acasă trist și i-a spus fiicei sale totul.
— Draga mea, ce să facem? Acesta e coșul cu ouă pe care ni l-a dat regele. — Păi, ouăle sunt fierte, nu pot ieși pui din ele. — Poftim? Atunci sigur vom fi pedepsiți! — Nu-ți face griji, tată. Du-te și odihnește-te și voi găsi o soluție la această problemă.
Bătrânul a mers să se odihnească, lăsând-o să cugete asupra ouălor. Seara, Leila a mers să-i vorbească tatălui, care era foarte îngrijorat.
— Tată, ascultă ce am de spus. Ia aceste boabe de fasole fierte și pune-le în pământ. Când va trece regele, strigă tare: „O, lasă fasolea fiartă să crească și recolta va fi bună!” Și când te va întreba despre asta, spune-i că e la fel de posibil așa cum puii ies din ouă fierte.
A doua încercare a regelui
Bătrânul a făcut cum i s-a spus. Și când a început să are câmpul, regele trecea pe cal. Când l-a văzut, bătrânul a început să spună tare:
— O, lasă fasolea fiartă să crească și recolta va fi bună!
Regele era foarte uimit să audă asta. A oprit calul și l-a chemat pe bătrân.
— Spune-mi, cum e posibil să ai recoltă din fasole fiartă? Este imposibil! — O, dar e posibil, Maiestate! La fel de posibil cum e să eclozeze puii din ouă fierte!
Regele a fost surprins să audă acest răspuns. A presupus că a fost fiica bătrânului.
— Foarte bine. Ia acest mănunchi de in și prefă-l în funii și pânze și tot ce mai e nevoie pe un vas. Dacă nu poți, vei fi pedepsit.
A treia încercare a regelui
Sărmanul om s-a întors acasă și mai trist acum. I-a spus din nou fiicei sale tot ce s-a întâmplat.
— Hmm, nu-ți face griji. Totul va fi bine. E târziu. Mergem să dormim și mâine vom avea răspunsul.
A doua zi, Leila a luat o bucată de lemn și i-a dat-o tatălui său.
— Du-o asta la rege și spune-i că dacă face din ea război de țesut și roată de tors, o să fac și eu tot ce îmi cere.
Bătrânul s-a dus la rege și i-a transmis mesajul de la Leila.
— Fiica ta chiar este foarte deșteaptă, dar eu nu mă dau bătut. Ia această cupă și spune-i că trebuie să golească marea întreagă cu ea, ca să ajungă să fie uscată ca un câmp. Fă-o sau nu vei mai apuca să vezi ziua de mâine.
Înțelepciunea Leilei
Bătrânul s-a întors cu frică acasă, ducând cupa cu grijă. Avea ochii în lacrimi când vorbea cu Leila.
— Leila, într-un final, regele a cerut un lucru foarte dificil. Ți-a spus că trebuie să golești cu această cupă întreaga mare! — Ce cupă frumoasă! Foarte bine. O să am răspunsul pentru rege până la sfârșitul zilei. Nu te teme, tată, nu cred că ne așteaptă nimic rău.
În ziua aceea a mers chiar Leila la palatul regelui. Regele a fost înmărmurit de frumusețea ei.
— Ai venit să recunoști că ai pierdut? — Chiar deloc, Maiestate. Am venit să vă întreb dacă sunteți amabil să opriți toate râurile și izvoarele să intre în mare. Abia atunci o să golesc și eu marea.
Regele era uimit de cât de deșteaptă era această fată.
— Te-ai descurcat foarte bine cu cererile mele. Dar, dă-mi voie să-ți pun niște întrebări. Să văd cât de bine vei răspunde. Spune-mi, care e cel mai îndepărtat lucru pe care îl poate auzi cineva? — Maiestate, cel mai îndepărtat sunet pe care îl poți auzi este tunetul. Și de asemenea, minciuna. — Hmm, ai dreptate. Spune-mi, cât valorează barba mea? — Barba dumneavoastră valorează cât trei zile ploioase pe timp de vară.
Regina Leila
— Răspunsurile tale m-au făcut fericit. Cred că ești cea mai deșteaptă fată din ținutul meu. Îmi țin cuvântul și îl voi răsplăti pe tatăl tău cu câte monezi de aur dorește. — O, mulțumesc, Maiestate! Sunteți prea bun cu noi. — Dar, aș vrea să te fac regina mea. Mi-ai face plăcerea să te măriți cu mine și să stai cu mine în palat?
Leila nu a răspuns imediat și s-a gândit mult la ce a spus regele.
— Maiestate, aș fi foarte fericită să vă fiu soție. Dar o să o fac doar dacă îmi promiteți ceva. — Sigur. Și care ar fi acel lucru? — Trebuie să-mi promiteți că dacă vă veți supăra vreodată și îmi veți cere să plec, să-mi dați voie să iau cu mine singurul lucru pe care îl iubesc din palat. — Ha-ha-ha! Asta e tot ce vrei? Păi sigur că da. Sunt de acord.
Regele și Leila s-au căsătorit chiar a doua zi cu cea mai mare ceremonie. S-au iubit mult unul pe altul și au dus o viață fericită.
O lecție importantă
Dar, cum regele îmbătrânea, devenise foarte temperamental. Se certa cu toți cei care îl serveau. Într-o zi, s-a certat rău cu regina sa.
— Crezi că ești prea deșteaptă chiar și pentru mine. M-am săturat de tine. Pleacă din palat și du-te înapoi de unde ai venit. — Cum dorești, Maiestate. Dar, bei un pahar cu mine pentru ultima dată? După aceea am să plec și nu o să mă mai întorc.
Dar Leila a pus o poțiune de adormit în paharul regelui și după ce a băut-o, acesta a căzut într-un somn adânc. Leila l-a luat pe rege cu ea, înapoi la vechea căsuță.
Când s-a trezit, a fost șocat să se vadă acolo și nu la palat. A văzut-o pe Leila lângă el și s-a înfuriat.
— Unde m-ai adus, femeie insolentă? Vei fi pedepsită pentru răpirea regelui! — Te rog să nu te superi pe mine. Mai ții minte promisiunea pe care ai făcut-o? Că dacă îmi vei spune vreodată să plec, voi putea să iau cu mine ce iubesc cel mai mult din palat? Ții minte? Pentru că pe tine te iubesc cel mai mult, te-am luat cu mine.
Regelui i-a părut rău pentru ce i-a făcut. Acum știa cât de mult îl iubește.
— Iartă-mă, draga mea. Sunt într-adevăr un rege norocos pentru că am ca soție o femeie deșteaptă și frumoasă ca tine.
Regele s-a întors la palat cu regina sa. Au trăit amândoi o viață lungă și fericită și nu s-au mai certat niciodată. Și dacă s-ar fi certat, regina era mereu acolo să îndrepte lucrurile.
Morala acestei povești este că dragostea și înțelepciunea pot depăși orice obstacol și pot aduce fericirea adevărată.
