Fermierul cel isteț
O viață simplă și o descoperire neașteptată
Odată ca niciodată, trăia un fermier care muncea departe de casă, pe terenul unui baron bogat. În trecut, găști de bandiți se ascundeau în munți ce se ridicau în spatele câmpiei. Dar împăratul își trimisese soldații să-i găsească și să-i ucidă. Acum, zona era liniștită și sigură.
Totuși, din când în când, puteau fi găsite pe câmp vechi arme din bătăliile trecute. Într-o zi, în timp ce tăia lemne, fermierul a găsit un sac plin de aur.
— Ăsta e aur?
Fermierul nu văzuse decât monede de argint în viața lui. Și se mirase atât de mult de descoperirea aurului, încât, pe când se întorcea acasă, se lăsase deja întuneric.
— Ce să fac eu cu atât de mult aur?
În drum spre casă, fermierul se gândi la problemele pe care le-ar pricinui averea sa bruscă.
— Dar cum să folosesc aurul ăsta? Orice găsești pe terenul baronului îi aparține acestuia.
Un plan ingenios
Prin lege, fermierul trebuia să predea aurul baronului. Dar fermierul a decis că era mult mai corect față de el să păstreze comoara.
— Baronul are destul oricum. Eu sunt sărac și am nevoie de banii ăștia mai mult decât are el, așa că am să păstrez aurul, dar...
Și-a dat seama de riscurile ce ar fi apărut dacă ar fi aflat cineva de norocul său.
— Nu trebuie să spun nimănui despre asta. Dar soția mea nu poate să tacă din gură, nu poate ține niciun secret. Și de cum își va deschide gura, voi fi aruncat în închisoare. Ce ar trebui să fac?
S-a gândit la problemă într-una, ca să găsească o soluție. Și a găsit-o. Așa că, înainte să ajungă acasă, a lăsat sacul plin cu aur într-un tufiș, lângă niște brazi.
Pădurea fermecată
A doua zi, în loc să meargă la muncă, s-a dus în sat să cumpere câteva păstrăvi, gogoși și un iepure. După-amiază, s-a dus acasă și i-a spus soției:
— Ia-ți coșul de răchită și vino cu mine. Ieri a plouat și pădurea e plină de ciuperci. Trebuie să le culegem înainte să le ia alții. — A, ciuperci? Să mergem repede!
Soția, care adora ciupercile, a luat coșul și și-a urmat soțul. Când au ajuns la pădure, soțul a alergat către soție strigând:
— Uite! Uite! Am găsit un pom cu gogoși!
Și a arătat crengile pe care pusese gogoșile.
— Ha! Vai de mine! Gogoși într-un pom! — Da, cine ar fi crezut? Oricum, du-te să cauți ciuperci în iarbă. Acolo.
Soția a fost uimită, dar și mai contrariată când, în loc de ciuperci, a găsit păstrăvi în iarbă.
— Uite, dragule! Păstrăvi în iarbă! — Azi e ziua noastră norocoasă. Bunicul meu spunea întotdeauna că toată lumea are o zi norocoasă. Poate găsim și o comoară.
Pe lângă faptul că-i plăcea să bârfăască, soția fermierului era cam naivă, așa că l-a crezut pe soțul ei și a repetat, uitându-se în jur:
— E ziua noastră norocoasă! E ziua noastră norocoasă!
Și continua să găsească păstrăvi în iarbă.
Comoara din râu
Coșul ei era plin deja de pești. Când cei doi au ajuns la malul râului, fermierul i-a luat-o înainte, s-a uitat în tufiș și a spus:
— Ieri mi-am aruncat plasele. Și vreau să verific dacă am prins pește sau creveți.
Câteva minute mai târziu, soția auzi vocea entuziasmată a soțului ei:
— Vino să vezi ce am prins! Ce noroc extraordinar! Am pescuit un iepure!
Se întorceau spre casă și soția vorbea bucuroasă despre cina grozavă, cu gogoși, pește și iepure. Fermierul a zâmbit și a spus:
— Hai să trecem iar pe lângă pădure. Poate mai găsim gogoși. — A, da! Să mergem.
S-au dus în locul în care fermierul ascunsese monedele de aur. Fermierul s-a prefăcut că găsește ceva.
— Uită-te aici! E un sac ciudat și e plin de aur! — Ce? Ce spui acolo? — Da, cred că asta e o pădure fermecată. Am găsit gogoși în copac, apoi păstrăvi în iarbă, iar acum aur!
Sărmana femeie era atât de fericită încât i se umpluseră ochii de lacrimi. Nu putea să scoată un cuvânt și se emoționă când atinse monedele strălucitoare.
— Atât de mult aur! Și acum e al nostru? — Da, draga mea.
În fața baronului
Acasă, după cină, niciunul dintre cei doi nu putea dormi. Soția fermierului se tot trezea să verifice comoara pe care o ascunseseră într-o cizmă veche. A doua zi, fermierul s-a întors la muncă, dar mai întâi i-a spus soției:
— Să nu spui nimănui ce s-a întâmplat ieri. — Sigur că nu! Nu sunt nebună.
Și fermierul i-a repetat același lucru în fiecare zi după aceea. Totuși, foarte curând, întreg satul aflase de comoară. Fermierul și soția lui au fost chemați de baron și când au ajuns la el, fermierul a încercat să stea în spatele soției lui.
— Am auzit că ați găsit o comoară. — O, da, așa e. — Poți să-mi spui unde și cum? — Într-o pădure fermecată.
Soția, la cererea baronului, a povestit despre gogoși, apoi despre păstrăvi și în final despre iepurele din râu. Între timp, soțul își tot bătea cu degetul peste frunte și gesticula înspre baron. Baronul începuse să se uite la femeie cu milă.
— Și pun pariu că apoi ai găsit și comoara. — Așa e, domnule!
Baronul s-a întors către fermier și bătându-și degetul de frunte, a spus cu compasiune:
— Înțeleg ce vrei să spui. Din păcate, și eu am aceeași problemă cu soția mea.
Morala povestii
Fermierul și soția sa au fost trimiși acasă și nimeni nu le-a crezut povestea. Și astfel, fermierul cel isteț nu a ajuns la închisoare și și-a cheltuit banii cu chibzuială.
