Fiul vânzătorului de săpun
Odată ca niciodată, în minunatul oraș Meshed, trăia un tânăr pe nume Ahmed. Frumoasa moschee din Meshed, cu cupola din aur, era mândra regatului Persia.
Comerțul era în floare, iar oamenii erau fericiți. Nu și Ahmed, căci afacerea cu săpunuri a tatălui său nu mergea deloc.
Dificultățile afacerii
— Fraților, cumpărați săpunul meu pur! E cel mai bun din oraș, știți doar!
Însă oamenii din Persia nu foloseau mult săpun ca să se spele, ca să spele hainele, căci se folosea nisip pentru orice, chiar și pentru spălarea oalelor și tigăilor. Și, prin urmare, de multe ori Ahmed și tatăl său nu vindeau destul săpun încât să cumpere de mâncare.
O nouă cale
Zilele treceau și în curând Ahmed și-a dat seama că trebuia să părăsească afacerea tatălui său și să încerce altceva.
— Tată, nu vindem săpunul. Și prin urmare, am hotărât să mă duc la piață și să caut acolo de muncă.
Munca la piață
La piață, Ahmed muncea din greu pentru negustori, comercianți și vânzători și în schimb primea orez, pâine sau câteva fructe uscate pe care le ducea acasă și le mânca cu tatăl său.
Întâlnirea cu prințesa
Într-o zi, Ahmed trecea ca de obicei prin junglă ca să ajungă la piață și cum soarele ardea foarte tare, s-a gândit să se oprească lângă lac ca să bea niște apă. Acolo, niște femei își umpleau vasele cu apă, iar altele spălau.
Tocmai atunci, Ahmed a văzut o procesiune condusă de un ministru regal. Procesiunea s-a oprit în fața lui Ahmed, iar din lectică a ieșit o domniță frumoasă. Aceasta era prințesa Roxana.
— Îmi este sete. Pot să beau niște apă?
Atacul leului
O domniță s-a dus la ea cu o carafă de apă și când era gata să i-o dea, un leu a sărit din tufișuri, răcnind furios.
— O! Mmm! Bâ!
Ahmed, salvatorul
În timp ce oamenii fugeau, leul s-a întors spre prințesă. A sărit pe ea și a pus-o la pământ.
— Ajutor!
Văzând că prințesa e în pericol, Ahmed a luat imediat o torță aprinsă din apropiere și a îndreptat-o spre leu. Ahmed a dat cu torța cu toată puterea lui, iar leul a fugit.
Recunoștința prințesei
Ahmed a zâmbit și s-a întors spre prințesa Roxana, care tremura de frică. Imediat i-a dat să bea niște apă.
— Mulțumesc, om curajos! Mi-ai salvat viața! — Prințesa Roxana, trebuie să plecăm imediat!
Prințesa Roxana a dat din cap și a zâmbit la Ahmed, apoi a urcat în lectică.
— Ah, ce frumoasă e!
Sfatul negustorului
A doua zi, când Ahmed era la piață, a venit la el un negustor.
— Fiule, tu muncești din greu. Faci destui bani, hm? — Hm, nu, domnule, nu, dar măcar câștig niște mâncare pentru mine și tatăl meu. — De ce nu te duci în capitală? Negozul merge mult mai bine acolo și cineva ca tine ar putea câștiga bani frumoși.
Drumul spre capitală
Ahmed s-a gândit puțin, apoi a zis:
— Ei bine, atunci asta voi face. Mâine, eu și tata vom pleca spre capitală.
Negustorul i-a urat succes și a plecat. Și, prin urmare, a doua zi, Ahmed și tatăl său au plecat.
Călătoria obositoare
Călătoreau noaptea și se odihneau ziua pentru a evita razele arzătoare ale soarelui. Au tot mers, uneori urcând pante șerpuitoare pe munți, alteori mergând prin deșert, cu picioarele obosite.
Dervișul deșertului
Într-o zi, când tatăl lui dormea sub un copac, Ahmed a auzit un sunet. Curios, l-a lăsat pe tatăl său dormind și s-a îndreptat spre direcția de unde venea sunetul.
Imediat a găsit un derviș amărât întins pe nisip. Pe umeri avea o eșarfă, iar lângă el era un baston încrustat cu un cap de vultur din marmură.
O picătură de apă
— În numele urciorilor, dă-mi niște apă!
Ahmed i-a dat imediat urciorul său, deși apa era puțin sărată. Dervișul a dat apa peste cap imediat.
Darul magic
— Mmm, ce bun e! Mulțumesc, tinere! Sunt bătrânul deșertului și îți sunt recunoscător pentru ajutor. Poftim, ia această mică cană de cristal. În fiecare dimineață, când te trezești, pune în cană o picătură de apă pură. Apoi uită-te cu atenție la ea. Dacă tu sau cei dragi ție sunteți în pericol, acolo vei vedea totul! Da! Așa!
Transformarea dervișului
În acel moment, a bătut un vânt rece, iar corpul bătrânului deșertului s-a transformat în sute de petale de trandafiri care și-au luat zborul. Ahmed a rămas fără cuvinte.
— Uau!
Încercarea potirului
S-a întors la tatăl său și i-a zis totul. Începând cu a doua dimineață, Ahmed făcea cum i-a zis dervișul, dar timp de zile întregi n-a văzut nimic.
Reîntâlnirea cu leul
Timpul a trecut și Ahmed și tatăl său mai aveau trei zile până la capitală, când dintr-o dată i-a atacat un leu. Era același leu, cu o cicatrice pe față. A sărit spre Ahmed.
— Ajutor! Ajutor! Cineva să-mi salveze băiatul!
Prințesa salvează din nou
Dintr-o dată, a apărut o tânără frumoasă cu o torță aprinsă. Era prințesa Roxana.
— Ha!
A îndreptat torța aprinsă spre leu, care a fugit de acolo.
Acum suntem chit
— Tu ești prințesă? — Ei, bine. Acum suntem chit. — Hm, da, mulțumesc, dar ce caută o prințesă aici?
Prințesa Roxana a arătat spre convoiul regal.
— Eu și tatăl meu, regele, ne întoarcem dintr-un pelerinaj și am auzit pe cineva țipând. Dar, dar tu unde mergi? — În capitală. — Ei bine, și noi mergem în capitală. Puteți veni cu noi. — Mulțumesc mult!
Spre capitală cu alaiul regal
Și prin urmare, Ahmed și tatăl său s-au alăturat convoiului regal și în curând au ajuns în capitală.
Ospitalitatea regală
Văzând în ce stare e tatăl lui Ahmed, prințesa l-a sfătuit să stea în palat timp de o săptămână înainte să-și caute de lucru. Regele a insistat și el.
— Da, stai în palat până îți găsești de muncă.
Ahmed a fost de acord, căci avea mai mult timp pentru a-și găsi de muncă.
Pericolul din cana de cristal
Însă, după ce a scăpat de atacul leului, încerca, ca în fiecare dimineață, să pună o picătură de apă în cana de cristal și să se uite cu atenție. În a șaptea zi, a văzut înapoi o imagine cu regele dormind, iar lângă el era cineva cu un pumnal, pregătit să-l lovească.
Avertismentul lui Ahmed
S-a dus repede la rege.
— Regele meu, te pândește un mare pericol. Cineva încearcă să te ucidă. Trebuie să fii atent.
Regele neîncrezător
— Ha ha ha! Ahmed, soldații mei sunt pregătiți bine și de încredere. Stai liniștit. — Cum zici, Majestatea Ta.
Bătrânul munților
Acestea fiind zise, Ahmed a plecat din palat, dar s-a gândit la cine ar vrea să-l omoare pe rege. La ceva distanță de capitală, leul s-a transformat într-un om malefic. Acesta era bătrânul munților și spre deosebire de bătrânul deșertului, era un om foarte malefic.
Voia să-l ucidă pe rege și pe prințesă și să cucerească capitala. Și voia să-l ucidă pe Ahmed, fiindcă o salvase pe prințesa Roxana.
— În seara aceasta vei muri, rege! Ha ha ha!
Atacul nocturn
Între timp, Ahmed era hotărât să fie cu ochii în patru. Venise întunericul și palatul era într-o liniște totală. Soldații dormeau, dar nu și Ahmed. El a așteptat și a tot așteptat până când a observat o umbră ciudată strecurându-se în aripa palatului în care dormea regele.
Pe tăcute, umbra a intrat în camera regelui, când Ahmed a sărit spre ea și a strigat din toți rărunchii:
— Atac! Atac! Regele e atacat!
Transformarea înapoi
Atunci, regele, soldații și paznicii s-au trezit. Aceștia au venit repede în camera regelui cu prințesa Roxana, dar bătrânul munților s-a schimbat înapoi în leu.
Amenințarea leului
— Tinere, mi-ai făcut multe probleme. Mă voi ocupa de rege mai târziu, dar acum mă voi ocupa de tine!
Vulturul deșertului
Leul a sărit spre Ahmed, iar cana de cristal a căzut din buzunarul său. Din el a ieșit un vultur uriaș al deșertului.
— O, nu! E bătrânul deșertului! Nu!
Victoria
Dintr-o dată, leul s-a transformat în praf și a zburat pe fereastră. Regele, prințesa și soldații erau uimiți. Vulturul deșertului s-a uitat spre Ahmed, a zâmbit, apoi a dispărut.
Ahmed, prim-ministru
Copleșit de situație, regele s-a întors spre Ahmed și i-a zis:
— Ahmed, ești un om curajos. De azi înainte, vei fi prim-ministrul regatului.
Recunoștința lui Ahmed
Ahmed era foarte încântat și a făcut o plecăciune.
— Mulțumesc, înălțimea ta.
O nouă viață
Și prin urmare, Ahmed a devenit prim-ministru regatului. Acum nu se mai îngrijorau pentru mâncare, iar Ahmed și tatăl său trăiau fericiți.
Dragostea prințesei
Prințesa Roxana era încântată, căci, în secret, îi plăcea de Ahmed și se bucura foarte mult că el nu va mai pleca din palat.
Îndrăgostiți
În curând, cei doi au început să petreacă mult timp împreună și s-au îndrăgostit.
Binecuvântarea regelui
Când prințesa Roxana i-a zis tatălui său ce simte, acesta s-a bucurat mult.
— Ei bine, Ahmed îmi e foarte drag și m-aș bucura să-l primesc în familie, dacă și el vrea să se căsătorească cu tine.
Cererea în căsătorie
Ahmed a fost chemat la curte.
— Ahmed, fiica mea zice că e îndrăgostită de tine și că vrea să-și petreacă restul zilelor cu tine. Ce zici de asta? — Majestatea Ta, și eu sunt îndrăgostit de ea.
Nunta regală
— Minunat! Atunci voi vorbi cu tatăl tău și vom plănui nunta. Ha ha ha! Să înceapă sărbătoarea!
Fericiți pentru totdeauna
Cei doi au făcut o nuntă măreață. Ahmed și prințesa Roxana s-au căsătorit. Atât regele, cât și tatăl lui Ahmed erau fericiți.
Morala poveștii
Povestea lui Ahmed ne-a învățat că, indiferent de cine ești și ce faci, bunătatea e un dar care poate fi oferit de oricine.
