Găinușa Roșie
A fost odată ca niciodată o fermă cu animale care nu mai aveau ce să mănânce. Le era foarte foame, așa că au decis să gătească ceva.
Descoperirea Bobului de Grâu
Găinușa Roșie a găsit un bob de grâu și a dat fuga să le spună prietenilor. Poate o vor ajuta să-l sădească.
— Cine mă ajută să plantez bobul de grâu?
— Văcuțo, mă ajuți tu să plantez bobul? — Nu eu, nu eu. E prea mult soare ca să-l plantez.
— Porcușorule, mă ajuți tu să plantez bobul? — Nu eu, nu eu. E prea mult soare ca să-l plantez.
— Câine, mă ajuți tu să plantez bobul? — Nu eu, nu eu. E prea mult soare ca să-l plantezi.
— Bine. Atunci o să-l plantez singură.
Plantarea Grâului
Și astfel, Găinușa Roșie plantă bobul de una singură.
Trecură câteva zile. Soarele strălucea, apoi veni ploaia.
Plivitul Grădinii
Găinușa Roșie se hotărî să plivească grâul.
— Cine mă ajută să plivesc grâul?
— Văcuțo, mă ajuți să plivesc grădina? — Nu eu, nu eu. E o vreme prea frumoasă ca să muncesc.
— Porcușorule, mă ajuți tu să plivesc grădina? — Nu eu, nu eu. E o vreme prea frumoasă ca să muncesc.
— Câine, mă ajuți tu să plivesc grădina? — Nu eu, nu eu. Vremea e prea frumoasă ca să muncesc.
— Bine. Mă descurc singură.
Astfel, Găinușa Roșie plivi și îngriji grădina de una singură.
Săptămânile treceau, iar soarele a copt grâul până când a fost gata de recoltă. Grâul crescuse înalt și sănătos.
Treieratul Grâului
Găinușa Roșie îi rugă pe prietenii ei să o ajute să treiere grâul.
— Văcuțo, mă ajuți să treier grâul? — Nu eu, nu eu. Azi vreau să mă odihnesc în grajd.
— Porcușorule, mă ajuți să treier grâul? — Nu eu, nu eu. Azi vreau să mă bălăcesc în noroi.
— Câine, mă ajuți tu să treier grâul? — Nu eu, nu eu. Azi vreau să stau în căsuță și să-mi găsesc osul.
— Bine. Atunci o să mă descurc singură.
Nimeni nu o ajută pe Găinușa Roșie, așa că încă o dată, trebui să facă toată munca singură. Așadar, treieră grâul.
După ce termină, îi rugă pe prietenii ei să o ajute să macine grâul ca să facă făină.
— Cine mă ajută să macin grâul să fac făină?
— Văcuțo, mă ajuți tu să macin grâul? — Nu eu, nu eu. E prea aproape de vremea mulsului.
— Porcușorule, mă ajuți tu să macin grâul? — Nu eu, nu eu. E prea aproape de vremea cinei.
— Câine, vrei să mă ajuți să macin grâul? — Nu eu, nu eu. E prea aproape de vremea cinei.
— Bine. Atunci mă descurc singură.
Așadar, Găinușa Roșie măcină singură grâul și făcu făină.
Coacerea Pâinii
Găinușa Roșie se hotărî să coacă făina și să facă pâine. Se gândi să le mai dea o șansă prietenilor ei să o ajute.
— Cine vrea să mă ajute să fac pâine?
— Văcuțo, mă ajuți să fac din făină pâine? — Nu eu, nu eu. Eu nu știu să coc.
— Porcușorule, vrei să mă ajuți tu să fac pâine? — Nu eu, nu eu. Eu nu știu să coc.
— Câine, vrei tu să mă ajuți să fac pâine? — Nu eu, nu eu. Eu nu știu să coc.
— Bine. Atunci o să mă descurc singură.
Găinușa Roșie se puse să coacă pâinea de una singură.
Recompensa Muncii
Când fu gata, o lăsă la răcit un timp. Cât ai clipi, veni vremea să taie pâinea și să o mănânce. Se uită în jurul ei, dar nu văzu pe nimeni.
— Hm, mă întreb oare cine o să mă ajute să mănânc pâinea asta? — Eu! — Eu! — Eu!
— Ba nu, nu voi! Eu am făcut toată treaba. Eu mă voi bucura de roadele muncii mele. De această pâine.
Morala povestii este că munca asiduă și perseverența aduc recompense, iar cei care refuză să ajute nu ar trebui să se aștepte să împartă beneficiile.
