Hainele cele noi ale împăratului
Împăratul obsedat de haine
A fost odată ca niciodată un împărat. Era foarte bogat, dar nu era un conducător bun. Nu era interesat decât de hainele sale noi.
Împăratul obișnuia să poarte câte o ținută nouă în fiecare zi. Oamenii spuneau că își schimbă hainele după aproape fiecare oră. Obișnuia să își cheltuie toți banii ca să își croiască haine în stiluri și modele noi.
Părerea poporului
— Hei, porți haine noi astăzi! — Mâine ai să porți un alt rând de haine noi? — Nu, nu, nu sunt împăratul să îmi schimb hainele atât de des.
— Da, trebuie să avem grijă de familiile noastre. Nu putem fi atât de extravaganți precum împăratul. El se preocupă cel mai puțin de regatul său, de oameni și chiar de armată. Ce om egoist este!
— Nici măcar nu are gusturi bune la haine. Dar tot se așteaptă să îl admirăm. Avem cumva de ales? Dacă nu îți plac hainele lui, ți se taie capul. — Da, este adevărat.
Escrocii și hainele invizibile
Într-o dimineață, au sosit în regat doi escroci. Aceștia au țesut câteva haine pentru oamenii din regat. Oamenii nu au înțeles ce haine purtau, însă escrocii le-au lăudat atât de mult încât aceștia nu au putut să le reziste.
Cu atât mai mult cu cât spuneau că numai oamenii înțelepți pot să vadă hainele lor.
— Unde este cămașa mea? — Nu poți să o vezi? O țin în mâini. — Nu, nu pot să o văd. — O, nu! Am întâlnit încă un prost. Suntem doi dintre cei mai buni croitori din lume. Numai oamenii înțelepți pot vedea ceea ce coasem, nu proștii ca tine. Fii înțelept și vei putea să îți vezi cămașa. — Da! Da, este frumoasă!
Faima croitorilor
Curând, au devenit atât de renumiți încât a auzit și împăratul de ei. Împăratul auzise atât de multe despre croielile lor fără cusur, încât s-a hotărât să își cumpere niște haine țesute de acești croitori.
— Chemați-i pe acei croitori la palat. Vreau să țeseți niște haine pentru mine. — Suntem onorați că avem această ocazie. Vom țese cele mai bune și mai frumoase haine pentru înălțimea ta. Toată lumea o să fie invidioasă.
— Dar înălțimea ta, hainele noastre au ceva special. — Ce anume? — Numai acei oameni care sunt potriviți pentru slujba lor și sunt înțelepți le pot vedea, nu cei nepotriviți sau proști.
Decizia împăratului
Împăratul se gândi în sinea lui că în felul acesta putea să afle care din consilierii săi nu este potrivit pentru slujba lui.
— Vom avea nevoie de stofe din mătasea cea mai bună și de fire de mătase. Te rugăm să ne dai un război de țesut și câteva zile să putem pregăti cele mai minunate haine pe care înălțimea ta le-a purtat vreodată.
Începutul lucrului
Împăratul le-a dat o grămadă de bani și le-a ordonat tuturor slujitorilor să nu îi deranjeze cât timp sunt la lucru. Escrocii și-au pus toate stofele și firele de mătase în rucsace, au montat războiul de țesut în camera lor și au început să se prefacă că țes ceva.
Toți spetnicii împăratului s-au speriat când au auzit de haine.
— Dar tu, poți să vezi hainele pe care le-au țesut? — Am auzit de ele, dar nu le-am văzut. Dacă nu o să putem vedea hainele împăratului, ne vom pierde slujbele.
Vizita primului ministru
Au trecut câteva zile, iar împăratul l-a chemat la el pe primul ministru și l-a rugat să verifice cât de mult lucraseră croitorii. Bătrânul s-a speriat la început, dar s-a supus împăratului și s-a dus în camera croitorilor.
Pe când se îndrepta spre camera lor, primul ministru se gândea:
— Împăratul m-a băgat în bucluc! Dacă nu o să pot vedea hainele, împăratul mă va lăsa fără slujbă.
Primul ministru intră în cameră și îi văzu pe ambii croitori lucrând la războiul de țesut, dar nu putu să vadă nicio haină țesută. Amândoi îl primiră pe primul ministru și îi arătară modelele pe care le croiseră pentru împărat.
De fapt, nu se afla nimic în mâinile lor, însă primul ministru nu a avut de ales decât să le admire. Se întoarse la împărat.
— Cum ți s-au părut? — Excelente, înălțimea ta! Ce modele au croit pentru domnia ta! Minunate!
Vizita spetnicilor
Împăratul a fost mulțumit. După alte câteva zile, își trimise cei doi spetnici să verifice ce făceau croitorii. Aceștia au intrat în cameră. Croitorii le-au arătat hainele și au admirat arta modelelor pe care le făcuseră pe țesături.
— Am creat cele mai frumoase modele pentru înălțimea sa. Vă rog să observați precizia lucrării. Va arăta grozav pe împărat.
Amândoi spetnicii erau confuzi întrucât nu puteau vedea nimic în mâinile croitorilor. S-au întors la împărat nedumeriți.
Împăratul cere noutăți
— Spuneți-mi, cum sunt noile mele haine? — Frumoase, înălțimea ta! Nu am văzut în toată viața noastră haine atât de frumoase. — Sunt cele mai minunate haine pe care le vei avea vreodată, înălțimea ta!
— Bravo! Întrebați-i când vor fi gata. Vreau să văd hainele înainte să le scoată din războiul de țesut.
Împăratul inspectează
Împăratul a intrat în camera în care țeseau croitorii.
— Bine ai venit, înălțimea ta! Ați terminat ce aveați de făcut? — Da, înălțimea ta! Toate hainele sunt gata! Iată-le!
Zicând asta, croitorii au ridicat mâinile în aer, ca și cum ar fi ținut hainele. Au explicat frumusețea noilor haine pe care le croiseră pentru împărat. Împăratul nu putea să vadă nimic. Se gândi o clipă.
— Nu pot să văd nimic. Oare asta înseamnă că nu sunt potrivit pentru funcția mea? Atunci am să îmi pierd tronul.
— Înălțimea ta, îți place modelul pe care l-am realizat pe mantia purpurie? Te rugăm să arunci o privire.
Aproape gata!
— Ăă, da. Da, este minunat. Îmi place foarte mult. Nu am avut niciodată o mantie atât de frumoasă. — Mulțumim, înălțimea ta! Când vor fi gata hainele mele cele noi? Ard de nerăbdare să le port. — Numai două zile.
Așteptarea orașului
Împăratul le-a mai dădu două zile și a ieșit din cameră. Câțiva din slujitorii împăratului au stat cu ochii pe croitori. Aceștia se prefăceau că țes hainele fără niciun fir în ac. Slujitorii împăratului au rămas nedumeriți.
Vestea despre hainele împăratului s-a răspândit în tot orașul. Toți locuitorii orașului erau nerăbdători să vadă hainele cele noi ale împăratului.
Îmbrăcarea hainelor invizibile
După două zile, împăratul s-a dus la croitori.
— Sunt gata hainele mele? — Da, înălțimea ta! Iată-le! Vei fi cea mai fermecătoare persoană din lume când le vei purta. — Poftim, te rugăm să îți scoți hainele, înălțimea ta.
Împăratul s-a dezbrăcat ca să își pună hainele oferite de croitori. După ce și-a pus hainele acelea, s-a întors la oglindă ca să își vadă ținuta.
— Uau! Nu vei simți deloc greutatea hainelor, fiindcă sunt ușoare ca și pânza de păianjen. Nu-i așa, înălțimea ta? — Ăă, da. Da. E nemaipomenit. Ai făcut o treabă bună, domnule ministru. — Da, înălțimea ta.
Defilarea
Cei doi curteni ai palatului i-au ridicat cumva trena împăratului și l-au urmat. Curând, a fost pusă la cale o defilare în oraș. Împăratul defila în fața mulțimii.
Parada
Toți cetățenii din oraș se uitau la hainele cele noi ale împăratului și toată lumea îl admira. Împăratul era mulțumit de aprecierea primită. Când aceștia au ajuns în piața din centrul orașului, un băiețel inocent se uită la împărat și strigă:
Adevărul rostit de un copil
— Nu poartă nimic altceva decât chiloți! — Taci din gură! — De ce, prietene? El are curajul să spună adevărul, iar noi nu. — Vrei să spui că eu nu am curaj? Dacă ai, atunci spune adevărul. — Împăratul nu poartă nimic! E dezbrăcat!
Reacția mulțimii
Împăratul a fost șocat să audă una ca asta, dar spre surprinderea lui, curând toată lumea prezentă acolo a început să strige despre hainele cele noi ale împăratului. Acesta s-a rușinat, dar nu avea cum să plece dintr-o dată de la defilare.
Toți spetnicii îl mințiseră și îi lăudaseră hainele. Nu le-a mai acordat atenție oamenilor care strigau despre hainele lui. În schimb, a mers mândru, așa că cei doi curteni l-au urmat. În timp ce împăratul trecea, toți oamenii aflați acolo se prăpădeau de râs.
Morala poveștii este că adevărul, oricât de simplu, poate fi rostit de oricine, chiar și de un copil, și că aroganța și teama de a recunoaște o greșeală pot duce la situații ridicole.
