Inelul magic
Prințul risipitor
Odată ca niciodată, trăia un rege care avea doi fii. Fiul mai mare, prințul Edward, era înțelept și grijuliu cu lucrurile, iar cel mai mic, prințul Clifford, era un mare risipitor.
— Ah, Rubus, adu-mi bijuteriile! — Măria ta, am făcut inelele astea special pentru tine. — Sunt extraordinare! Poftim! — Sire, mulțumesc! Măria ta, mai aveam nevoie de încă 100 de monede de aur. — Oh, stai o clipă!
— Edward, poți să-mi împrumuți 100 de monede de aur? — Dar tata tocmai ne-a dat 1000 de monede de aur fiecăruia. — Le-am cheltuit. — Deja? N-a trecut nicio oră, Clifford! — Frate, mă așteaptă cineva! Ar trebui să vezi ce inele și ce brățări face! Ar trebui să îți iei și tu! — Clifford, ești imposibil! — Dă-mi banii, te rog, frate! Noi suntem prinți, nu vom rămâne niciodată fără aur.
Prințul Edward i-a împrumutat prințului Clifford 100 de monede de aur, dar își făcea griji. Cu un obicei de a cheltui așa mult, fratele său avea să epuizeze tot aurul din palat. Așa că a decis să vorbească cu tatăl său despre asta.
— Tată, în felul ăsta Clifford va cheltui tot aurul din palat. — Ai dreptate. Nu ai vorbit cu el? — Nu spune decât că suntem prinți și că nu vom rămâne niciodată fără aur. — Ah! Deci dacă să discuți cu el nu ajută, spune-i prințului Clifford că vreau să-l văd îndată.
Lecția regelui
Prințul Clifford a fost chemat și regele i-a vorbit.
— Tu nu cunoști decât puterea aurului. E timpul să înțelegi cât de lipsit de puteri te poate face. — Nu înțeleg, tată. — Poftim 1000 de monede de aur. Dacă reușești să le păstrezi o lună, e bine. Dar dacă le cheltui mai devreme, va trebui să părăsești palatul și să te întorci doar când vei fi învățat despre lipsa de valoare a aurului și despre lucruri care valorează mai mult decât aurul. — Cum vrei, tată.
Așa că regele i-a dat prințului Clifford 1000 de monede de aur, pe care, bineînțeles, prințul risipitor le-a cheltuit în câteva zile. Așa cum a fost condiția, el a trebuit să părăsească palatul, neavând decât patru monede de aur pe care i le-a dat prințul Edward.
— Tată, chiar nu se poate altfel? — E bine pentru el. Clifford are un suflet bun. Sufletul lui bun îl va proteja și îl va face să se întoarcă mai înțelept.
Prietenii neașteptați
Prințul Clifford a ajuns la periferia regatului. Acolo, a auzit deodată un sunet.
— Miau! — Hei! Nu lovi bietul animal! — Mi-a băut tot laptele din sticlă! Acum eu ce o să mai beau? Pisica asta e mai mult o problemă decât un ajutor. — Am să-ți cumpăr eu pisica. Cât costă? — O monedă de aur, nu mai puțin. — Poftim! — Hei pisicuță, ești liberă acum! Nimeni nu te va mai lovi. — Miau! Vreau să vin cu tine! — Bine, hai! Dar nu am nimic să-ți dau. — Ai un suflet bun și asta e mai mult decât suficient! Miau!
Un pic mai încolo, prințul a ajuns pe un câmp, unde a văzut un fermier foarte furios.
— Ființă groaznică ce ești! — Care e problema? Nu lovi bietul animal! — Păsările mi-au ciugulit toate fructele. El trebuia să le țină la distanță. — Dar uită-te la picioarele lui! O să-ți cumpăr eu câinele. Cât costă? — O monedă de aur, nu mai puțin. — Poftim! — Ești liber acum, prietene! — Am să vin cu tine! — Bine, hai! Dar nu am nimic să-ți dau. — Ai un suflet bun și e mai mult decât suficient! Vino!
Puțin mai departe, prințul a dat peste un om care ducea un pachet ciudat învelit într-o pânză roșie. Trecând pe lângă el, a auzit un strigăt.
— Să-mi dea drumul cineva! — Hei! Ce ai tu acolo? — Ce te interesează? — Vreau să văd ce e! Eliberează papagalul! El trebuie să zboare liber! Nu să stea închis în colivie! — Dacă vrei să-mi eliberezi papagalul, te va costa o monedă de aur. — Poftim! Acum eliberează biata făptură! — Acum poți zbura unde vrei! — Vreau să vin cu tine! — În regulă, dar nu am nimic să-ți dau. — Ai un suflet bun și e mai mult decât suficient! Vino!
Inelul magic
Prințul a continuat să meargă cu noii lui prieteni. Undeva pe drum, a întâlnit un îmblânzitor de șerpi.
— Vrei să îmi vezi numărul? — Nu mai pot face asta! Să mă salveze cineva! — Hei, omule! E crud din partea ta să ții un șarpe închis într-un coș. Dă-i drumul! — Dacă vrei să eliberezi șarpele, te va costa nu mai puțin de o monedă de aur. — Poftim! — Ești liber să pleci, prietene! — Am să rămân cu tine și vreau să te răsplătesc pentru bunătatea ta. — Nu e necesar, prietene. — Nu! Vino cu mine la familia mea și când tatăl meu te va întreba ce vrei, cere-i inelul pe care îl poartă.
Prințul a fost uimit de ciudata cerere pe care îl punea șarpele să o facă. Dar a decis să facă așa cum a spus șarpele. Toți împreună au ajuns la o ascunzătoare de pe deal. Șarpele s-a dus să vorbească cu tatăl său și curând a fost chemat prințul Clifford.
— I-ai salvat în viața fiului meu. Ce pot să fac pentru tine? — Am făcut ce ar trebui să facă orice om. Nu vreau nimic în schimb. Mulțumesc. — Ai un suflet bun. Va fi o onoare să-ți îndeplinesc dorința. Te rog, spune-mi ce vrei. — În cazul ăsta, dă-mi inelul pe care îl porți. — Nu m-aș fi despărțit niciodată de inelul ăsta, dar promisiunea e promisiune. Poftim! Ia-l! Ai grijă la vrăjitoare, vrea inelul ăsta de ani de zile.
Deși prințul a făcut așa cum i s-a spus, nu putea înțelege ce rost avea să ceri un inel când acolo era atât de mult aur pe care l-ar fi putut avea. Dar nu a spus nimic. Prințul și-a deschis geanta și a scos o singură bucată de pâine care era în ea. Dar când și-a dat seama că și animalelor le-ar putea fi foame, le-a dat lor bucata de pâine.
— Știți ce? Mie nu-mi e foame. De ce nu împărțiți voi asta? — De ce nu ceri inelului? — E un inel, nu un bucătar care să ne gătească! — Hai, cere! — Mâncare? — Orice vrei! Pentru moment, să fie mâncare. — Vreau cele mai delicioase dulciuri, budincă pentru mine, căpșuni și smântână pentru pisică, fructe și nuci pentru papagal și biscuiți pentru câine. Și pentru tine? — Eu am mâncat deja. Mulțumesc. — Deci, eu vreau... Mâncarea e deja aici! E delicioasă! — Acum fă ce am făcut și eu. Ține sticla asta cu tine și îi vei putea cere inelului orice. — Mulțumesc mult, prietene!
Palatul de aur
Prințul și prietenii lui animale au mers mai departe. Având miraculosul inel cu ei, nu trebuiau să-și facă griji pentru nimic. Inelul le dădea mâncare, adăpost, haine calde pentru nopți reci, le dădea orice. Cum mergeau ei așa, au ajuns într-un nou regat. Tocmai se făcea un anunț ciudat când au intrat în regat.
— Regele vă provoacă! Cine va reuși să construiască un palat de aur în mijlocul mării într-o singură noapte, o va lua de soție pe prințesă și va avea jumătate din regat. — Ce anunț ciudat! — Trebuie să fie vreo vrajă malefică asupra regelui, altfel de ce ne-ar provoca la așa un lucru imposibil? — E într-adevăr o vrajă. Ca să găsesc inelul! — Ha ha! — Cu puterea inelului, provocarea era o nimica toată pentru prinț. S-a dus la curte și i-a spus regelui că el poate construi palatul. — Voi putea îndeplini provocarea cât ai clipi. — Ești sigur? — Da, măria ta.
Prințul a fost dus la mare, unde a dormit liniștit în timpul nopții. Toți își făceau griji pentru el, dar de îndată ce s-au ivit zorii, prințul s-a trezit, s-a rugat la inel și iată: un minunat palat de aur s-a ridicat în mijlocul mării. Paznicul, care era vrăjitoarea, a văzut asta.
— Inelul! Știam eu! Nimeni nu mă va împiedica să pun mâna pe el!
Vrăjitoarea și inelul
Prințul și prințesa s-au căsătorit și au locuit în palatul de aur. Vrăjitoarea plănuia să fure inelul.
— Asta e șansa mea!
Vrăjitoarea s-a transformat într-o bătrână și s-a prefăcut că s-a pierdut pe mare. Prințesa generoasă a lăsat-o să stea la palat.
— Măria ta, ce casă frumoasă ai! Dar cum se face că într-un palat atât de mare nu ai servitori? — Oh, nu avem nevoie de servitori! Prințul are un inel magic care face totul pentru noi! — Vreau să văd inelul! Repede! Adică, dacă nu te deranjează. — Soțul meu ține mereu inelul la el. Va trebui să-l aștepți să se întoarcă dacă vrei să-l vezi. — Va fi dificil să fur inelul de la prinț. Trebuie să încerc ceva diferit. Oh, nu! Ar trebui să ții inelul aici cu tine! — De ce? — Păi, dacă se pierde în mare, nu ar fi mai în siguranță aici la palat? — Ai dreptate! Voi vorbi cu soțul meu când se întoarce.
În noaptea aceea, prințesa i-a cerut prințului să lase inelul la ea cât timp el era plecat pe mare. Prințul a fost de acord imediat. A doua zi dimineață, prințul a plecat pe mare fără inel. Vrăjitoarea l-a văzut plecând, iar acum că prințesa era singură, și-a luat forma adevărată și i-a înșfăcat inelul de la prințesă.
— În sfârșit! Te-am căutat toată viața mea! Am aruncat o vrajă peste regatul ăsta ca să te găsesc! În sfârșit ești al meu! Când soțul tău va veni acasă, nici nu va ști ce s-a întâmplat aici! Ha ha ha!
Salvarea și înțelepciunea
Animalele i-au spus prințului tot ce s-a întâmplat când el s-a întors de pe mare.
— Știu unde a dus-o pe prințesă! — Da! — Repede, du-mă acolo! — E periculos să mergi acolo! Nu uita că vrăjitoarea are inelul! — Câinele are dreptate! Nu se știe ce va face cu inelul! — Miau! Îți vom aduce noi inelul!
Papagalul i-a adus pe ceilalți acolo unde vrăjitoarea ținea prințesa. Întâi, șarpele s-a târât la prințesă.
— Shhh! Ai grijă să ceri brânză la cină în seara asta și lasă o bucată lângă pereții peșterii. — Mhm!
Prințesa a cerut brânză la cină și a lăsat pe ascuns o bucată lângă pereții peșterii. Noaptea, când prințesa și vrăjitoarea dormeau, au venit șobolanii să mănânce brânza. Pisica aștepta. A prins un șobolan, iar coada a pus-o în nara vrăjitoarei.
— Haa!
Vrăjitoarea a strănutat și a ieșit inelul. Papagalul l-a prins și a fugit cu el în zbor. Câinele a eliberat prințesa, iar șarpele a avut grijă ca vrăjitoarea să nu-i atace. Curând, cu toții erau alături de prinț.
— Te rog, fă ca tot răul de vrăjitoare și vraja asupra regelui să dispară pentru totdeauna!
— Acum îmi dau seama ce spunea tatăl meu. — Ce? — Aveam tot aurul și bogățiile din lume, dar n-a fost destul ca să te apăr pe tine de rău. Prietenii, nu banii m-au ajutat. Toată viața mea, doar pentru că sunt prinț, am dat importanță obiectelor pe care le poți cumpăra cu bani și nu oamenilor care mă iubeau. Nicio sumă de bani nu poate asigura fericirea, dar dragostea unui singur prieten e suficientă ca să ne lumineze viețile pentru totdeauna. Iar eu am cinci prieteni, plus fratele meu și tata. N-am nevoie de mai mulți bani. Ia asta și întoarce-te la tatăl tău. Îi aparține lui.
În cele din urmă, prințul Clifford s-a întors acasă mai înțelept.
În sfârșit a învățat valoarea lucrurilor importante în viață și a rămas cu tatăl și fratele lui, cu prietenii lui animale și cu dragostea vieții lui, prințesa. Fericiti până la adânci bătrâneți.
