Inorogul magic
A fost odată ca niciodată, într-un orășel din Spania, un fermier care avea trei fii: Alberto, Dominic și Pedro. Fermierul îmbătrânise și îi era imposibil să mai lucreze, așa că a hotărât să-și cheme fiii.
— Economiile mele aproape s-au terminat. Ne așteaptă vremuri grele, căci primarul se așteaptă la o secetă. Vă cer să mergeți în capitală și să vă căutați de muncă. — Sigur, tată. Eu și Dominic vom pleca mâine devreme. — Cum rămâne cu fratele vostru cel mic, Pedro?
Auzind asta, cei doi frați au început să râdă.
— Ha ha ha! Tată, chiar crezi că Pedro e în stare să facă ceva? — De ce nu? Și eu vreau să-mi ajut familia. — Încetează! Nu avem nevoie să stai cu noi. — Pedro va merge cu voi. Asta e porunca mea. Toți trei vă veți găsi de lucru și vă veți întoarce peste o lună.
Călătoria spre capitală
Spunând acestea, fermierul s-a dus în camera lui. A doua zi, cei trei frați au ajuns în capitală și au început să-și caute de muncă. Un negustor bogat, care căuta muncitori puternici, i-a angajat pe loc.
— Uitați cum facem. Voi mă ajutați la încărcat și descărcat saci din fabrică zi de zi, iar eu vă voi plăti cu câte 300 de arginți pe lună pe fiecare. În plus, fiecare va primi un cal pentru transport.
Frații s-au bucurat și au căzut de acord imediat. În timp ce Pedro muncea din greu, cei doi frați mai mari îl tăchinau și îl puneau să facă și treaba lor, iar ei stăteau și se relaxau. Seara, când se întorceau în camerele lor, frații mai mari stăteau și mâncau împreună, glumind și vorbind despre ziua terminată, în timp ce Pedro era nevoit să mănânce singur la bucătărie.
Inorogul Cornel
Lucrurile au mers așa timp de o lună, apoi într-o zi, negustorul i-a chemat la el pe cei trei frați.
— Sunt foarte mulțumit de munca voastră, chicos. Iată plata. — Gracias, señor. — Nu, nu mulțumiți încă. Haideți să vă mai arăt încă ceva.
Negustorul i-a adus în grajdul său, iar frații au rămas uimiți.
— Uau! Asta înseamnă... — Și, mijloacele de transport promise. Alegeți-vă câte un cal.
Alberto și Dominic au ales cei mai în formă armăsari din herghelie. Totuși, Pedro a pus ochii pe un animal care nu prea arăta a cal.
— Ăla e! — Și, un inorog! — Mi-l dați mie?
Auzind asta, cei doi frați mai mari au început să râdă.
— Ha ha ha! — Ești sigur, fiule? De obicei un om tânăr ca tine preferă să încalece un cal, nu-i norog. Iar ăsta este slăbit și fragil. — Vreau un cal care să arate ca el. — Vreau un cal care să arate ca el! — Da, sunt sigur. — Bine atunci, vă puteți lua caii. Nu uitați să vă întoarceți la muncă în două săptămâni. Adios!
Avertismentul inorogului
Pe drumul spre casă, Alberto și Dominic au râs de Pedro și de inorogul lui o vreme. Apoi au pornit în galop.
— Îi vei spune tati despre decizia ta tâmpită. Ne vedem în două zile!
În timp ce Dominic și Alberto se îndepărtau, Pedro a oftat, în timp ce inorogul lui mergea la trap.
— Of, în regulă. Uau, nici măcar nu știu cum te cheamă. — Cornel, mă cheamă Cornel.
Când l-a auzit pe inorog vorbind, Pedro era să cadă din șa.
— Ce? Cumva ai... — Stai liniștit, sunt inofensiv și magic. — Cumva... cumva visez? — Nici vorbă, nu, prietene, ești cât se poate de treaz. În sfârșit pot vorbi și eu cu cineva. Doamne, am tot așteptat și așteptat și așteptat și așteptat pe cineva care să mă audă. — Stai un pic, tu mă înțelegi? Mă poți auzi? Uimitor! Ura! — Ce? Nu contează. Să vorbim despre ceva distractiv. Câți ani ai? Stai, care e fructul tău preferat? Nu, care e anotimpul tău preferat? Al meu e... — Încetează! Încep să cred că animalele nu vorbesc fără un motiv serios. — Hei, chico, eu nu sunt ca celelalte animale. Am puterea celui de-al șaselea simț pe care l-am dezvoltat de-a lungul anilor și pot să-ți spun chiar acum că frații tăi sunt în pericol. Pericol! Pericol! — Ce? Pericol! Știu cum se despart în silabe. Voiam să știu ce pericol. — Nu-nu-nu, nu-ți spun nimic înainte să admiți că suntem prieteni. — Prieteni. — Perfect! Suntem prieteni. Cei mai buni prieteni. Cei mai buni prieteni pentru totdeauna. — Ce? Îmi vei spune despre frații mei? — Sunt răi. — Știu asta. Spune-mi ce pericol îi paște.
Vrăjitoarele
Astfel, Cornel a zis că drumul pe care apucaseră Alberto și Dominic ca să ajungă acasă trecea pe lângă un bordei, unde locuiau două surori. Erau vrăjitoare și stăteau deghizate în femei frumoase, ca să-i ademenească pe cei doi frați, să-i omoare și să le ia caii și banii.
— Știi toate astea datorită celui de-al șaselea simț? — Nu, de fapt, l-am auzit pe negustor vorbind despre drumul ăsta de multe ori. El îi spune scurtătura mortală. — Vai, trebuie să-i ajutăm pe frații mei. Să mergem, te rog. — Nu înțeleg de ce trebuie să-i ajutăm. Sunt răi cu tine, așa cum caii sunt cu mine. — Fiindcă, dacă e ochi pentru ochi, toată lumea rămâne oarbă. — Ochi? Acum vorbim despre ochi. — Cornel, trebuie să mă ajuți, prietene. Te rog. — Prietene? Mi-ai zis cumva prietene? Prietene? — Da, prietene. Ne putem mișca mai repede acum? — Să ne mișcăm? Adică să zburăm? — Ce? Ține-te bine! Leagă-ți centura, prietene! Am pornit! — Uau!
Salvarea fraților
Între timp, așa cum prezisese Cornel, Alberto și Dominic fuseseră ademeniți de vrăjitoare și se aflau acum în bordeiul lor de lângă lac. Cei doi frați erau vrăjiți de frumusețea lor.
— Deci, sunteți surori? — Da, mă numesc Lara, iar ea este sora mea, Nina. — Eu sunt Alberto, iar el e Dominic. — Sigur vă e foame. Ce-ar fi să vă răcoriți, ca apoi să mâncăm? — Desigur!
Chiar când s-au așezat frații la masă și se pregăteau să ia prima îmbucătură, au auzit un zgomot puternic afară.
— Uau! Scuze! Pedro! — E totul în regulă, a? El cine e? — El e... nu contează. E un tip pe care l-am întâlnit odată. — Ha! Ți-am zis eu, băieții ăștia nu merită. Ține minte, ochi pentru ochi. — Nu, absolut deloc. — Cumva vorbește cu calul? Ce tip straniu! Ce cal straniu! — Nu-i probleme. Haideți înăuntru. — Hei, dispari de aici! Frate, așteaptă! Astea nu-s fecioare frumoase, sunt vrăjitoare!
Pedro s-a dus spre frații lui, în timp ce vrăjitoarele s-au uitat lung una la alta.
— Ce? Ce prostii spui? Domnule, asta e o mare jignire! — Serios? Atunci ce-ar fi să te uiți la fratele meu și să-i spui: "Abracadabra"? — Prostule! Ne-ai făcut treaba mai ușoară.
Nina s-a uitat la Lara și amândouă au rânjit.
— Ai încredere în mine? — Eu... eu... eu... — Bun. Atunci privește-mă în ochi. Abracadabra! Abracadabra!
Ochii lui Alberto și ai lui Dominic s-au mărit deodată și fulgerător, amândoi s-au transformat în brotaci.
— Oac, oac, oac, oac, oac! — Nu! — Ha ha ha! Acum este rândul tău. Privește-mă în ochi. Abracadabra! — Ce? Ce? Abra... cadabra! Ce? Abra... ca... — Stai, stați așa, stați așa, nu vă mai obosiți. Nu e nevoie să tot spuneți abracadabra, cadabra, cadabra. — El! El vorbește! — Da, din păcate. — De ce vrăjile noastre n-au avut efect asupra ta? — Fiindcă m-am ocupat eu de asta. Acum mă voi ocupa de... Dabracadabra, cadabra, dabracada... — Și fulgerător... — Nu, în regulă, doamnă povestitoare. Ne descurcăm. Avem doi brotaci și ce-s astea? — Broașteriioase. — Mulțumesc. Ce? Și tu? Și tu știi magie? — Vorbesc cu tine de atâta vreme și nu te-ai așteptat la asta? De unde crezi că știam că frații tăi au luat-o pe scurtătură? Nu, în fine. Ăștia-s frații tăi, brotăcei. Ia-i cu tine și să plecăm. — Cum rămâne cu vrăjitoarele? Le lăsăm aici pur și simplu așa? — Chiar nu te înțeleg. Îți faci griji pentru ele? — Cornel, ochi pentru ochi. — Bine, gata. Hei, broașteriioase! Adică vrăjitoarelor. Vă veți transforma înapoi în fecioarele frumoase care erați dimineață și veți uita tot despre vrăji și de fapte rele. Puf! Gata! — Îmi permiți? — Da, poți să continui.
Reuniunea familiei
Astfel, Pedro și Cornel au luat brotăcii și au zburat până la casa fermierului.
— Iiha!
Când au ajuns, Cornel i-a transformat pe brotaci la loc în frații lui Pedro. Alberto și Dominic, transformați din nou în oameni, și-au dat seama cât de răutăcioși fuseseră cu fratele lor și au cerut iertare de la el și l-au îmbrățișat strâns.
— Ne pare tare rău, frățioare. Iartă-ne. Ne pare tare rău, frățioare, te rugăm să ne ierți. — Suntem frați. Ne purtăm de grijă reciproc. Să uităm tot ce a fost și să nu-i spunem tati totul despre ceea ce s-a întâmplat. — Bine, frățioare. Bine, frățioare.
Fermierul se bucura când și-a văzut fiii iarăși, dar era și mai fericit când a văzut că cei trei frați locuiau bucuroși împreună, în timp ce tatăl lor stătea acasă și se ocupa de grădină.
Cât despre Cornel?
Ține minte, dacă e ochi pentru ochi, toată lumea rămâne oarbă.
— Ce înseamnă asta? Habar n-am, habar n-am.
