Înțelepciune și Noroc
A fost odată ca niciodată, într-o după-amiază plăcută de vară, îngerul înțelepciunii pe nume Wiz stătea într-un parc, citind din cartea cunoștințelor. Dintr-o dată, în fața lui a apărut îngerul norocului pe nume Lucky.
— Salutare, prietene! Ce faci? — Îmi completam cunoștințele și înțelepciunea cu mai multe cunoștințe. — Uau! Ce plictisitor sună! — Ei bine, pentru unii e plictisitor, pentru alții e încântător. În acest uriaș univers al timpului și al spațiului, ființele sunt... — Bine, ajunge până aici! Avem o misiune. Șeful vrea să ne ocupăm noi. — O misiune? — Da! Haide! Îți voi explica eu pe drum.
Wiz a aprobat din cap și Lucky a pocnit din degete. Dintr-o dată, cei doi au dispărut.
— Uau! Locul ăsta e minunat! — Da, arată sublim. — Arată cum? — A, păi voiam să spun... — Nu contează! Ai înțeles tot ce ți-am zis pe drum până acum? — Da, prințesa Salena n-a scos niciun cuvânt în ultimii trei ani. Și noi trebuie s-o facem să vorbească. — Te-am prins! Uite, vine! Ascunde-te! — Nu e nevoie să ne ascundem. Nu ne poate vedea. — A, știam! Am glumit!
Misiunea
Prințesa Selena a trecut cu servitoarele pe lângă ei. Wiz era vrăjit.
— Da, e frumoasă! Acum concentrează-te, căci asta e doar o parte din misiune. — Ce? Mai e și altă parte?
Lucky a pocnit iar din degete și cei doi au dispărut din nou. Într-o secundă, cei doi au apărut lângă o casă mică, unde un tânăr își uda florile.
— Numele lui e Happy, dar nu e bucuros absolut deloc. — Așa. — Trebuie s-o facem pe prințesă să vorbească cu ajutorul lui și apoi să se căsătorească cu el. — Asta e misiunea? — Da! — De ce? De ce ar vrea șeful să facă așa ceva? Nu înțeleg. Adică nu are sens. — Destinul! — Adică soarta? — Nu, adică destinul, îngerul, îngerul destinului. — O! Ce a făcut? — Vezi tu, într-o zi, după ce a scris soarta lui Happy, a hotărât să tragă un pui de somn. Nu știa că micul ei hamster se va duce și va mânca pagina scrisă. Iar soarta lui Happy va fi pierdută pe veci. — Și ce treabă are asta cu Selena? — Ei bine, pe cealaltă parte a paginii era scrisă soarta Selenei. — O! — Da! De asta amândoi se simt foarte nefericiți. Destinul nu știe ce trebuie să facă. Și după cum știi, fiecare ființă din lume are o pagină în carte. Așa că... — Deci acum că paginile lor nu mai există, șeful s-a implicat. Vrea ca viețile lor să se întrepătrundă ca să le pecetluiască sorțile. — Bingo! — Deci, care e planul? — După-amiază, când Happy se duce la piață ca să-și vândă florile, îi vei intra în minte și-l vei duce direct la palatul regelui. Dacă paznicii încearcă să-l oprească, știi ce ai de făcut. — Cum îndrăzniți să mă opriți să intru în palat? Am la mine florile binecuvântate de la izvorul Hana! Aceste flori o vor face pe prințesă să vorbească din nou! — Și, după ce te-ai fi păcălit paznicii, te vei duce direct la curtea regelui, unde el va fi cu miniștrii săi. — Salutări, o, Majestate, mărețului regat Montana! Am venit s-o fac pe prințesă să vorbească iar cu ajutorul acestor flori roșii. — Serios? Poți face asta? — Ha ha, da, Majestatea Voastră! — Nu-mi da speranțe false, străinule! De când a murit mama ei, fiica mea n-a mai vorbit. Se pare că șocul emoțional a făcut-o să nu mai poată vorbi. Niciun pustnic și niciun doctor din lume n-au putut s-o facă să vorbească. Cum vor reuși florile tale să facă ce n-au reușit cei mai mari bărbați și cele mai mari femei din regat? — Dați-mi o șansă! Nu vă voi dezamăgi, să știți! — Și dacă nu reușești? — Aici începe jocul! Au! Ai mâini puternice!
Întâlnirea cu prințesa
Totul a decurs conform planurilor lui Lucky și Wiz și în sfârșit Happy era în palat.
— Majestate, dacă nu reușesc, puteți să mă pedepsiți cum doriți. Dar dacă reușesc, aș dori să-i cer mâna prințesei. Bineînțeles, dacă dorește și ea să mă ia de soț.
Regele s-a gândit puțin, apoi a aprobat. Soldații l-au dus pe Happy la camera prințesei, unde ea stătea lângă fereastră cu câinele în brațe.
— Vă mulțumesc, domnilor! Așteptați, dacă aveți dorința, afară. Nu va dura mult.
Soldații au ieșit din cameră. Prințesa Selena s-a uitat la Happy, dar n-a zis nimic. Dar câinele ei a lătrat. Happy s-a dus spre prințesă și a făcut o plecăciune.
— Îmi permiteți, Majestate?
Prințesa i-a dat câinele lui Happy.
— O, ce adorabil ești! Am venit tocmai din Farjah ca să te întâlnesc, câine magic!
Acum prințesa era nedumerită.
— Mă numesc Happy, iar marele sfânt din Namjez mi-a zis că-mi vei dezvălui soarta. Spune-mi, câine magic, spune-mi ce mi se va întâmpla. Cu cine mă voi căsători? Câți copii voi avea? Spune-mi, te rog!
Buzele Selenei au început să tremure și a izbucnit enervată.
— Oprește-te! Nu poate vorbi! E doar un câine! — Da, dar tu poți!
Atunci, ochii prințesei s-au umplut de lacrimi, căci și-a dat seama că a vorbit după ani întregi.
— Prințesa a vorbit în sfârșit! Ura!
Reacția regelui
Veștile că prințesa a vorbit au ajuns imediat și la rege. Acesta era încântat.
— Fetița mea a vorbit! Vreau s-o văd imediat!
Când regele a ajuns în camera prințesei, i-a găsit pe aceasta și pe Happy chicotind, râzând și vorbind.
— Serios? Și apoi?
Asta l-a supărat pe rege, căci și-a amintit condiția lui Happy. Dar regele nu avea de gând să lase pe cineva cu statutul lui Happy să se căsătorească cu fiica sa. Imediat s-a gândit la un plan și a plecat.
Mai târziu, când Happy s-a întors la curte ca să vorbească cu regele, acesta a fost reținut de paznici.
— Ce? Ce se petrece? — Știu că ai făcut-o pe fiica mea să vorbească, dar nu te las să te căsătorești cu ea în niciun caz! În niciun caz! — Dar mi-ați promis! Cuvântul regelui nu valorează nimic? — Cum îndrăznești să vorbești așa cu regele! Soldați, luați-l pe amărâtul ăsta nepoliticos și închideți-l, vă rog! — Ce? Nu, nu!
Intervenția lui Lucky
Apoi, dintr-o dată, a apărut Lucky.
— Ți-a fost dor de mine? — Ok, acum e momentul să fii în locul meu. Da, te rog!
Lucky a făcut cu ochiul și cei doi au schimbat locurile. Wiz a ieșit și a zis:
— Mult noroc! — Mulțumesc, fii atent!
Paznicii erau nedumeriți.
— Cu cine vorbește? O!
Atunci, prințesa Selena a venit în grabă.
— Tată, e un... Ce? Ce se petrece? De ce l-au luat paznicii pe Happy? Tată!
Atunci, ochii regelui s-au umplut de lacrimi.
— Aștept de ani buni să-mi zici tată iar, draga mea. Vino aici, fetița mea, îmbrățișează-l pe tatăl tău!
Prințesa Selena s-a dus la tatăl ei și l-a îmbrățișat.
— Dar tată, de ce e Happy?
Regele i-a explicat Selenei condiția lui Happy.
— Știu că i-am dat cuvântul meu, dar e un om simplu și... — Dar tată, îmi place de el! Nu știu de ne vom căsători, dar aș vrea să-l cunosc mai bine.
Atunci, Happy a zâmbit.
— Dar cum? — Eliberează-l, tată, căci oamenii vor ști că nu ți-ai ținut cuvântul. Nu te vor aprecia.
Regele a aprobat.
— Ai dreptate, dar chiar îți place de el? — Da!
Selena s-a întors spre Happy și a zis:
— Îmi placi, Happy! Vrei să ne cunoaștem mai bine?
Happy a aprobat și Selena a zâmbit.
— O, soldați, eliberați-l, vă rog! Iar tu, domnule Happy, nu știu ce faci, dar să știi că eu îmi iubesc mult fiica. Muncește din greu ca să-i oferi o viață bună. Clar? — Da, Majestatea Voastră!
Concluzia
Prin urmare, Happy avea un scop în viață, iar prințesa Selena un motiv să trăiască. Când Happy s-a întors acasă, era atât de fericit încât a decis să tragă un pui de somn. Atunci a ieșit Lucky.
— Ei bine, trebuie să-l facem să creadă că el a făcut totul. Să nu cumva să afle de noi. — Ai dreptate!
Și-au îndreptat degetele spre Happy și au apărut niște steluțe strălucitoare care i-au atins fruntea.
— Am terminat! Să mergem să-i zicem șefului! — Da, hai să mergem! — Apropo, ne-am descurcat minunat! Am demonstrat că înțelepciunea și norocul fac pereche bună.
Wiz a zâmbit, a pocnit din degete și cei doi au dispărut.
— Salutare, șefule! Am terminat misiunea!
Bătrânul a deschis ochii și a zis:
— Bravo! Bravo! Voi doi ați făcut treabă bună! — Mulțumim, șefule! Cred că ar trebui s-o anunțăm și pe Destin. — Da, da, așa să faceți!
Și apoi bătrânul a închis ochii. Au ajuns la casa îngerului Destin.
— O, bună! Ce faceți aici?
Cei doi i-au explicat totul lui Destin, care s-a bucurat să afle că problema era rezolvată.
— O, mulțumesc mult! Am fost neatentă și uite ce s-a întâmplat! — Stai liniștită, Destin! Acum e totul bine! Unde-i hamsterul ăla al tău? — E pe aici pe undeva. — Oh, uite-l! Vino aici, micuțule! E atât de drăguț! Îmi vine...
Prin urmare, soarta lui Happy și Selena a fost pecetluită. Nu știm dacă s-au căsătorit și dacă au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, dar știm că acum universul avea un plan pentru ei.
Morala povestii este că înțelepciunea și norocul, atunci când lucrează împreună, pot rezolva chiar și cele mai complicate probleme și pot aduce fericirea acolo unde părea imposibil.
