Iubire Regăsită
Demult, tare de mult, în negura vremurilor, când lumea era încă la început, trăia o frumoasă prințesă, Evelin. Și Evelin era îndrăgostită nebunește de un chipeș cavaler, Bradley.
Când regele află aceasta, el a fost plăcut surprins și fericit, deoarece îl admira mult pe Bradley.
— Anunțați întregul regat! Cavalerul Bradley și prințesa Evelin se vor căsători la următoarea lună plină.
Și astfel, Bradley și Evelin urmau să se căsătorească după două săptămâni, iar întreg regatul era extaziat. Acum, conform legii regale, mireasa și mirele nu trebuiau să se vadă de la momentul anunțului până în ziua nunții. Dar dragostea lor era atât de mare încât nu puteau sta departe unul de celălalt.
Întâlniri Secrete
— Oh, Bradley, cavalerul meu în armură strălucitoare! Fiecare zi ce trece fără să-ți țin mâinile îmi frânge inima. Aceste 14 zile vor fi o eternitate! — Evelin! — Ha? Bradley?
Cei doi îndrăgostiți s-au îmbrățișat.
— Bradley, știi că este împotriva... — Știu, dragostea mea, dar nu pot trăi fără să-ți văd chipul. — Te-a văzut cineva? — Nu.
Cei doi îndrăgostiți au petrecut ceva timp împreună, apoi venind timpul ca Bradley să plece. Dar la balcon se afla un ghiveci cu un cactus, pe care Bradley nu l-a văzut, rănindu-și mâna.
— Ah! — Sângerezi! — Este în regulă, nu-ți face griji. Ne vedem mâine.
Și apoi, cavalerul plecă. Evelin a mutat cactusul în spatele celorlalte plante. Au trecut 13 zile și îndrăgostiții s-au întâlnit în fiecare noapte în secret.
— Doar o zi ne mai desparte și vei fi a mea pentru totdeauna.
Accidentul Tragic
Dar destinul a scris altceva. În a 14-a zi, Evelin era în trăsura regală în drum spre râu pentru a face baia tradițională pe care fiecare mireasă din regat o primea în ajunul nunții. Dar pe drum, o roată a trăsurii a ieșit de pe ax și trăsura s-a prăbușit.
— Nu! — Fiica mea!
Prințesa Evelin a fost grav rănită. Regatul a fost cuprins de liniște, festivitatea anulându-se.
— Cum se simte? — Medicii o îngrijesc, dar spun că șansele ca ea să mai vadă lumina zilei sunt foarte, ah, foarte slabe. — Nu! Nu se poate! Evelin a mea! — Doctore! Ce este? — Ea... a intrat în comă. — Nu! — Capul i-a fost grav afectat. — Cât timp va fi în starea asta, doctore? — Ori va ieși, ori nu. — Nu!
Trezirea Prințesei
În toată împărăția se răspândit vestea că prințesa luptă pentru viața ei și toată lumea s-a rugat pentru binele ei. Bradley a rămas alături de ea neîncetat, privindu-i pierdut chipul. Timpul s-a scurs și într-o zi senină și însorită, prințesa Evelin a deschis ochii.
— Ah! — Evelin! — Ha? — Mamă! Tată! — Oh, copila mea! — Ha? Gărzi, chemați doctorii! — Ei bine, regele meu, pregătește o mare petrecere, pentru că Evelin este în afara pericolului. — Evelin!
Bradley, care tocmai aflase vestea, se grăbi să o vadă.
— Dragostea mea, tu ai reușit! Sunt atât de fericit că... — Îmi pare rău, dar tu cine ești?
Amnesia
— Ce? Eu, eu sunt Bradley, iubitul tău. Trebuia să ne căsătorim și... — Îmi pare rău, dar nu știu despre ce vorbești. — Evelin, culcă-te, te rog. Nu te obosi. — Trebuie să vorbim.
— Evelin a ieșit din comă, dar rănirea a afectat-o, luându-i ceva amintirile ei recente. — Ce? Ce vrei să spui? — Se numește amnezie retrogradă. Nu-și amintește o parte din trecutul ei. De aceea, își amintește părinții, limba pe care o vorbește, abilitățile sale motorii sunt intacte. Dar ultimii câțiva ani s-au șters din mintea ei. — Nu-și va recupera niciodată amintirile? — Șansele sunt foarte mici. Doar printr-un miracol. Vă sfătuiesc să nu puneți presiune pe ea. Cu cât este mai fericită, cu atât mai repede se va vindeca. Făceți-o fericită și rugați-vă ca ceva să-i declanșeze recâștigarea memoriei.
Sacrificiul lui Bradley
Bradley s-a trezit cuprins de emoții contradictorii. Era și fericit, și revoltat.
— Bradley, pot doar presupune prin ce trebuie să treci. Dar l-ai auzit pe doctor. Cu toții vrem ca ea să-și revină. Pleacă o lună. Călătorește. Întoarce-te și sperăm că se va recupera până atunci.
Cu ochii în lacrimi, Bradley dădu din cap. Prioritatea lui era sănătatea lui Evelin.
— Ai grijă de ea. Mă voi întoarce peste o lună.
Tânărul cavaler respiră adânc și înfruntându-și sentimentele, părăsi palatul.
Un Nou Pretendent
Zilele au trecut și prințesa Evelin începea să-și revină. Într-o zi, prințul regatului vecin, prințul Luis, la ordinul tatălui său, a venit să-i viziteze.
— Majestatea ta, tata îi trimite aprecieri prințesei Evelin pentru puterea sa. — Sunt foarte recunoscător, prinț Luis. — Ah, fiica mea este aici. Evelin, întâmpină-l pe prințul Luis al regatului Bolta. — Bună, prințesă. Frumusețea ta întrece imaginația. — Mulțumesc, prinț Luis. — Copilă, ai putea să-i arăți prințului Luis împrejurimile? Vine pentru prima dată în regatul nostru. — Sigur, tată!
În zilele următoare, Evelin și Luis s-au legat puternic. Prințul era îndrăgostit până peste cap de prințesă. Și Evelin începea să simtă că inima îi tresaltă pentru Luis.
Întoarcerea lui Bradley
— Oprește-te! — Nu am mai văzut-o atât de fericită de la nenorocire. — Într-adevăr, dragule. Sper doar că de data asta soarta să nu... — Nu voi permite asta. I-am cerut lui Luis să-și prelungească șederea aici și a acceptat.
Cât Evelin și Luis, pe zi ce trecea, erau și mai îndrăgostiți unul de celălalt, Bradley, fără să știe de evoluțiile de la palat, se pregătea să se întoarcă în regat.
— O lună fără tine. O lună întreagă și puteam sta fără să ne vedem o zi. Cât de crudă este viața ca să îngenunchem în fața cursului ei? Dar vin acum, iubirea mea.
Amintiri Regăsite
Bradley a intrat în regat și a mers direct la palat. Dar ceea ce îl aștepta acolo era ceva pentru care nu era pregătit.
— Nu, serios, vreau să-mi cunoști părinții. — Cred că mi-ar plăcea, Luis. — Oh, Evelin!
Un zbucium cumplit izbucni în inima lui Bradley, picioarele înmuiindu-i-se.
— Hm? Cine este acela? Bună!
Evelin privi spre Bradley și îl recunoscu imediat drept bărbatul pe care îl văzuse când se trezise din comă. Interiorul inimii ei se cutremură.
— Bună, domnule! Cu tine vorbesc! — Eu, eu... — Oh, este un om pe care l-am chemat pentru niște treabă. Probabil că s-a rătăcit pe aici. Haide, tinere, să discutăm despre slujbă. — Eu, eu... — Vino!
Evelin îl privea pe Bradley plecând cu tatăl ei, când brusc, o cuprinse un sentiment ciudat de tristețe.
— Hei! Ești bine? — Da, sunt bine.
Reuniunea
— Îmi pare rău, Bradley. Amintirile ei nu au revenit. Dar este foarte fericită cu prințul Luis și nu-i pot lua din nou fericirea. — Ce ar trebui să fac? — Părăsește regatul. Trezorierul îți va da bani mulți. Stabilește-te în altă parte și găsește-ți pe altcineva. — Dar eu... — Nu vrei să o vezi fericită?
Bradley nu răspunse. Desigur că voia să o vadă fericită. Între timp, Evelin revenise în camera ei, simțindu-se foarte emoționată, fără să știe motivul. Stătea la balcon și îl privea pe Bradley plecând, brusc, observând cactusul.
— Ce sunt acestea roșii?
Evelin ridică ghiveciul și se uită la petele de sânge. Ochii i s-au mărit. Era ca și cum un praf dens care îi acaparase mintea, dispăruse brusc. Într-o clipită, amintirile i s-au arătat. A țipat neîncrezătoare.
— Nu!
Regele, regina și Luis alergă spre camera ei.
— Ce este, Evelin? — Îmi amintesc, îmi amintesc totul! Unde pleacă Bradley, tată? Unde pleacă?
Regele i-a spus totul și Evelin a fugit imediat din cameră.
— Bradley! — Ha? — Evelin! — Bradley! — Evelin! — Oh, Bradley, îmi amintesc totul acum, dragostea mea! — Ce? — Te rog, nu pleca! Nu pot trăi fără tine! — Niciodată!
Nunta și Înțelepciunea
Astfel, Bradley și Evelin s-au reunit în sfârșit. Regele a mers la Luis să-și prezinte scuze.
— Îmi pare rău, Luis. Te rog să accepți scuzele mele sincere. — Chiar voiam să mă căsătoresc cu ea, știi? Aveam să vin să-ți cer în căsătorie mâna ei. — Știu, dar ea nu te iubește. Îl iubește pe Bradley. Ai vrea să te căsătorești cu cineva care nu e îndrăgostită de tine?
Luis a înțeles ce voia să spună regele. I-a acceptat acestuia scuzele și a plecat în regatul său. În noaptea cu lună plină, Bradley și Evelin s-au căsătorit într-o nuntă măreață.
Medicul a spus:
— Straniu lucru este mintea. Noi credem că inima este responsabilă pentru iubire, dar nu. Totul este acțiunea minții. Inima suportă pe nedrept rușinea.
Dragostea adevărată este mai puternică decât orice obstacol, chiar și decât uitarea. Ea își găsește întotdeauna calea de a se regăsi.
