Jenny cea sinceră
Odată ca niciodată, într-un orășel numit Riverdale, trăiau trei prietene: Monica, Jenny și Gloria. În ziua în care începe povestea noastră, Monica era foarte fericită, pentru că mama ei i-a adus un cadou special.
Un cadou special
— Monica, vino repede! Sau o să întârzii la școală!
— Credeam că vrei să-l arăți prietenelor tale în autobuz.
— O să le arăt la școală! Dacă îmi cade din mâini și se sparge?
— Mulțumesc, mamă! E cel mai frumos, drăguț, superb creion din lume!
— Cu plăcere. Hai, grăbește-te, du-te! O să pierzi autobuzul!
Așadar, așa rezolvăm...
— Vreau să vă arăt ceva!
— Uau! E un creion sau o păpușă?
— E creionul păpușă sau păpușa creion.
— N-am mai văzut niciodată un creion ca ăsta. Aș vrea și eu unul.
— Nu-l atinge! Se va rupe!
— Creioanele nu se rup doar pentru că le atingi.
— Și dacă se rupe?
— Ce se întâmplă acolo, Monica?
— Scuze, doamnă!
Pauza și dispariția creionului
— E pauză! Toată lumea afară! Dar să vă întoarceți la timp pentru ora de engleză, bine?
— Haide, Monica, să ne jucăm de-a prinsa!
— Nu! Trebuie să rămân în clasă, să am grijă de creionul meu!
— Aiurea! Hai să ne jucăm!
— Dacă nu vii, am să-ți iau creionul și am să ți-l rup!
— Gloria! Nu spune lucruri așa groaznice!
— Doar glumesc cu tine! Haide!
— Mi-am uitat ochelarii în clasă. Gloria, poți să mi-i aduci tu, te rog?
— Da, doamnă!
Gloria s-a dus să aducă ochelarii doamnei învățătoare. Între timp, a sunat clopoțelul și toți copiii s-au întors în clasă. Monica a căutat creionul în ghiozdan, dar nu l-a găsit.
— Unde e creionul meu? Nu e aici!
— Trebuie să fie pe undeva. Hai, caută-l!
— Ce e gălăgia asta?
— Doamnă! Creionul meu păpușă! Păpușa mea creion! Nu-l găsesc!
— Unde l-ai ținut?
— L-am ținut în ghiozdan și acum nu mai e acolo!
— Ești sigură că nu l-ai dus pe terenul de joacă sau la prânz?
— Sunt sigură, doamnă! Sigur l-a furat cineva!
— Monica, înainte să acuzi pe cineva de furt, du-te și caută-ți creionul.
— Merg eu cu ea, doamnă.
— Verificați întâi ghiozdanul Gloriei, doamnă! Am văzut-o uitându-se la creion când a intrat în clasă să vă aducă ochelarii!
— Ce vrei să spui? Vezi? Nu e la mine!
— Cum poți să acuzi pe cineva așa de furt, Monica?
L-au căutat peste tot, dar creionul era de negăsit.
— Creionul e furat, doamnă!
— Sunt sigură că s-a pierdut doar, Monica. Dacă găsește cineva creionul Monicăi, vă rog să i-l dați înapoi.
Confesiunea lui Jenny
Seara, Jenny era acasă și plângea. Mama ei a venit să vadă ce s-a întâmplat.
— Jenny! E gata cina! Ce e? De ce plângi?
— Eu nu sunt o hoață, mamă!
— Eu știu asta, Jenny. Spune-mi, ce s-a întâmplat azi la școală?
— Am luat creionul păpușă al Monicăi. După ce ne-am întors din pauză pentru ora de engleză, i-am văzut creionul căzut sub bancă și l-am ascuns în ghiozdan în glumă. Îți jur!
— Atunci dă-i-l înapoi și gata!
— Nu pot! Tocmai voiam să i-l dau înapoi când odată ea a zis că cineva i-a furat creionul! A spus chiar că i l-a furat Gloria! Și m-am speriat, mamă! Cine o să mă creadă dacă le spun că am ascuns creionul doar din joacă? Toți o să creadă că l-am furat!
— Nu contează ce cred ceilalți, Jenny.
— Jenny, spune-mi. Vrei ca prietena ta să fie tristă?
— Niciodată! Dar ce fac acum, mamă?
— Te duci mâine la școală și le spui tuturor ce-ai făcut. Îți ceri scuze și dai înapoi creionul.
— Dacă fac asta, toți o să spună că sunt o hoață. Monica și Gloria n-o să mai vorbească cu mine niciodată!
— Ăsta e un risc pe care trebuie să ți-l asumi. Vrei să faci ce e corect sau nu? Adevărul are mare putere, Jenny. Dacă spui adevărul, chiar dacă ceilalți vor fi supărați pe tine o vreme, până la urmă vor începe să te placă din nou.
— Mamă, mi-e frică! Te rog, vino cu mine la școală mâine!
— Nu. Dacă vin cu tine, n-ai să știi niciodată prețul curajului. Va trebui să faci asta de una singură. Te iubesc, Jenny, și sunt de partea ta, bine?
— Bine.
Adevărul iese la iveală
A doua zi, la școală, doamna învățătoare a întrebat din nou despre creion.
— A găsit cineva creionul Monicăi?
— E la mine, doamnă.
— Creionul meu! Mulțumesc, Jenny! L-ai găsit!
— Nu, eu nu l-am găsit. L-am l-am luat.
— Poftim?
— Ieri, creionul Monicăi a căzut din ghiozdan în timpul orei de engleză și mi s-a părut că ar fi o glumă bună să-l ascund pentru o vreme. Dar chiar când voiam să i-l dau înapoi, ea a zis că cineva i l-a furat și mi s-a făcut frică.
— Și ai tăcut când ea a spus că eu l-am furat?
— Îmi pare foarte rău. Tu ai arătat ce ai în ghiozdan și toată lumea te-a crezut, dar mie mi-a fost frică. Dacă cineva îmi vedea ghiozdanul și găsea creionul? Îmi cer iertare, Gloria.
— Jenny, nu mai vorbesc cu tine niciodată!
— Jenny e o hoață!
— Ajunge! Liniște toată lumea! Nu vă dați seama că Jenny nu trebuia să dea înapoi creionul? Dar a făcut-o totuși. Putea să mintă și să ne spună că a găsit creionul căzut pe undeva, nu? E ușor să arăți greșelile altora, dar e nevoie de mult curaj să ne recunoaștem propriile greșeli. Și Jenny exact asta a făcut. Ar trebui să fim mândri de ea. Spuneți-mi, copii. Nu-i așa că Jenny e o fată bună și prietena voastră? N-a fost mereu o elevă harnică și o colegă bună, care vă ajută mereu pe toți?
— Da, doamnă! Jenny e mereu drăguță cu toată lumea. E bună, prietenoasă și harnică.
— Da, doamnă. Jenny e mereu drăguță cu toată lumea. E bună, prietenoasă și harnică.
— Și Monica, îți adori creionul. Dar asta nu înseamnă că trebuie să intri așa în panică dacă s-a pierdut. Cum să te gândești că cineva din clasa ta l-a furat?
— Îmi pare rău, doamnă. E vina mea că Jenny s-a speriat. Oricine s-ar fi speriat dacă ar fi crezut că va fi numit hoț doar pentru că a făcut o glumă. Îmi pare rău, Jenny. Îmi cer scuze tuturor.
— Ne pare rău, Jenny! Ești foarte curajoasă. Scuze, Jenny!
Morala poveștii
Doar oamenii curajoși sunt capabili să-și accepte greșelile și să spună adevărul. Țineți minte: sinceritatea e mereu alegerea cea mai bună.
