Jocul adevărului
A fost odată ca niciodată, trăia un tânăr pe nume Mama Nana. Era cel mai măreț războinic din pădure și cu toții povesteau despre curajul său și îl lăudau.
— Cine e cea mai măreață ființă? — Mama Nana! — Cel mai sincer și cel mai nobil, cel mai înțelept! — Mama Nana! — Hei! Cea mai măreață ființă! Cel mai sincer și cel mai nobil, cel mai înțelept! Dacă-l vezi venind, ascunde-te cât poți! — Nana Nana! Regele junglei! Regele junglei! Singurul rege al junglei! Regele, regele, regele! Singurul rege al junglei! Regele, regele, regele! Singurul rege al junglei! Regele, regele, regele! Singurul rege al junglei!
Trezirea și căutarea smaraldului
— Trezirea! Trezirea! — Regele! Regele! — Trezirea! — Ce? Ce? — Mișcă-ți fundul, leneș! Mergem să luăm smaraldul! — Nu, din nou? — Nu, din nou! M-am săturat să fiu maimuță! Da? Trebuie să rup vraja aceea! Și pentru asta am nevoie de smarald!
Și astfel, încă o dată, ca în fiecare zi, Freddy și Mama Nana au plecat în adâncul pădurii pentru a căuta smaraldul. Au căutat și au căutat până când Mama Nana a obosit.
— Frate, putem să ne odihnim puțin? Te rog! — Dar, dar trebuie să căutăm până la apusul soarelui! — Frate, dar te rog, doar puțin! — Ah, bine!
Întâlnirea cu dragonul
În timp ce se odihneau, dintr-o dată au auzit un mârâit. Era un dragon.
— Există un om pe teritoriul meu? — Fugi, frate, fugi!
Și imediat Freddy a luat-o la fugă și a dispărut în pădure. Mama Nana a rămas acolo împietrit.
— Te rog, nu mă răni!
Dragonul s-a amuzat teribil.
— Să te rănesc? De ce te-aș răni? O, fiindcă sunt dragon! Ai presupus că... — O, nu, nu, nu, nu, nu! N-am vrut să... — Las-o baltă! Nu-mi pasă! Nu mă interesează! Spune-mi ce cauți pe teritoriul meu? Și de ce maimuța aceea ți-a zis frate? Și care-i treaba cu peticul de pe ochiul ei? — E o poveste lungă. — Am destul timp.
Povestea lui Freddy și a blestemului
— Maimuța e fratele meu, Freddy. Într-o zi, la noi acasă, a venit un pustnic cerând ceva de mâncare. Eu eram în pădure, căutam lemne pentru foc. Fratele meu avea un măr roșu și zemos pe care se pregătea să-l mănânce, când pustnicul a bătut la ușă. — O, dragule! Mi-e foarte foame! Îmi dai ceva de mâncare, te rog?
Fratele meu voia să-l ajute pe pustnic, dar s-a supărat când s-a gândit că trebuie să-i dea mărul.
— Îmi pare rău, domnule, dar nu am mâncare. Aș vrea să vă pot ajuta.
Pustnicul avea un simț al mirosului foarte ascuțit. Când Freddy a deschis ușa, acesta a simțit că acolo era un măr.
— Mă minți! Ai un măr! — Nu! Nu! Nu am! — Iar minți! Te blestem să devii maimuță!
Și astfel, s-a transformat în maimuță.
— Când m-am întors cu lemnele, am găsit o maimuță în casă. Eram pe cale s-o fugăresc când mi-a vorbit. Am aruncat lemnele și am fugit după pustnic. Când l-am găsit, l-am implorat să rupă vraja. — Ai ceva de mâncare? — Da! Am o bucățică de brânză!
Atunci, i-am dat-o, însă pustnicul n-a luat-o. Mi-a zâmbit.
— Pari sincer. Îmi placi. Să-ți zic ceva. În adâncul pădurii e un smarald care poate fi găsit doar pe timpul zilei în forma sa adevărată și doar de o persoană care n-a mințit niciodată. Dacă-l poți găsi, atunci vei ști cum să rupi această vrajă. Ascultă smaraldul.
Apoi a dispărut. Iar de atunci, în fiecare dimineață eu și fratele meu plecăm în căutarea smaraldului și ne întoarcem acasă seara.
— Și peticul de pânză? — Zice că-i stă bine. — N-are dreptate deloc. — Știu. Sper că vom găsi smaraldul în curând. Au trecut luni întregi și tot nu l-am găsit. — Până acuma! — Ce vrei să zici?
Smaraldul și palatul regelui Hamer
Dintr-o dată, dragonul a fost înconjurat de o lumină puternică și de particule magice strălucitoare.
— Eu sunt smaraldul!
Freddy, care încerca să vadă ce se petrece ascuns în tufișuri, nu reușea să vadă decât o lumină galbenă puternică.
— Ce? Ce se petrece?
Mama Nana s-a urcat pe dragon și cei doi și-au luat zborul. Freddy a văzut că lumina galbenă a dispărut și a venit în fugă.
— Un, un! Unde-mi e fratele? O, nu! Probabil că l-a luat dragonul acela cu el! Frate!
Mama Nana a trecut pe lângă marele râu și a ajuns lângă un palat. Au aterizat în apropiere și dragonul a zis:
— Acesta e palatul regelui Hamer. — O, am auzit de el. Întreaga pădure îi aparține. — Da! Și nu doar pădurea. Regatul său se întinde peste continente întregi. — Uau! Însă de ce am venit aici? — Pentru a-ți recupera fratele!
Dragonul i-a povestit lui Mama Nana despre luxosul rege Hamer și despre obsesia lui de a juca jocul adevărului.
— A prins zânele care dețineau această pădure. Dacă reușești să-l bați pe rege la propriul lui joc și eliberezi zânele, ele te vor ajuta să rupi vraja fratelui tău, iar pădurea va fi un loc mai vesel. Poftim! Ia acest corn de rubin ca să ai cu ce să joci. Regele îl va vrea.
Jocul adevărului
Mama Nana a dat din cap și a intrat în palat. Când paznicii regelui i-au zis acestuia că a venit un tânăr care vrea să joace jocul vieții și are un corn de rubin strălucitor, regele a fost încântat.
— Se pare că-i ziua mea norocoasă. Prada a venit direct la mine. Ha ha ha!
Când Mama Nana a fost adus în fața regelui, acesta s-a bucurat să vadă cornul din rubin. Imediat i-a explicat regulile.
— În regulă, băiete! Ține minte regula. Pune adevărul, orice ar fi. Și mai e o regulă: nu mă jigni, orice ar fi. Ha ha ha! Dacă câștig, îți iau cornul de rubin. Și ce ai vrea dacă știi tu, câștigi? Ha ha ha! — Ha! Vreau ca zânele pădurii să fie eliberate și pădurea să le fie dată înapoi!
Când a auzit asta, regele s-a enervat, dar apoi s-a calmat, căci s-a gândit că nu era posibil ca Mama Nana să câștige.
— În regulă. Să începem. Pune mâna pe bilă și răspunde întrebării mele. Dacă zici adevărul, bila se va face albastră. Dacă nu, roșie.
Mama Nana a dat din cap.
— Sunt cel mai frumos om din lume?
Mama Nana a șoptit ceva, apoi a răspuns:
— Da!
Bila s-a făcut albastră. Regele era plăcut surprins, însă miniștrii erau șocați.
— Serios? Bine! Crezi că-s cel mai bun dintre toți?
Încă o dată, Mama Nana a șoptit ceva, apoi a zis:
— Da!
Bila s-a făcut albastră iarăși, iar regele era impresionat, deși în adâncul sufletului începea să-și facă griji.
— Bun! Ultima întrebare. Ai venit aici cu o intenție ascunsă?
Mama Nana a zâmbit și a zis:
— Nu!
Și iar, bila s-a făcut albastră.
— Tu ai pus cele trei întrebări. Acum e rândul meu. Am o singură întrebare să-ți spun. Îți iubești supușii?
Regele era speriat. Nu s-a gândit că cineva va ajunge să-i pună lui întrebări la jocul adevărului, fiindcă toți pierdeau la început.
— Ăăă... Mmm... Da!
Bila s-a făcut roșie, iar regele s-a făcut și el roșu de rușine. Miniștrii erau șocați.
Victoria și eliberarea
Cu fața plecată, le-a poruncit paznicilor să elibereze zânele și să le dea pădurea înapoi. Apoi s-a ridicat și a plecat. Mama Nana era încântat.
Când a venit cu zânele, dragonul a zis:
— Bravo, Mama Nana! Dar spune-mi, cum ai reușit să faci bila să fie albastră, deși, mmm, nu ziceai adevărul? — Ei bine, n-am mințit. La prima întrebare, mi-am șoptit așa, doar pentru mine: "Pentru mama ta." La a doua întrebare: "Dintre toți regii din regatul tău", căci e singurul rege din regatul său, evident. — Uau! Și cum rămâne cu ultima întrebare? Chiar aveai o intenție ascunsă? — Ba nu! Intenția mea era să eliberez zânele și i-am zis asta regelui de la începutul jocului.
Dragonul și zânele au zâmbit, căci erau impresionați. Când au ajuns în pădure, întreaga junglă s-a bucurat că s-au întors zânele. Zânele l-au transformat pe Freddy înapoi în om. Acesta a promis să nu mai mintă niciodată. Zânele au promis că Mama Nana va fi noul rege al junglei. S-a bucurat foarte mult, căci asta și-a dorit dintotdeauna: să trăiască în junglă și să aibă grijă de natură.
Și prin înțelepciunea și sinceritatea sa, Mama Nana a devenit ce și-a dorit dintotdeauna.
— Hei! Cine e cea mai măreață ființă? Hei, cel mai sincer, cel mai nobil și cel mai înțelept! Dacă-l vezi venind, ascunde-te cât poți! Mama, Mama! Regele junglei! Regele, regele, regele! Singurul rege al junglei! Regele, regele, regele! Singurul rege al junglei! Regele, regele, regele! Singurul rege al junglei! Regele, regele, regele! Singurul rege al junglei!
