Lacul lebedelor

A fost odată ca niciodată, departe într-o pădure adâncă, un lac numit Lacul Lebedelor. Pe el trăia o lebădă care aluneca în tăcere și cu grație pe apa limpede.

Lacul Lebedelor, deși era frumos, avea un secret. Când apunea soarele, lebăda se transforma într-o încântătoare tânără femeie. Femeia era o prințesă, și numele ei era Odette.

Fusese blestemată de un vrăjitor rău, pe nume Rotbart, pentru că nu-i plăcea bunătatea ei. Singura cale de a rupe vraja era să-și găsească dragostea adevărată.

— Odette, tot blestemată văd. Ha ha. N-ai rupt încă vraja? — Poți să râzi cât vrei. Dragostea mea adevărată sigur va veni și mă va salva, Rotbart! — Dragostea adevărată? Ah! Cine te va găsi în pădurea asta întunecată? Și cine va iubi o lebădă? Vei fi singură aici pe vecie! Ha ha ha ha! — El va veni! Inima-mi spune că va veni!

Prințul Siegfried

Într-un regat nu departe de pădure, trăia o regină care era foarte bună. Avea un fiu, prințul Siegfried, care era chipeș, inteligent și puternic, dar gentilețea nu prea era printre calitățile sale.

Într-o seară, regina îl chemă la ea.

— Siegfried, vino aici! Am o surpriză pentru tine! — Ce surpriză ai putea face unui bărbat în toată firea? — Nu un cal, păi mamă, ăsta e un cal obișnuit. — Haide, Siegfried! — Nu, serios. Nu pare destul de puternic. Mamă, au! — Vai! Mie mi se pare destul de îndrăzneț. Poate ar trebui să-l numești Stomper. Ascultă, mai am o surpriză pentru tine!

Siegfried văzu trei tinere fete care se apropiau cu grație de el.

— Acestea sunt fete care au venit să te cunoască pentru... — Căsătorie? Dar eu nu vreau să mă însor, mamă! Și fetele astea nici măcar nu le pasă de mine. Vor doar să se mărite cu mine pentru că sunt prinț. — Oh! Ce urât! — Siegfried! Ce spui acolo? Nu e chiar așa! — Nu mai vreau să te ascult! Hai, calule! Să vedem cât de puternic ești! Să mergem undeva departe de aici!

O Călătorie Agitată

Stomper și-a ridicat copitele în aer și apoi a pornit în viteză, ieșind din regat. Prințul Siegfried nu îl putea controla și oricât ar fi încercat, calul mergea mai departe.

În curând, au ajuns la pădure. Stomper s-a oprit brusc și prințul Siegfried a fost aruncat într-o grămadă de frunze.

— Cald gălăgios! Nu știi să mergi la galop cum trebuie! Vei plăti pentru asta!

Dar când s-a întors, a văzut lacul în fața lui. A fost atât de surprins încât aproape că a uitat că avusese o zi proastă. S-a așezat pe jos lângă tufișuri și a stat acolo privind lacul.

— În sfârșit, liniște și pace. De ce face mama asta? Vrea să mă însoare cu cineva pe care nici nu-l cunosc. Și mai dă și un cal care nici nu-mi place. Ce zi groaznică!

Întâlnirea cu Odette

În timp ce prințul bombănea despre ziua lui proastă, prințesa Odette se ascunsese în spatele unui copac și acum îl urmărea.

— Cine e bărbatul ăsta? Pare foarte furios și supărat pe ceva. — Totul e oribil! Lumea e oribilă, iar și florile astea sunt oribile!

Văzând cum distruge florile, Odette s-a enervat.

— Hei! Nu poți să te porți așa cu florile! N-au făcut nimic care să merite asta! — Tu, cine ești? — Eu sunt Odette. Prințesa acestui lac. Cum îndrăznești să vii aici și să distrugi bietele flori! — Hm! Eu sunt prințul Siegfried. De ce să-mi pese mie de florile astea stupide? — Nu sunt stupide! Au sentimente, la fel ca mine și ca tine! — Nu fi de acord cu ea!

Odette a pus mâna pe o floare și a făcut-o să înflorească din nou. Prințul Siegfried a fost surprins. Nu mai văzuse așa ceva niciodată.

Odette l-a văzut uitându-se la ce făcuse.

— De ce îmi zâmbești așa? — Când vei ajuta pe cineva care e la nevoie, vei ști și tu. Încearcă, să știi că nu doare să fii bun. — Mă insulți? E atât de stupid! Eu plec! Hai, calule! — Hei, prințule! Încearcă o dată! Vei zâmbi și tu! — Mă rog.

Un Act de Bunătate

Prințul Siegfried se întoarse rapid la galop. Era drum lung până acasă și deja se iveau zorii zilei. Pe drum, se întâlni cu un bătrân sărac.

— Hei, tinereț! Vrei să-mi dai puțină apă? Mi-e atât de sete! — Apă? Cine crezi tu că... — Hei, prințule! Nu e niciodată târziu să fii bun! — Am, uite, poți s-o iei tu. Bea-o pe toată, eu n-o vreau. — Mulțumesc! Ești atât de bun!

Prințul a fost atât de surprins încât chiar a zâmbit. A călărit în bună dispoziție și în curând a ajuns acasă.

A doua zi, la palat, a decis să felicite slujnicele, ceva ce nu mai făcuse niciodată. Și când le-a văzut expresia de pe față, s-a simțit și mai bine.

— Deci la asta se referea. Cred că am să-i fac o vizită din nou diseară.

Întoarcerea la Lac

Așa că seara, se furișă din palat și se duse la calul său.

— Șșș! Eu sunt. Vreau să merg la lac. Du-mă acolo acum! Bun, ce faci? Adică, te rog, du-mă la lac, Stomper!

Și porniră înapoi înspre lac. Odette fu extrem de surprinsă.

— Oh! Te-ai întors! De ce? — Cum adică de ce? Un prinț nu are voie să meargă încotro-i place? În plus, mulțumesc, pentru că m-ai învățat ceva foarte special ieri. — Plăcerea e numai a mea. Vino! Hai să-ți arăt împrejurimile. Și tu, ăăă... — Îl cheamă Stomper. — Bună, Stomper! Ești un căluț bun! — Păi, hai să nici nu vorbim despre cât de bun e...

Dragostea Înflorește

Peste noapte, Siegfried și Odette au povestit și au râs. Ea i-a arătat multe părți frumoase ale locului.

Dar el nu putea fi atent decât la bunătatea și frumusețea ei. În fiecare seară mergea să o vadă și până în zori se întorcea la palat. Zilele treceau și toată lumea observa cât de generos devenise prințul.

Balul Regal

— Fiule! Trebuie să-ți spun ceva! — Da, mamă! — În seara asta, toate fecioarele din ținut vor fi invitate la un bal și va trebui să dansezi cu ele. — Dar mamă, ți-am spus deja că nu iubesc pe niciuna din ele! — Băiatul meu, oamenii din regat abia așteaptă ca prințul lor să se căsătorească și să preia apoi tronul ca rege. Mâine va trebui să-ți alegi o mireasă. Acesta e ultimul meu cuvânt! — Ce o să mă fac, Stomper?

O Umbră Întunecată

În seara aceea, prințul a dansat cu toate fecioarele frumoase care erau prezente. Le-a zâmbit tuturor, dar nu se putea gândi decât la Odette. Balul a durat aproape toată noaptea, dar când în sfârșit s-a încheiat, prințul s-a furișat din palat.

— Stomper! Să mergem s-o găsim pe Odette, da?

Au pornit repede la galop în noaptea rece, dar ei nu știau că o umbră îi urmărea, mergând aproape în spatele lor. Curând au ajuns la lac, obosiți.

— Odette! Odette! — Vai, Siegfried! În seara asta ești foarte... E, e totul în regulă? — Odette, am venit să-ți spun că sunt îndrăgostit de tine. Mă gândesc într-una la tine. Ai vrea să fii soția mea? — Oh! Eu nu pot! — Cum? De ce? — Pentru că sunt...

Adevărul Blestemului

În momentul acela, soarele a început să răsară și înainte ca Odette să-și termine propoziția, s-a transformat în lebădă sub ochii prințului Siegfried.

— Odette! Nu! Ce s-a întâmplat cu tine? Cum te-ai transformat în lebădă? — Vezi, de mult un vrăjitor nemilos pe nume Rotbart a aruncat asupra mea un blestem. Din cauza vrăjii lui, sunt om noaptea și lebădă în timpul zilei. Numai dragostea adevărată poate rupe vraja. — Atunci, lasă-mă să rup eu blestemul! Te voi iubi mult, chiar dacă ești lebădă sau om sau altceva!

Confruntarea cu Rotbart

— Crezi că e așa ușor să rupi un blestem? Crezi că dacă spui cuiva că-l iubești, asta-i dovedește dragostea? Nu! Dragostea adevărată cere sacrificiu. Ești gata să te sacrifici pentru dragoste? — Da, sunt! Aș face orice pentru ea! — Foarte bine! — Nu! Siegfried! Cum îndrăznești să-i faci asta! Nu! Nu! — Nu! Odette! Trezește-te, dragostea mea! Odette! — Nebuni! — Oh! Odette! Te rog, trezește-te!

Cu un zâmbet răutăcios pe față, Rotbart se întoarse și dădu să plece. Dar tocmai atunci, Stomper veni din spatele lui și-l lovi. Rotbart zbură prin aer și-i scăpă bagheta pe jos.

Cu toată puterea lui, Stomper ridică picioarele în aer și călcă cu copitele pe baghetă, rupând-o în două.

— Nu!

Blestemul Rupt

În clipa aceea, Rotbart a dispărut în aer și nu a mai fost văzut niciodată. Deodată, au ieșit scântei magice din bucățile rupte ale baghetei. Scânteile au zburat deasupra lui Odette și Siegfried și i-au atins.

De îndată, Siegfried s-a transformat în om din nou. Odette a redevenit și ea om, deschizându-și încet ochii.

— Odette! Odette! Te simți bine? — Da! Sunt bine! Ce s-a întâmplat cu Rotbart? — Păi, să zicem că Stomper al nostru a avut grijă de el.

Un Final Fericit

Prințul și Stomper au dus-o pe Odette la palat. Siegfried i-a explicat totul mamei sale, care a fost foarte fericită să o vadă pe frumoasa prințesă și a fost de acord pe loc ca cei doi să se căsătorească.

Odette și prințul Siegfried s-au căsătorit și au avut o ceremonie splendidă. Prințul Siegfried a preluat tronul, devenind rege, iar oamenii din regat au fost încântați. Dar ce s-a întâmplat cu Stomper, ați putea întreba?

Ei bine, Stomper a fost numit comandant al armatei regelui și a avut grijă ca teapa lui Rotbart să stea la kilometri depărtare de regat.

Dragostea adevărată poate rupe orice blestem și poate aduce fericirea chiar și în cele mai întunecate momente.