Basme în limba română
Maimuța și crocodilul
A fost odată ca niciodată, în mijlocul unei păduri dese, un râu măreț. În acel râu trăia un crocodil bătrân. Nu mai putea să vâneze pentru că era slab și firav.
Într-o zi îi era foarte foame, așa că s-a gândit el în sinea lui:
— Este foarte greu să merg pe uscat și să vânezi. Ar trebui să încerc să prind câțiva pești din râu.
Când a încercat să prindă pește, aceștia i-au scăpat. Obosit și dezamăgit, a decis să se odihnească sub un copac lângă râu.
O prietenie neașteptată
O maimuță stătea pe o creangă a copacului, mâncând fructe de pădure. Crocodilul a văzut maimuța și a întrebat-o:
— O, dragă maimuță, ce mănânci? Poți să-mi dai și mie, te rog? Sunt foarte flămând.
— Acestea sunt fructe de pădure! Sunt foarte dulci. Poftim, mănâncă din astea!
— O, da! Sunt într-adevăr foarte dulci! Îți mulțumesc, salvatorule! Îmi era foarte foame și m-ai salvat. Ești foarte bun. Aș fi recunoscător dacă aș avea un prieten ca tine.
— Da, da, de ce nu? Suntem prieteni acum! Locuiesc în copac. De fiecare dată când îți va fi foame, poți veni aici și îți voi da cele mai bune fructe pe care le găsesc.
Fructe pentru soția crocodilului
După aceea, în fiecare zi, crocodilul venea lângă copac, iar maimuța îi dădea fructe de pădure. Se distrau de minune împreună. Astfel, ei au devenit prieteni foarte buni.
Uneori, crocodilul venea și se juca lângă copac, și uneori maimuța stătea pe spatele crocodilului și mergeau în jurul râului.
— Ascultă, prietene! Aș dori ca soția mea să primească niște fructe. Îmi poți da și mie câteva? Te rog, le voi duce acasă.
— Sigur, le voi culege de îndată! Să mergem!
Maimuța a ales cu bucurie câteva fructe de pădure și i le-a dăruit. Și crocodilul le-a dus soției sale, care a rămas pe cealaltă parte a râului.
Planul diabolic al soției
— Dragă, uite ce ți-am adus! Niște fructe de pădure dulci! Prietena mea, maimuța, le-a trimis pentru tine.
— O, vai! Aceste fructe de pădure sunt foarte dulci! Dar soțul meu drag, cât vom mai putea supraviețui cu fructe? Gândește-te, dacă fructele astea de pădure sunt atât de dulci și maimuța aia le mănâncă în fiecare zi, cât de dulce poate fi ea?
— Da, da, este foarte cum se cade. Și ea mănâncă și îmi dă și mie. — De fapt, mă gândeam cât de dulce îi este inima! Și nu am mai gustat carne de foarte mult timp! Îmi poți aduce inima ei?
Dilema crocodilului
Auzind asta, crocodilul a început să cugete și i-a spus soției sale:
— Cum să fac una ca asta? Maimuța este prietena mea! Nu-i pot trăda încrederea! Dacă îți dau inima sa, ea va muri! M-a hrănit atunci când mi-a fost foame și acum tu vrei ca eu să o ucid?
— Nu vreau să aud nimic! Tot ce vreau e inima maimuței! Adu-mi-o! Altminteri, să știi că îmi voi lua viața!
Ascultându-și soția, bietul crocodil se simțea neajutorat. Din păcate, s-a dus la maimuță să o convingă și să o ducă acasă la soția sa.
Maimuța este păcălită
— Maimuțo dragă! Soția mea este atât de fericită cu fructele de pădure, încât te-a invitat acasă la prânz! Vino! Haide la mine acasă! Servește prânzul cu noi!
— Ce drăguț din partea ei! Haide!
Maimuța a fost de acord să meargă cu crocodilul și ambii au pornit. Mergeau bucuroși. După o vreme, maimuța a întrebat:
— Prietene, ce va găti soția ta pentru noi?
— Iubești bananele, nu-i așa? Așa că va pregăti pâine proaspătă cu banane și fursecuri delicioase special pentru tine!
— Ce frumos! Se pare că va fi un adevărat festin astăzi! Deja salivez!
Adevărul iese la iveală
Văzând fericirea pe chipul prietenului său, crocodilul s-a gândit să-i spună totul despre intențiile soției sale.
— Săraca maimuță! Visează la un festin delicios, dar nu știe că soția mea vrea să-i mănânce inima la prânz. Ce ar trebui să fac? Îi voi spune adevărul!
— Dragă maimuță, vreau să îți mărturisesc ceva. Soția mea vrea să îți mănânce inima. Te rog, iartă-mă! Dacă nu îi va mânca inima, ea va muri!
De îndată ce l-a auzit pe crocodil, i-a venit pe loc o idee. Maimuța era foarte inteligentă.
— Da! Înțeleg! Da, sigur! De ce nu? Prietene, de ce nu mi-ai spus asta mai repede? Noi, maimuțele, păstrăm inimile în siguranță în copac. Acum va trebui să ne întoarcem la copac să luăm inima. Du-mă înapoi la copac!
Maimuța se salvează
— O, vai! Ce nesăbuință din partea mea! Acum va trebui să ne întoarcem atâta drum! Bine, haide să mergem să îți luăm inima! Dacă mergem cu mâna goală, îmi va mânca inima mea în schimb!
Crocodilul a dus maimuța înapoi la copac. De îndată ce a ajuns maimuța la copac, a sărit repede de pe spatele crocodilului și a urcat în copac și i-a spus:
— Ce crocodil prost! Poate cineva să își păstreze inima în afara corpului și să mai fie în viață? Te-am ajutat ca prieten și ți-am dat atâta mâncare și asta faci tu în schimb? Ești un trădător! Acum nu vei avea nici inima mea și nici fructele. Pleacă!
Maimuța și-a folosit inteligența și iscusința pentru a-și salva viața, iar crocodilul, din cauza prostiei sale, a pierdut un bun prieten și fructele de pădure dulci.
Morala poveștii
— Așadar, copii, v-a plăcut povestea? Și îmi poate spune cineva morala poveștii? A, a, aceea că, a, a, nici eu nu știu.
Bine, deci. Morala acestei povești este aceea că la necaz și în vremuri primejdioase nu trebuie să ne temem, dar în schimb trebuie să acționăm cu înțelepciune, la fel ca maimuța. Și în nicio situație nu trebuie să trădăm încrederea nimănui. În caz contrar, vom pierde totul exact la fel cum a pierdut crocodilul.
