Micuțele Doamne
Aceasta este o poveste întâmplată recent. Povestea a patru surori: Meg, Joe, Beth și Amy. Ele trăiau într-un sătuc, într-o casă mică.
Părinții lor erau săraci, dar cele patru surori nu ceruseră niciodată nimic din ce părinții lor nu le puteau oferi. Meg era tânără și frumoasă și foarte înțeleaptă. Joe era mai băiețoasă și își dorea să devină scriitoare.
Beth era timidă, blândă și drăguță, iar Amy era cea mai mică. Ea era cea mai frumoasă dintre toate surorile. Exista o legătură puternică între ele. Toți sătenii le admirau purtarea înțeleaptă și le spuneau: Micuțele Doamne.
Chemarea la Război
Într-o zi, a venit în casa lor un soldat pentru a-l lua pe tatăl lor în armată, fiindcă avea loc războiul civil.
— Am o scrisoare pentru tine. Ai fost chemat să servești în armată, să lupți în războiul civil. Te rog să te pregătești.
Familia s-a întristat foarte tare.
— Tăticule, te rog nu pleca! — Nu, dragii mei copii, trebuie să plec. Este o mândrie să lupți pentru țara ta. — Și când o să te întorci? — Mă întorc înainte să înceapă ploile. Nu mai plângeți. Meg, să ai grijă de ele. — Da, tată.
Spunând acestea, tatăl lor a plecat cu soldatul. La câteva zile după plecarea lui, familia a început să aibă neajunsuri. Nu aveau suficienți bani ca să cumpere alimente.
— Meg, încerc să muncesc mult ca să pot câștiga bani suficienți, dar îmi este foarte greu. — Nu-ți face griji, mamă. O să dureze doar câteva zile. Totul va fi în regulă când se va întoarce tata. — Dar până atunci va trebui să ne descurcăm. Nu înțeleg. De ce au oamenii nevoie de războaie? — Ah, mamă.
Sacrificiul lui Joe
Într-o zi, au primit o scrisoare din partea armatei care spunea:
— Ce este, Meg? — Reprezentanții armatei ne informează că tata a fost grav rănit în război. L-au dus la spital și au nevoie de cineva care să aibă grijă de el. — Oh! Trebuie să mă duc acolo. Dar cum să fac asta? Am nevoie de bani pentru drum. Cum o să ne descurcăm? — Nu-ți face griji, mamă. Tu pregătește-te de drum. Eu am să mă descurc cu banii.
Joe a plecat de acasă. Când s-a întors seara, a adus cu ea niște bani.
— Ia banii ăștia, mamă. Cred că o să fie suficient. — De unde ai luat banii ăștia? — Mi-am vândut părul și i-am câștigat. — Oh, Joe, ai rămas fără părul tău frumos. — Nu contează, mamă. — Dar Joe, am fi putut să ne gândim la altă soluție. De ce a trebuit să faci asta? — Nu-ți face griji. O să crească la loc. Ah!
Joe nu a putut să doarmă noaptea aceea. Plângea în tăcere în patul ei. Noaptea târziu, Meg i-a pus o mână pe spate. Joe s-a ridicat să vadă cine e. Când a văzut-o pe Meg stând lângă ea, a îmbrățișat-o.
— Nu te îngrijora. Totul o să fie bine în curând.
Boala lui Beth
După ce mama lor a plecat la spital, surorile au fost nevoite să aibă grijă de casă. Făceau tot ce era nevoie. Spălau, găteau și erau fericite împreună.
Într-o zi, Beth s-a îmbolnăvit. Avea febră mare și tremura de frig. Toate cele trei surori au avut grijă de ea. Dar febra era perseverentă. Toate erau îngrijorate.
— Ar trebui să chemăm doctorul. — Și cum rămâne cu plata? Cu ce o să-l plătim pe doctor? Nu avem niciun ban. — Eu am câțiva cenți puși deoparte. — Nu sunt de ajuns. Lăsați-o baltă, mă fac bine în curând. — Mă duc să chem doctorul. — Și plata? — Să ne gândim la tratamentul lui Beth mai întâi.
Ningea în ziua aceea. Cu toate astea, Joe a plecat în grabă și a ajuns la locuința doctorului. I-a explicat situația. Doctorul a fost de acord să le facă o vizită.
Bunătatea Doctorului
— Am consultat-o. Are febră ridicată. Nu vă îngrijorați, o să se facă bine. — Oh! E foarte bine, doctore, dar... — Dar ce? — Domnule, știți... — Vorbiți! De ce sunteți așa nehotărâte? — Domnule, nu avem bani să vă plătim. Ne pare rău. O să mai aveți grijă de Beth? — Așa stau lucrurile? Nu aveți de ce să vă faceți griji. Sigur că am s-o îngrijesc. Este datoria mea. Îmi voi lua plată de la părinții voștri atunci când se vor întoarce. — Mulțumim mult, domnule doctor!
Doctorul i-a dat niște medicamente lui Beth. Surorile au avut mare grijă de ea. Aceasta se simțea un pic mai bine și îi era dor de mama sa.
— Mi-e dor de tine, mamă. Unde ești? Te rog, vino acasă. Am nevoie de tine. Te rog, vino acasă. — Beth, te rog, nu plânge. O să se întoarcă în curând. Fă-te bine, iar noi o să-i trimitem o scrisoare. — Da, da, o să vină curând acasă.
Reîntâlnirea cu Mama
În aceeași clipă, mama lor a intrat în casă. Toate au fost atât de bucuroase să o vadă.
— Oh, mama! Mami! — Mamă! — Oh, dragele mele! Ce faceți? Mă bucur atât de mult să vă văd.
Și Beth era foarte fericită să-și vadă mama.
— Nu te îngrijora, draga mea. Am să am eu grijă de tine acum.
Din momentul acela, mama a avut mare grijă de Beth. Aceasta s-a însănătoșit în câteva zile. Când a venit iarna, Meg a început să-și facă griji în privința familiei.
— Mamă, când se întoarce tata acasă? — A fost rănit grav. A avut și piciorul rupt. Dar acum nu mai e în pericol și poate veni în orice moment. Ne e atât de dor de el. — Știu, draga mea. Aș vrea ca nimeni să nu îndure astfel de greutăți în viață. — Nu spune asta, mamă. Vremurile grele sunt cei mai buni profesori. Ne învață lucruri care sunt utile dacă vrei să ai succes în viață. — Ai dreptate, Meg.
Cel Mai Frumos Cadou de Crăciun
Câteva zile mai târziu, era ajunul Crăciunului. Meg și mama ei au reușit cumva să cumpere un brad de Crăciun. Dar micuța Amy voia și un cadou.
— Vreau o rochie nouă de la Moș Crăciun anul ăsta! — Eu îmi doresc să-l găsesc pe prințul visurilor mele. — Eu vreau un pian mare. — Tu ce îți dorești, Meg? — Îmi doresc să putem sărbători Crăciunul împreună. — Bine zis, draga mea.
În ziua de Crăciun, toate surorile erau nefericite, fiindcă nu se împlinise niciuna din dorințele lor. Erau dezamăgite, dar nu s-au plâns din cauza asta. Ziua era atât de tristă încât nu avuseseră destui bani nici să cumpere micul dejun. Chiar atunci, au auzit o bătaie în ușă.
— Cine ar putea fi? Cine e? Cine e? — Mă duc eu să văd cine e. — Nu, Amy, stai!
Ușa s-a trântit cu putere și Amy l-a văzut pe tatăl ei stând în prag. Toate fetele s-au grăbit să-l întâmpine.
— Tata! — Oh, copiii mei! Cât de mult mi-ați lipsit! — E cel mai frumos cadou de Crăciun pe care l-am primit vreodată! — Mulțumim, Moșule!
Faptul că l-au avut alături pe tatăl lor a adus bucurie întregii familii și au petrecut un Crăciun minunat.
