Mielul și lupul
Odată ca niciodată, era un miel obraznic, care în fiecare zi intra în tot felul de necazuri.
— O, vai! Sunt plin de noroi și miros. Lui mami nu-i va plăcea asta.
Chiar atunci, mama veni și se uită furioasă la miel.
— Nu mă asculți niciodată! Ți-am spus să nu mai sari de la o astfel de înălțime!
— Dar și eu ți-am spus că e distractiv! Nici tu nu mă asculți, mamă!
Oaia nu putea decât să râdă de copilul ei și să-l îmbrățișeze.
— Haide acum, să te curățăm.
Avertismentul mamei
Mama iubea atât de mult pe copilul său, însă își făcea griji pentru siguranța lui. Mama întotdeauna îl avertiza:
— Ai grijă! Nu trebuie să intri în pădure. Acolo trăiesc animale sălbatice. Pot fi amenințătoare! Te pot chiar mânca!
— O, mamă, te îngrijorezi prea mult!
Dar mielul răutăcios nu a ascultat niciodată. Mielul a intrat liniștit în pădure și s-a jucat multă vreme, până când s-a întunecat.
Întâlnirea cu lupul
Într-o zi, ca de obicei, mielul intrase adânc în pădure. Acolo, a văzut un izvor.
— A, un izvor! Ce moment! Chiar îmi era sete!
A decis să ia apă din izvor pentru a-și stinge setea. Și în timp ce mielul bea apă din izvor, un lup se uita la el din spatele unui copac.
— Ah, un miel suculent! Astăzi este ziua mea norocoasă!
Prin urmare, cu gândurile sale rele, lupul a început să se apropie de miel. Mielul nu a văzut deloc lupul în timp ce bea apă. Și nu era nimeni în afară de aceștia doi, care să salveze mielul de lup.
— Știi că pădurea asta aparține numai animalelor sălbatice ca mine? De ce ai venit aici să bei apă din izvorul acesta?
Mielul a fost surprins când a văzut lupul din fața lui. Știa că lupii erau animale periculoase.
— Mama m-a avertizat despre lupi. Sunt sigur că tipul acesta vrea să mă mănânce la masa de prânz. Acest tip este feroce. Trebuie să scap de el cât de repede pot. O, îmi cer scuze, lupule, sunt doar un miel care nu știe nimic.
— De asemenea, murdărești apa! Cum să beau acum această apă murdară?
— Îmi cer scuze din nou, dar tu nu vei rămâne însetat, lupule? Apa din partea ta este curată.
— Hă?
— Deoarece izvorul curge din partea ta înspre mine, domnule!
Lupul a fost surprins să audă un răspuns inteligent din partea mielului, dar lupul doar căuta o scuză pentru a ucide mielul.
— Cum îndrăznești să te cerți cu mine? Cred că ești același miel cu care m-am certat și anul trecut!
— Anul trecut? Dar domnule, nici nu mă născusem atunci!
Mielul cel isteț
Mielul se temea că lupul căuta un pretext pentru a-l ucide. Mielul deveni prudent în cuvintele și gesturile sale. Și mielul și lupul vorbeau unul cu celălalt cu atenție.
Mielul a auzit niște tăietori de lemne. Veneau în zona în care se aflau cei doi. Mielul era deștept, așa că se gândi:
— Dacă pot continua să vorbesc cu lupul acesta puțin mai mult, tăietorii vor fi aici. Ei îl vor alunga.
— Domnule lup, aveți dreptate, am murdărit apa. Dar n-am vrut să vă deranjez.
— Dar m-ai supărat deja!
— Lăsați-mă să vă compensez spunându-vă o poveste.
— Poveste? Ah, ce pierdere de timp! Dar trebuie să-l ascult și să mă apropii de el, pentru că nu am nici puterea, nici voința să-l urmăresc pe acest miel.
— Odată ca niciodată...
În felul acesta, mielul a continuat să vorbească câteva minute. Pe măsură ce mielul vorbea, ajungeau tăietorii de lemne. Au văzut atât mielul, cât și lupul.
— O, uite acolo! Un lup!
— Ce corvoadă!
Și l-au prins pe lup și l-au bătut înainte să-l lase să plece. Mielul era bucuros că e în siguranță.
— O, abia am scăpat astăzi!
A alergat la mama lui. I-a spus mamei sale ce s-a întâmplat în pădure cu lupul și cu tăietorii de lemne. Și apoi i-a promis mamei să nu se mai rătăcească niciodată în pădure. Și mama a fost fericită că mielul și-a învățat lecția.
— O, da, acum știu, mamă. Nu trebuie să merg în locuri ciudate, în special în cazul în care animalele mai puternice și feroce așteaptă să mă omoare.
Morala: Ascultă întotdeauna sfaturile părinților tăi și fii inteligent în situații periculoase.
