Motanul încălțat
Un Morar și Moștenirea Sa
Într-un tărâm foarte îndepărtat, trăia odată un morar cu cei trei fii ai săi. Fiul cel mic, Marqui, fusese dintotdeauna preferatul său. Însă atunci când morarul muri, îi lăsă moștenire moara fiului celui mare, un măgar celui mijlociu și un motan pe nume Puss celui mai mic.
Frații mai mari au râs și l-au lăsat pe Marqui să se descurce singur. Acesta era dezamăgit și se întreba de ce tatăl său i-a lăsat un motan.
— O, Puss, ce să fac cu tine? Abia mă pot întreține pe mine. Nu am o moară, nici măcar un măgar. Cum o să trăiesc?
Motanul Vorbitor și Planul Său
Apoi, se întâmplă ceva magic, care îl surprinse pe Marqui.
— Nu-ți face griji, stăpâne! Pot să te ajut. — Puss, poți să vorbești? Un motan vorbește cu mine! — O, pot să fac mai mult decât atât, stăpâne! Dă-mi un sac și o pereche de cizme și o să-ți arăt ce pot face.
Marqui era încă uimit și se întreba cum avea să facă rost de un sac și o pereche de cizme, dar faptul că vedea un motan vorbitor îi dădu speranță.
— Bine, Puss, am să-ți dau sacul și o pereche de cizme. Să vedem ce poți să faci.
Cizmele Magice și Prima Vânătoare
Marqui luă puținii bani pe care îi avea și se duse la un cizmar. Acesta fu surprins să audă o astfel de comandă ciudată.
— Cizme pentru motanul tău? Ești sigur? — Da, te rog.
Puss își primi curând cizmele și un sac mare.
— Puss, acum ai ceea ce mi-ai cerut. Ce ai de gând să faci? — Mai întâi, o să aduc ceva pentru cină.
Daruri pentru Rege
Puss se duse într-un loc unde știa că poate să prindă iepuri. Puse câțiva morcovi și salată verde în sac și îl lăsă desfăcut. Se duse după un copac și așteptă. Nu trecu mult și câțiva iepuri găsiră sacul și se băgară înăuntru să mănânce. Puss sări din spatele copacului și închise repede sacul.
— V-am prins!
Îi duse iepurii lui Marqui.
— Iată cina noastră! — Puss, ai adus iepuri! Mulțumesc!
Pregătiră o masă copioasă și le rămase destul și pentru ziua următoare. Însă a doua zi, Puss nu se odihni. Plecă din nou și prinse și mai mulți iepuri folosind același truc. În drum spre casă, se hotărî să-i facă o vizită regelui la castel. Gărzile castelului îl opriră din drum.
— Lăsați-mă să trec, domnilor! Am daruri pentru rege. Sunt sigur că nu s-ar bucura să audă că m-ați oprit. — Un motan încălțat cu cizme care vorbește? — Sigur va fi o priveliște plăcută pentru rege. Lasă-l să treacă.
Întâlnirea cu Familia Regală
Se holbau în timp ce Puss intra pe ușă în castel. Ajunse în fața regelui, a reginei și a prințesei și spre mirarea lor, începu să vorbească.
— Majestate, numele meu este Puss. Îl slujesc pe stăpânul meu, marchizul de Carabas. Vă oferă în dar acești iepuri în semn de recunoștință. Vă rog să acceptați, Sire. — O, ce motan magic! Suntem încântați că ești aici. Spune stăpânului tău că îi acceptăm darul și apreciem gestul. — Vă mulțumesc, Sire.
Prințesa se uita amuzată la motanul magic și la cizmele lui.
— O să-ți spunem Motanul încălțat. Frego, asigură-te că pleacă cu stomacul plin. Oferă-i cea mai bună smântână cu lapte pe care o avem.
Frego, servitorul regelui, făcu așa cum i se ceruse, iar Puss linse fericit toată smântâna și plecă de la castel.
Un Plan Ambițios
Puss se întoarse la Marqui și îi povesti cele întâmplate.
— Motanul încălțat! Te-ai întâlnit cu familia regală! Spune-mi, cum era prințesa? — O, era frumoasă ca și castronul de smântână cu lapte pe care mi l-a dat. Avea o voce plăcută și un suflet bun. Trebuie să te însori cu ea! — Eu? Poate că sunt stăpânul tău, dar nu sunt un prinț. O va lua un prinț cu un castel uriaș.
Puss nu zise nimic. Însă în fiecare zi, se ducea la castel și îi ducea regelui în dar un iepure sau doi. Curând, se duse vorba despre Motanul încălțat, motanul magic vorbitor care vânează pentru stăpânul său și îi duce daruri regelui.
Vizita la Uriaș
Nu foarte departe, locuia un uriaș într-un castel imens și era atât de mare cât poate fi un uriaș. Nimeni nu se abătea în calea lui, iar cei care o făceau erau mâncați pe loc. Dar Puss era destul de curajos să-i facă o vizită, așa că bătu la ușa castelului.
Atunci când uriașul deschise ușa, începu să râdă, uitându-se la motanul din fața lui care purta cizme.
— Ha ha ha! Ce-i asta? Un motan cu cizme? — Și unul care vorbește, domnule. — O, vorbește! Stai puțin. Tu trebuie să fii Motanul încălțat de care am tot auzit. — Iar tu, domnule, ești marele uriaș cu puteri uimitoare. Toată lumea se teme de tine.
Uriașul se bucură să audă că era renumit.
— Ai noroc că nu mănânc pisici! Hai, intră!
Puss intră în castel, iar uriașul amuzat se întrebă de ce venise.
— De ce ești aici? — Voiam să văd ce puteri magice ai. Am auzit că te poți transforma în orice animal. E adevărat? — Sigur că e adevărat! — Poți să-mi arăți? Mi-ar plăcea să văd.
Uriașul Transformat
Atunci uriașul se transformă într-un leu puternic, imens. Începu să ragă la bietul Puss, care sări în sus de frică.
— Bine, te cred! Transformă-te la loc! — Ha ha! Acum mă crezi? — Da, te cred, dar... — Da? — Te poți transforma și într-un animal mai mic? Ești atât de mare! — Mă pot transforma în orice! Fii atent!
Și într-o clipă se transformă într-un șoricel. Puss abia aștepta momentul ăsta. Se năpusti asupra lui și îl înghiți repede.
— Ah! Ce masă grea!
Plecă de la castel, ținând capul sus. Totul mergea așa cum plănuise.
Baia în Râu și Întâlnirea cu Regele
Puss se întoarse acasă la stăpânul său.
— Niciun iepure azi? — Stăpâne, hai să mergem la râu să faci o baie. — Acum? — Da, stăpâne, chiar acum! Ai încredere în mine!
Marqui era confuz, însă îl urmă pe Puss la râu. Își scoase hainele și intră în râu să facă baie. Puss îi luă repede hainele și le ascunse sub o piatră. În apropiere se afla un drum pe unde trecea trăsura regelui. Puss știa că familia regală trecea pe acel drum o dată pe săptămână. Așteptă ca trăsura să ajungă mai aproape și începu să țipe.
— Ajutor! Ajutor!
Trăsura se opri, iar regele se uită pe fereastră la auzul vocii cunoscute.
— Puss! Ce faci aici? — Majestate, vă rog, ajutați-l pe stăpânul meu, marchizul de Carabas! Făcea baie în râu când cineva i-a luat hainele și a fugit. Este frig și stăpânul meu se va îmbolnăvi în curând dacă nu-l ajută cineva! — Gărzi! Alegeți cele mai bune haine și grăbiți-vă să-l ajutați pe marchizul de Carabas! Asigurați-vă că s-a încălzit și este bine îmbrăcat!
Prințul de Carabas
Gărzile se duseră repede la râu cu hainele regale și curând apăru și stăpânul Motanului încălțat, însoțit de gărzi. Arăta ca un prinț, îmbrăcat în hainele regelui. Prințesa se uită pe fereastra trăsurii și astfel Marqui o văzu pentru prima oară.
— O, marchizul de Carabas e un prinț atât de frumos! — Prințesa e la fel de încântătoare precum mi-am imaginat-o.
Marqui își reveni din visare și îi făcu o plecăciune regelui.
— Vă mulțumesc pentru fapta bună, Majestate. — Nu, eu îți mulțumesc! Mă bucur să-l întâlnesc în sfârșit pe marchizul de Carabas. Ne-a făcut plăcere să primim daruri în fiecare zi. Avem multe de vorbit, dar mai întâi, dă-ne voie să te ducem acasă.
Castelul Marchizului
Puss, care privea toată scena, i se adresă deodată regelui.
— Înălțimea Voastră, am fi încântați să vă primim în castelul stăpânului meu. Nu-i așa, stăpâne?
Marqui se uită surprins la Puss.
— Castelul nostru?
Puss dădu din cap și cu toate că Marqui era confuz, se hotărî să aibă încă o dată încredere în Puss.
— A, da, Majestate! Vă invit să luăm masa la castelul meu. — Foarte bine! Să mergem!
Marqui se urcă în trăsură, iar Puss o luă la fugă înaintea lor. Se îndreptau către proprietățile care aparținuseră uriașului. Acesta avea o mulțime de fermieri care munceau pământul. Puss se duse la fermieri să îi atenționeze.
— Aveți grijă! Se apropie regele! Dacă regele întreabă cine deține aceste pământuri, trebuie să spuneți că aparțin marchizului de Carabas. Dacă nu spuneți asta, regele vă va tăia capul!
Fermierii se speriară, așa că de frică, au fost de acord. Trăsura regelui ajunse în curând la proprietăți. Regele se uită la fermierii care munceau și strigă la ei.
— Cui aparțin pământurile acestea? Pentru cine munciți? — Pentru marchizul de Carabas, Sire!
Regele și familia sa fură impresionați.
— Marchize Carabas, deții niște proprietăți frumoase! — Mulțumesc, Sire.
Nunta Regală și O Viață Fericită
Când trăsura ajunse la castelul uriașului, Puss era gata să îi întâmpine. Se ocupase de toate pregătirile. Regele, familia sa și Marqui coborâră din trăsură să admire castelul.
— Vai! Ce castel minunat! — Într-adevăr!
Marqui își dădu repede seama că acesta se presupunea a fi castelul său.
— Sire, bine ați venit la castelul meu de Carabas. Vă rog, intrați să luați masa cu noi.
În ziua aceea, Marqui și Motanul încălțat primiră familia regală la o masă imensă plină cu delicatese. Puss aranjase ca servitorii uriașului să pregătească o masă fantastică pentru toată lumea. Marqui și prințesa se uitau tot timpul unul la celălalt și la fel făceau regele și regina. Știau că găsiseră un om bun pentru fiica lor. Regele îi vorbi lui Marqui și îi spuse cuvintele pe care acesta credea că n-o să le audă niciodată.
— Lordule Marquiz, te întreb ca un tată, nu ca un rege. Vrei să te căsătorești cu fiica mea? — Sire, ar fi o plăcere și o onoare.
Marqui și prințesa se căsătoriră în curând, iar fiul morarului deveni prinț. Marqui îi era în sfârșit recunoscător tatălui său că îi lăsase moștenire un motan. Motanul încălțat nu a mai avut nevoie să vâneze iepuri vreodată. A trăit cu prințul și prințesa și s-a bucurat de o viață regală la castel.
Oricine, indiferent de originea sa, poate ajunge la succes cu inteligență, curaj și un pic de ajutor de la prieteni neașteptați.
