O promisiune nerespectată
Basme în limba română. O promisiune nerespectată.
Hisashi și barza rănită
Odată ca niciodată, când Japonia era încă tânără, într-un mic sat, trăia un bărbat pe nume Hisashi. Era bun și tânăr, însă destinul nu fusese de partea sa și, prin urmare, era foarte sărac.
Trebuia să muncească din greu pentru a supraviețui în zilele în care soarele stătea mult pe cer. Însă când venea iarna, nu găsea prea mult de muncă și uneori murea de foame.
Într-o zi, când era afară în frigul necruțător, a dat de o barză întinsă în zăpadă.
— Ce-i aia? O barză? Azi e ziua mea norocoasă. Pot să fac o supă din ea. Iam!
Însă când s-a apropiat, a văzut ce minunată era barza și a rămas uimit de frumusețea ei.
— Nu. Nu pot găti barza asta. E foarte frumoasă. Of! Ce-i asta? Are aripa rănită. Mmm, ce pot să fac?
Și-a scos o cremă din geanta sa ca s-o dea pe barză pe aripă. Aceasta era preparată din mai multe ierburi speciale din zonă.
— Poftim, barză mică. Să-ți vindecăm aripa. Of, nu te mișca! Poate că doare acum, dar te vei vindeca repede.
Plecarea păsării
Imediat ce a zis asta, barza a început să bată din aripă. Nu o mai durea. Aceasta s-a uitat la salvatorul ei. Hisashi a zâmbit, iar barza a început să dea din ambele aripi și a zburat.
— Ei bine, se pare că nici azi nu voi mânca. Să mergem acasă.
O vizitatoare misterioasă
În noaptea aceea, în timp ce Hisashi dormea adânc, vântul de afară bătea tot mai puternic. Uneori era trezit de un sunet ca o bătaie în ușă.
— Mmm, ce? Cred că e vântul.
Însă bătăile au continuat și au început să fie tot mai tari. Hisashi începea să se îngrijoreze.
— Ăsta nu pare a fi vântul deloc. Dacă e un hoț? Mă duc să verific. Cine? Cine-i acolo? Am întrebat cum te cheamă! Bine, atunci să deschid ușa.
Și când a deschis ușa, a rămas uimit, căci afară, în frigul necruțător, stătea o femeie frumoasă. Avea o geantă uriașă pe care a pus-o lângă ea.
— O, nu! Ești bine? Vino repede înăuntru!
Atunci femeia i-a căzut în brațe fără să zică nimic.
— Doamne! Trupul ei e rece ca gheața. Probabil e slăbită. O să aduc geanta mai încolo.
Așa că Hisashi a dus femeia în camera sa și a băgat-o în patul său.
— Așa, acum îți va fi cald.
Țuru și orezul magic
Înfometat și înfrigurat, o străină frumoasă în casa mea. Ce zi ciudată! Ah, și noapte.
În curând, a adormit adânc în fața focului aproape stins. De dimineață, s-a trezit, iar femeia era lângă el.
— Bună! Mă numesc Țuru. Îmi pare rău că am venit aici seara și că te-am deranjat. — Nu, e în regulă. E, cum te simți? Ți-a fost cald aseară? — Sunt bine și am dormit foarte bine. Mulțumesc! — Dar spune-mi, de unde ai venit? — Ă, eu, eu n-am casă. Mă plimbam prin frig când am văzut casa ta. Nu am unde să stau. — Ei bine, nu-ți face griji. Poți sta aici cât vrei tu. Și aș dori să-ți dau ceva să mănânci, dar, după cum vezi, — Oh, nu-i nicio problemă! Geanta pe care o aveam la mine era plină de orez. Unde e? — Am pus-o în colț. Acolo.
Țuru a luat orezul și a făcut o oală de orez fiert pentru amândoi. Hisashi nu mâncase de zile întregi. Așa că a dat tot bolul peste cap.
— Mmm, a fost fantastic! Ha ha ha! Nu e mai bine dacă stau aici? — Ha ha, desigur!
O căsătorie fericită
Deci, de-a lungul zilelor, cei doi au trăit fericiți împreună. Pe măsură ce s-au cunoscut tot mai bine, Hisashi s-a îndrăgostit de Țuru.
— Dar ce pot să fac? Nu se va căsători niciodată cu cineva ca mine. Însă, nu pierd nimic dacă o cer.
— Țuru, vreau să te întreb ceva. Ai vrea cumva să te măriți cu mine? — Ah, da! — Știu că-s sărac, dar stai! Ce? Ai zis da? — Da! Am văzut ce pușcă de treabă ești și mi-ar plăcea să mă căsătoresc cu tine.
De atunci, Țuru și Hisashi au trăit împreună ca soț și soție. În curând, iarna s-a terminat și tot atunci și sacul cu grâu al lui Țuru. Hisashi a început să muncească iarăși, dar tot câștiga foarte puțin. Era foarte trist.
Secretul țesăturii
— Dragul meu, nu-ți face griji. Îți voi da o stofă frumoasă pe care o s-o vinzi la piață. — Dar de unde s-o luăm această stofă? — O voi face eu. Dar asta va dura cinci zile. Mă voi încuia în cameră și voi țese stofa pentru tine. Dar trebuie să-mi promiți că nu vei intra peste mine. Eu voi ieși singură când voi termina.
Hisashi era nedumerit, dar a fost de acord. Așa că în acea zi, Țuru a intrat în cameră și s-a încuiat acolo cinci zile. Hisashi nu știa ce să facă, dar și-a așteptat soția cu răbdare.
În ultima zi, Țuru a ieșit din cameră ținând în mână o bucată minunată de stofă. Avea flori și păsări pe ea și părea croită pentru o regină.
— Arată extraordinar! Cum ai făcut-o, iubirea mea? — Șșș! E secret! Acum du-te și vinde stofa.
Așa că Hisashi s-a dus și a vândut stofa. Când a venit acasă, era foarte bine dispus. Și-a întâlnit soția și i-a zis că a vândut stofa pentru o sumă frumușică.
— Mă bucur, dragul meu! Cu banii aceștia îți voi găti ceva foarte bun.
Curiozitatea lui Hisashi
Pentru o perioadă, lucrurile au mers tot așa. Țuru se încuia în cameră cinci zile, iar Hisashi o aștepta răbdător. Însă de fiecare dată când ieșea din cameră, părea mai obosită decât data trecută.
Într-o zi, pe Hisashi l-a vizitat un prieten din oraș. S-au salutat și s-au întrebat reciproc cum le mai merge.
— Soția mea e cea mai frumoasă și mai bună femeie, prietene. Mi-aș dori s-o poți întâlni, însă e încuiată în cameră. — Ce? De ce? Nu cumva v-ați certat?
Atunci Hisashi i-a explicat ce făcea Țuru, iar prietenul s-a amuzat.
— E ciudat, nu? Ești soțul ei, dar nu știi nici măcar de ce face asta. Și mai ciudat e că nu vrei să afli care-i scopul ei. Ei bine, trebuie să plec. Să-ți saluți soția secretoasă din partea mea. La revedere!
Adevărul dureros
Hisashi s-a îngrijorat mult când a auzit ultimele cuvinte ale amicului său. Într-adevăr, n-a întrebat-o niciodată pe soția sa ce făcea în camera aceea.
— Mă întreb de unde face rost de pânza aceea frumoasă. Trebuie să aflu neapărat!
Așa că de data asta, a hotărât să tragă cu ochiul. Țuru avea încredere în soțul ei, așa că nu mai încuia camera.
Deci, când Hisashi a deschis ușa, a rămas șocat când n-a văzut-o pe soția sa, ci pe barza pe care o salvase cu multe luni în urmă. Săraca de ea, își scotea penele albe ca zăpada ca să facă stofa minunată.
— Tu? Țuru? Ești barză? — Hisashi, de ce? De ce ți-ai încălcat promisiunea?
Zicând asta, Țuru a bătut din aripi și a zburat pe fereastră.
— Țuru, nu! Stai! Îmi pare rău, Țuru! — Îmi pare rău că te-am mințit, iubirea mea, dar voiam să-ți mulțumesc pentru seara în care m-ai salvat. Și chiar te iubeam, dar tu trebuia să ai încredere în mine! — Stai cu mine, te rog! Îți voi respecta toate promisiunile!
Consecințele neîncrederii
Însă Țuru s-a înălțat în aer și nu s-a mai întors niciodată. Hisashi a rămas cu inima frântă. O iubea foarte mult. Și de atunci, nu s-a mai căsătorit niciodată. Mergea și privea cerul, așteptând ca ea să se întoarcă, dar ea n-a făcut-o.
El i-a spulberat încrederea, iar încrederea nu se mai refac. Odată ce a dispărut, probabil nu se va mai întoarce, iar dacă o va face, nu va mai fi la fel niciodată.
