Omul de Turtă Dulce
Odată ca niciodată, o bătrână și soțul ei trăiau într-o casă mică și veche. Nu aveau copii și se simțeau singuri. Așa că, într-o zi, bătrâna s-a hotărât să facă un băiat din turtă dulce.
— Dragul meu, voi coace azi un omuleț din turtă dulce.
Pregăti tot ce avea nevoie. Apoi, făcu aluatul cu atenție, îl întinse și decupă cu grijă din el un om de turtă dulce.
— A, ce omuleț drăguț de turtă dulce! Ar trebui să-l bag la cuptor.
Bătrâna îl puse în cuptor să se coacă. Așteptă puțin. Apoi, deschise din nou cuptorul.
— Mmm, miroase delicios!
Desenă părul și gura cu glazură. Folosi bombonelle pentru ochi și cireșe pentru nasturi. Când fu cu totul gata, omul de turtă dulce sări în picioare. Bătrâna rămase șocată să-l vadă luând-o la fugă.
— Nu mă mânca!
Și fugi pe fereastră.
— Stai! Stai! — Fugi, fugi cât te țin picioarele! Nimeni nu mă prinde, căci sunt omul de turtă dulce!
Fuga Omului de Turtă Dulce
Bătrâna fugi după el, dar nu-l putu prinde. Și omul de turtă dulce fugi și fugi.
— Stai!
În timp ce alerga, îl văzu o vacă.
— Miroși atât de proaspăt! Tocmai bun de mâncat! — Am fugit de bătrână și pot să fug și de o vacă grasă ca tine! Cu siguranță pot! Ha ha ha!
Și vaca se puse pe urmele omulețului. Dar omul de turtă dulce alerga mai repede.
— Fugi, fugi cât te țin picioarele! Nimeni nu mă prinde, căci sunt omul de turtă dulce!
Vaca fugi după omul de turtă dulce, alături de bătrână, dar nu-l putu prinde. Omul de turtă dulce continuă să alerge și în curând, întâlni o purcică.
— Arăți atât de gustos! Vreau să te mănânc numai decât! — Încearcă mai mult, purcică murdară! Nu mă vei prinde! Am fugit de bătrână, am fugit de vacă și pot cu siguranță să fug și de tine! Da, pot!
— Fugi, fugi cât te țin picioarele! Nimeni nu mă prinde, căci sunt omul de turtă dulce!
Purcica se alătură bătrânei și vacii în urmărirea omului de turtă dulce, dar nu-l putu prinde. Omul de turtă dulce tot alerga. Pe când fugi, o găină îl văzu.
— Uuu, ce masă! Le voi da de mâncare micuților mei! — Pari tocmai bun de ciugulit la cină! Te voi lua acasă la micuții mei, omule de turtă dulce! — Am fugit de bătrână, am fugit de vacă, am fugit de purcică și pot să fug și de pricăjita de tine! Da, pot!
— Fugi, fugi cât te țin picioarele! Nimeni nu mă prinde, căci sunt omul de turtă dulce!
Găina fugi după omul de turtă dulce împreună cu restul grupului, dar nu-l putu prinde. Omul de turtă dulce era atât de mândru de sine.
— Ce înceți mai sunt și ăștia!
Întâlnirea cu Vulpea
Tot fugind, încetini când văzu râul. Îi era teamă că se va înmuia în apă. Lângă râu, văzu o vulpe care bea apă.
— Ce hrană minunată pentru burta mea azi!
Vulpea fugi după omul de turtă dulce.
— Hei, tu! Tinere! Am putea fi prieteni, dacă vrei și tu.
Era prima oară când omul de turtă dulce auzea așa ceva. Fu foarte mulțumit.
— Bine, doamnă vulpe! Vreau, dar cu o condiție. — Sigur că da, omule de turtă dulce. — Mă poți ajuta să trec râul? — Da, tinere! De ce nu?
Omul de turtă dulce se simți ușurat.
— Haide, omule de turtă dulce! Urcă-te pe spatele meu! Te voi ajuta eu să treci râul.
Omul de turtă dulce se urcă pe spatele ei. Și imediat ce ajunseră pe partea cealaltă a râului, vicleana vulpe îl rostogoli în aer și își deschise larg gura. Haț! Și-l înghiți pe loc.
— Mmm, într-adevăr, a fost foarte gustos! Mmm!
Morala Poveștii
Acesta fu sfârșitul omului de turtă dulce.
Nu te încrede niciodată în străini, mai ales când îți fac promisiuni prea bune pentru a fi adevărate.
