Pădurea Interzisă
Odată ca niciodată, în regatul Selkirk, Scoția, trăia un conte care avea o fiică pe nume Janet, pe care o iubea mai mult decât orice pe lume. Janet avea o inimă frumoasă, iubitoare și bună, însă era și neînfricată, curajoasă și cu spirit de aventură.
La marginea regatului era pădurea Carterhaugh. Janet voia din tot sufletul să o exploreze.
— Tată, nu pot sta în palat să mă joc și să vorbesc despre rochii și machiaj toată ziua! Știi că urăsc asta! — Tragi de asemenea și cu arcul, faci karate și rafting. De ce simți nevoia să mergi în pădure?
— Dar de ce nu pot merge în pădure? Doar face parte din regat, nu-i așa? — Pentru a mia oară, Janet! Pădurea e vrăjită! Se întâmplă des ca zânele din pădure să-i păcălească pe călători.
— Cum adică îi păcălesc, tată? — Nu știu deloc. N-am fost niciodată acolo.
— Dacă e doar un zvon? Am văzut păsările minunate din copaci, ba chiar am văzut și căprioare sărind elegant prin livezile pădurii. Dacă erau zâne rele acolo, animalele și păsările ar fi fost atât de fericite? Este o pădure splendidă! Lasă-mă să o explorez! Te rog! — De trei generații, nimeni din regat n-a mai fost pe acolo, Janet!
— Căci niciuna dintre generații n-a știut de ce să nu se ducă acolo. Te rog, tată, vreau să merg acolo. Știi că e o frică nefondată. Nu mă vei putea proteja întotdeauna, nu? Am crescut, tată! — Of! Bine. Voi pune o trupă de... — Tată, pot avea grijă de mine însă nu vreau să mă însoțească nimeni. Dacă va fi ceva periculos, mă voi întoarce, promit! — Vei avea grijă? — Promit! Mua!
Aventura începe
Prin urmare, a doua zi Janet a plecat în pădure. Era minunat! Păsările colorate, copacii uriași, fluturașii, izvoarele limpezi. Dintr-o dată, copacii din jurul ei au început să se cutremure. O plantă târâtoare a încercat să o prindă, dar Janet s-a ferit la timp.
— Cine ești și ce cauți în pădurea mea? — Pădurea asta e parte din regatul nostru. Eu ar trebui să te întreb: cine ești? — Asta e ultima ta șansă, fată! Pleacă din pădure până număr la trei sau nu te voi ierta! — Poate că mi-ar fi fost frică de tine dacă aveai curajul să ieși la luptă. Nu dau importanță cuiva care mă amenință, dar stă ascuns. — Atunci să-ți arăt ce pot face!
Dintr-o dată, frunzele s-au transformat în niște elfi mici și răi care încercau să o atace cu bețe. Janet a reușit să se ferească de toți. A luat un băț, a bătut din două pietre și a aprins un foc și a amenințat elfii că le dă foc. Cu toții au scăpat.
Unul din ei a luat foc. Janet a văzut asta și a sărit. A luat elful și a sărit cu el în pârâu ca să stingă focul.
— Ești bine? — Mi-ai salvat viața! Eu te-am atacat, iar tu mi-ai salvat viața!
— Ascultă, n-am venit aici ca să lupt. Tu și ceilalți puteți sta în pădure dacă vreți, dar trebuie să ne lăsați și pe noi să o explorăm. Eu vreau doar să petrec timp aici și să mă bucur de frumusețea pădurii. Asta-i tot! — Pentru asta va trebui să vorbești cu șeful nostru, elful Tam Lin.
Întâlnirea cu Tam Lin
Dintr-o dată, s-a auzit un tunet. Și Tam Lin a apărut dintre copaci.
— Janet! E adevărat? Mi-ai salvat un elf? Îți mulțumesc! Eu sunt gardianul pădurii. Acum trebuie să pleci. Pădurea e periculoasă. — Tu ești gardianul pădurii? Atunci îi știi toate colțurile. Nu vrei să mă călăuzești și să mi-o prezinți? Până la urmă, e mai bine să mulțumești prin fapte decât prin vorbe, nu? Mulțumește-mi astfel: fii călăuzitorul meu!
— Văd că ești foarte, foarte hotărâtă. Mi-ar plăcea să-ți prezint pădurea. Haide, vino cu mine!
Tam Lin i-a arătat lui Janet cele mai frumoase și magice părți ale pădurii. Unde alea atât de plin de clopoței, încât păreau un covor gros și mov. O vale plină de fluturi aurii, o colibă naturală în care păsările cântau mai frumos decât orice altceva auzise Janet până atunci. Oh, pădurea era minunată! Și cu cât vedeai mai mult, cu atât erau mai multe de văzut.
Janet a început să meargă acolo zilnic, iar Tam Lin o călăuzea de fiecare dată. Cu timpul, prietenia lor a început să fie tot mai strânsă. Împreună, urmăreau răsăritul și apusul. Mergeau la picnic și cu barca pe apă. Au râs și s-au certat.
După câteva luni, în care s-au cunoscut mai bine, au început să simtă frumoasa agonie a iubirii. Însă Janet simțea tot timpul că Tam Lin e puțin trist, iar în ziua aceasta tristețea era mai adâncă ca niciodată.
— Tam, ce e, iubirea mea? De ce ești așa trist? — Oh, deci îți pasă cum mă simt? — Te iubesc!
— De-aia nu m-ai întrebat niciodată despre mine sau despre viața mea? Despre cum am ajuns să fiu amărâtul elf, gardian al pădurii reginei? — Nu-mi pasă cine ești, Tam Lin, dar spune-mi, ce s-a întâmplat? — Ah! Dar mie îmi pasă cine sunt. Janet, nu mă poți iubi. Ar trebui să nu ne mai vedem. — De ce ai zice asta?
— Să știi că și eu am fost om. — Ce? — Părinții mei au murit când eram foarte mic. Nici nu mi-i amintesc. — Îmi pare foarte rău. — M-a adoptat bunicul meu. După câțiva ani, am venit în această pădure cu niște prieteni de-ai săi și nepoții lor. Însă imediat ce am intrat în pădure, m-am simțit foarte obosit și am rămas în urmă.
— Nu știu când, nu știu unde, dar am adormit. Când m-am trezit, eram pe un tărâm străin. Tărâmul reginei elf și am fost transformat în ce sunt acum. M-a răpit cât dormeam adânc. De atunci, nici măcar nu știu câte secole au trecut. Ziua sunt gardianul pădurii, iar cum se lasă noaptea, sunt iarăși pe tărâmul reginei elf.
— Și eu te iubesc, Janet, dar nu putem fi împreună. Nu permit asta. Ce fel de viață ar fi asta, Janet? Cu mine elf și prizonierul unei zâne? — Vrăja nu poate fi ruptă nicicum? — E o singură cale. O singură șansă care va apărea o singură dată. — Zi-mi ce am de făcut!
— Janet, promite-mi că dacă nu merge, vei uita de mine pentru totdeauna! — Tam Lin, nu tu hotărăști ce simt eu! Te iubesc și nu-mi pasă dacă ești om sau elf. Mă voi întâlni cu tine, chiar dacă trebuie să ne vedem așa tot restul vieții. Dar da, dacă se poate, vreau să te eliberez. Spune-mi cum!
Ruperea vrăjii
— Următorul crai nou din Samhain e unul special. Vine o dată la o sută de ani. Tot poporul magic de aici va călători în lumea de jos. Trebuie să vii la răscrucea din pădure la mijlocul nopții și să aștepți ceata de elfi. Vor fi trei caravane. Lasă-le pe primele două să treacă. Eu voi fi în a treia caravană, pe un armăsar alb cu o diademă aurie pe frunte. Trebuie să vii la mine, să mă dai jos de pe armăsar și să mă ții și orice s-ar întâmpla, să nu-mi dai drumul. Doar atunci vrăja poate fi ruptă. — Așa voi face!
Așa că în următoarea seară, Janet l-a dus la răspântia drumurilor din pădure și a așteptat. Imediat după miezul nopții, a auzit sunetul copitelor cailor, iar prima caravană de elfi s-a apropiat. Janet a lăsat-o să treacă. Apoi, a venit a doua caravană. A lăsat-o și pe asta să treacă, dar și-a dat seama că animalele alergau prea repede. Nu avea cum să-l prindă pe armăsarul lui Tam Lin.
Așa că s-a urcat într-un copac, pe o creangă puternică și subțire. Când s-a apropiat a treia caravană, l-a căutat pe Tam Lin. Și-a pregătit săritura la perfecție, astfel încât l-a luat pe Tam Lin de pe calul său exact înainte să treacă de răspântie. Regina elf a văzut totul.
— Tam Lin! Cum îndrăznești? Și tu, fato? Cum ar putea un om să iubească un elf? Pleacă de aici! — Iubirii nu-i pasă de asta. — Foarte bine, atunci să vedem cât de puternică e iubirea voastră!
Atunci regina elf și-a folosit magia și l-a transformat pe Tam Lin într-o șopârlă alunecoasă, iar Janet era să-l scape din mână, dar a reușit să-l țină. Apoi, regina l-a transformat pe Tam Lin într-un șarpe îngrozitor care se târă pe corpul lui Janet, dar ea tot nu i-a dat drumul. Apoi regina l-a transformat într-un tăciune fierbinte. Janet a strigat de durere, dar tot nu i-a dat drumul.
— Dacă asta e singura mea șansă să-l eliberez, voi face orice e nevoie pentru a mă asigura că-i liber!
Janet a plâns de durere. Și în momentul în care lacrimile au atins tăciunii, aceștia n-au mai ars.
— Ce se întâmplă? De ce nu ard? — Lacrimile iubirii adevărate. Răul nu are nicio șansă în fața lor. Regino, ai fost învinsă! Janet a mea și iubirea ei au câștigat! — Cum se poate ca un om să se îndrăgostească de un elf?
— Regina elf, ești binevenit în pădurea regatului meu, dar putem fi prieteni, te rog? Nu inamici? Oamenii și elfii?
Conceptul prieteniei cu oamenii era probabil greu de înțeles pentru regina elf. Aceasta a plecat și nu s-a mai întors. Janet și Tam Lin s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Fiindcă regina elf plecase, oamenii din regat puteau merge liniștiți la camping și la picnic în pădure cu copiii lor. Însă, cei mai des vizitatori ai pădurii erau Janet și Tam Lin.
Iubirea adevărată poate învinge orice obstacol și poate aduce pacea chiar și între cele mai diferite lumi.
