Patru Prieteni Preoți
Cei Patru Preoți Indieni
Aceasta este povestea celor patru prieteni preoți indieni: Som, Vesh, Given și Bud. Ei locuiau împreună într-un sătuc. Toți patru au fost studenți înțeleptului care locuia într-o pădure.
Înțeleptul a fost un bărbat simplu, dar învățat. Preoții indieni l-au respectat pe profesor. În fiecare zi îl ascultau pe profesor cu mare atenție.
— Copiii mei, oricine poate deveni înțelept, dar doar niște abilități nu vă vor duce nicăieri. Trebuie să învățați să le folosiți cu înțelepciune.
Som, Vesh și Given au învățat multe abilități. Vesh putea să tămăduiască o rană fără să o atingă. Som putea să repare un ulcior spart. Given putea să ridice o frunză moartă căzută și să o atașeze înapoi la copac. Dar Bud a fost cel mai încet dintre toți. Nu putea să facă nimic din toate astea.
Cei trei prieteni se amuzau întotdeauna pe seama lui Bud.
— Haide, ulciorule! Ulciorule, repară-te! — Bud a deprins o nouă abilitate. Poate vorbi cu bucățile sparte din ulcior. — A, da, dar bucățile sparte nu au învățat abilitatea de a se repara. — Săracul ulcior spart! — Ha ha ha! — Ha ha ha! — Ha ha ha! — Ha ha ha!
Dar Bud nu s-a plâns niciodată.
— Guruji, ce vrei să spui prin bunul simț? — Este simplu. Bunul simț este atunci când ne gândim înainte de a acționa.
Călătoria și Provocarea
Într-o zi, Som, Vesh și Given au decis să călătorească în afara satului.
— Acest sat este prea mic. Niciodată nu vom fi cei mai învățați oameni dacă vom locui aici pentru tot restul vieții noastre. Trebuie să călătorim să învățăm cât mai multe. — Sunt de acord. Am adunat toate abilitățile posibile. Acum trebuie să mergem mai departe. — Dar Bud? Să vorbim și cu el? — Ah, el este prost și inutil. Va fi doar o povară pentru noi. — Nu, Vesh. Suntem mai puternici decât el. Este datoria noastră să-l protejăm. Trebuie să-l invităm să ni se alăture.
Cu toții și-au adunat hainele și hrana și s-au pregătit pentru călătorie.
— Aduceți-vă aminte, copii. Un bărbat înțelept întotdeauna gândește înainte de a acționa. — Ne vom aminti, Guruji! — Ne vom aminti, Guruji! — Ne vom aminti, Guruji! — Ne vom aminti, Guruji!
Cei patru preoți indieni și-au luat la revedere de la profesorul lor. După ce au mers jumătate de zi, au fost obosiți și au dorit să se odihnească.
— Haideți să luăm prânzul aici. — Bărbații înțelepți întotdeauna își păstrează energia pentru aventurile care vor urma.
Pe măsură ce urmau să se așeze pe un bolovan, Bud a văzut ceva întins pe jos.
— Mmm, ce e asta? — Ah, Bud, îți este cumva frică de câteva oase acum? — Mă întreb ale cui sunt oasele astea. — Pot să garantez că aparțin unui leu. Precis a murit de foame. — Un leu? — Da. Uită-te la structura oaselor. Sunt sigur că astea sunt oasele unui leu. Oh, stai. De ce să nu-mi testez abilitățile pe el? Ce metodă bună de a practica! Voi rearanja această stivă într-un schelet de leu. — Poftim?
Înainte ca oricare dintre ei să spună ceva, Som a început să rostească niște cuvinte. Brusc, o lumină puternică s-a abătut pe stiva de oase și s-a rearanjat în forma unui schelet de leu. Ceilalți trei au fost surprinși.
— Vedeți? Nu v-am spus eu? Trebuie să fii la fel de înțelept ca și mine să poți să faci asta. — Crezi că abilitatea ta este cea mai bună? Eu pot să pun carne înapoi în acest leu. Va avea blană, piele, unghii, dinți, totul în doar câteva minute. — Unghii? Dinți? Vesh, nu!
Dar Vesh nu a ascultat. A rostit câteva cuvinte. Brusc, scheletul avea ochi, piele, blană, unghii și multe altele. Acum era un leu întreg întins mort pe pământ.
— Nu este frumos? — Este înfricoșător! De ce ai făcut asta? — Pentru că doar eu pot. Cu abilitatea mea, eu pot aduce orice înapoi la viață. Leul și-a pierdut pielea și corpul. Eu le-am adus înapoi. Nu este cea mai grozavă abilitate? — Ha ha ha! — Crezi că doar tu poți readuce ceva la viață? Nu știi ce abilitate am învățat eu. Eu pot să readuc acest leu mort la viață. — Poftim? — Da, Bud. Atunci cine crezi că este cel mai înțelept? — Nu se poate decide doar după spusele tale, Given. Fă-o și arată-i, iar apoi el va decide cine este cel mai înțelept. — Nu știu ce să zic despre cel mai înțelept, dar știu cine este cel mai puternic! Leul! Nu face asta, Given! Te rog, ascultă-mă! — Ah! În timp ce toți prietenii mei și-au testat abilitățile, tu nu vrei ca eu să o testez pe a mea? Te-ai numi un prieten bun? — Vesh avea dreptate. Trebuia să te fi lăsat înapoi în sat. — Dar Guruji a spus... — Ne vei învăța ce a spus Guruji? Tu? Tu, care nu ai învățat nicio abilitate? Nu ai încredere în prietenii tăi, nu-i așa? — Ai dreptate, Given. Nu am învățat nicio abilitate. Cum să știe importanța practicii? — Bud, doar pentru că tu nu ai nicio abilitate de arătat, nu vrei să le testăm nici noi pe ale noastre? Ești invidios pe noi? — Uh, uh, am o singură abilitate care este îndeajuns pentru a-mi salva viața. Bunul simț este atunci când gândim înainte să acționăm. — Uh, uh! Nu mai fiți așa supărați, prieteni! Nu vă voi opri acum, dar înainte să începeți, lăsați-mă să mă urc într-un copac. Dacă leul mă va mânca, cum vă voi putea spune care dintre voi este cel mai înțelept? — Ha ha ha! — Ești un laș! Trebuie să fii viteaz în orice situație. — Nu vă voi minți, prieteni, dar nu mă pot lupta cu un leu și voi avea o vedere mai bună din copac. Apoi pot să mă decid în mod clar cine este cel mai înțelept.
Bud s-a urcat repede în cel mai apropiat copac, în timp ce Given a început să rostească câteva cuvinte. În doar câteva minute, o lumină puternică a apărut deasupra leului mort și și-a deschis ochii. Cei trei preoți indieni au sărit în sus de bucurie. Acum și-au dovedit abilitățile. Dar în curând, zâmbetul a dispărut de pe față. Leul s-a ridicat curios și a început să ragă.
— Fugiți! Leul este viu! Salvați-vă!
Dar preoții indieni au fost atât de speriați încât nu s-au putut mișca. Leul înfometat s-a repezit la ei de îndată. Săracii preoți indieni nu au putut să facă nimic pentru a se salva. Leul i-a mâncat pe toți trei, unul câte unul.
Bud se afla în copac și privea totul. După ce leul a plecat, Bud s-a dat jos din copac. A văzut că au rămas doar oasele prietenilor lui.
— Ați fost cu toții înțelepți, dar dacă v-ați fi adus aminte de ultimul mesaj al lui Guruji, nu ați fi avut această soartă.
Morala Povestii
Aduceți-vă aminte, copii, înțelept este omul care gândește înainte să acționeze.
