Pixi & Ulciorul magic
Zânele și ulciorul magic
Odată ca niciodată, două zâne au venit pe pământ cu un ulcior magic. Trebuiau să ofere drept cadou ulciorul magic cele mai bune persoane întâlnite, dar le-a fost mai greu decât credeau să găsească un astfel de om cu inima pură și sufletul bun.
— Oh, oare când vom găsi omul potrivit pentru ulciorul magic? — Draga mea, e posibil să fi ajuns la locul potrivit. Privește acolo, jos!
Pixi, fetița cu inima bună
Zânele au văzut-o pe Pixi, o fetiță drăguță și fermecătoare, cu inima bună și iubitoare. Lui Pixi îi plăcea să împartă și era miloasă. Aceasta era iubită de toată lumea.
— Crezi că-i putem da ulciorul magic acestei fete? N-ar trebui s-o mai urmărim ca să fim sigure? — Bine atunci, s-o urmărim și să vedem ce face și apoi să luăm o decizie.
Pixi s-a întors cu oala grea înapoi acasă, fără să știe că dintre nori, zânele o priveau și o urmăreau. În timp ce mergea, Pixi a văzut o bătrână pe drum. Când a văzut că e sete, i-a turnat niște apă și i-a potolit setea.
— Domnul să te binecuvânteze, copilă bună!
Pixi a ajutat-o pe bătrână, apoi și-a continuat drumul spre casă. Zânele erau impresionate, dar nu erau convinse încă în totalitate.
— Sigur acum Pixi nu va mai putea ajuta pe nimeni, căci nu-i va mai rămâne apă pentru ea. — Sunt de acord. Va fi foarte interesant. Lasă-mă să încerc ceva.
În timp ce mergea, Pixi a văzut ceva ce i-a frânt inima. Pixi n-a putut trece indiferentă pe lângă cățelușul obosit și însetat, așa că s-a grăbit să-l ajute.
Ulciorul magic
— Acum ești convinsă, dragă? Vrei să mai vezi sau să știi ceva? — Nimic de văzut, dar da, ceva foarte important de făcut. Haide, dragă!
Zânele, convinse să-i ofere un dar, ulciorul magic lui Pixi, au apărut în fața ei. Mai întâi, Pixi s-a speriat, dar zânele i-au arătat cine sunt și i-au dat de înțeles că acest ulcior îi va da și va tot da oricât ar avea nevoie. Acesta fiind zise, i-au oferit ulciorul magic.
— Ulcior magic? — Da. Acest ulcior e magic și tu ești potrivită să-l deții! Ia uită-te în oala goală cu apă.
Pixi s-a uitat în oală și, voila, oala s-a umplut singură de apă.
— Da, Pixi, într-adevăr ulciorul acesta te va ajuta să fii bună, va face orice bine va fi nevoie. Îți va aduce și ție și altora fericire. Mereu îți va fi prieten și sfătuitor.
Pixi s-a lăsat absorbită de minunăția ulciorului și a uitat de zâne. Când s-a uitat iarăși în sus, zânele dispăruseră. S-a uitat în jur, când a auzit o voce drăguță. Pixi atunci și-a dat seama că ulciorul îi vorbea.
— Bună, Pixi! Mamele zâne au plecat. Cred că ar trebui să mergem acasă acum. — Ha? Da, da! Haide să-ți arăt noua casă. — Da! Abia aștept să mergem!
Pixi și prințul
Pixi a ajuns la casa ei cu ulciorul magic și l-a arătat săracilor ei părinți. Dar și ei aveau nevoie de o dovadă pentru puterile magice ale ulciorului. Înțelegând asta, ulciorul s-a apucat de treabă și aceștia au rămas uimiți când au văzut magia ulciorului în fața lor.
Din ziua aceea, ulciorul a devenit membru în familia lui Pixi. Apoi, de a doua zi, magia ulciorului le-a schimbat total viața lui Pixi și a părinților săi, iar Pixi cu ulciorul au schimbat destinul întregului sat.
Ulciorul magic făcea tocană, supe și sucuri pe care, împreună cu alte legume și fructe, Pixi le dădea săracilor și nevoiașilor. Orice rămânea, apoi era vândut de ea și de săteni la piață ca să câștige un ban.
Timpul a zburat, iar viețile lui Pixi și a celor din sat s-au îmbunătățit. Cu timpul, Pixi a devenit o domnișoară frumoasă, cu inima și mai bună și mai iubitoare și încă îi plăcea să-i ajute și să-i sprijine pe nevoiași. Satul lui Pixi a devenit un sat model pentru toată lumea.
Nevoiașii din toată lumea au început să vină în satul lor ca să-și rezolve problemele, iar mulți veneau doar ca să-și umple stomacul. Tocana și supa magică au devenit cunoscute pentru puterile lor vindecătoare.
— Pixi, supa și tocana s-au terminat! Ce? Încă sunt mulți oameni înfometați la rând. Ce ne facem? — Oh, așa o fi? Nu mai verifici o dată? Îmi miroase a supă proaspătă.
Asta a fost în aceeași zi în care destinul îi pregăteau o surpriză lui Pixi. Când a auzit de prosperitatea și minunăția satului lui Pixi, un tânăr prinț dintr-un regat alăturat, pe nume Noah, a venit să vadă dacă ceea ce a auzit era adevărat.
— Îmi pare rău, nu te pot lăsa să te duci printre oamenii de rând. E prea riscant. — Acum e bine. Așteaptă atunci aici până mă voi întoarce.
Prințul, care acum arăta ca restul lumii, s-a dus să vadă ce se petrece de aproape. Atunci, prințul a văzut-o pe Pixi și a înțeles că ea se afla în spatele acestei bunăstări. Imediat a rămas uimit de frumusețea și de bunătatea ei.
Când Pixi a intrat în casă, prințul s-a dus și i-a bătut la ușă. Pixi a deschis ușa și atunci ulciorul a sărit de bucurie, căci înțelesese imediat ce se petrece. Lui Pixi i-a plăcut că tânărul vorbea cu bunătate. Tocmai atunci, tânărul a zis ceva ce a șocat-o pe Pixi.
— Ce? Vrei să fii hrănit de cineva care a postit și care are stomacul gol? Dar de ce? — Din două motive. În primul rând, mama le-a jurat zânelor că fiul ei va mânca doar de la cineva care va posti în anul al 25-lea al vieții sale. Și, în al doilea rând, e ușor să te sacrifici și să hrănești pe cineva când stomacul îți este plin. Dar fapta bună adevărată e atunci când ești bun cu cineva și atunci când te afli în suferință. — Nu-i nimic dacă nu poți. Îmi voi încerca norocul în altă parte, deși astăzi e a treia mea zi fără să fi mâncat. — Stai! Voi posti azi și mâine ca să îndeplinești dorința mamei tale și ca să-ți aduni iarăși puterile.
Astfel, în următoarele două zile, prințul a stat lângă casa lui Pixi, într-o magazie, iar Pixi, în timp ce postea, îl hrănea pe el cu mese sățioase. După cele două zile, prințul se pregătea să plece. Dar Pixi și familia ei erau triști, căci începuseră să-l placă. Prințul nu a cerut nimic. În schimb, i-a pus o ultimă întrebare lui Pixi.
— Care-i acțiunea care durează cel mai mult în lume? — În lumea asta, singura acțiune care durează pe veci e cea a bunătății.
În acel moment, prințul i-a dezvăluit adevărata sa identitate. Familia a rămas plăcut surprinsă. Apoi, prințul i-a cerut mâna lui Pixi. Familia a fost de acord, iar ulciorul a binecuvântat și sărbătorit în mod magic ocazia.
Pixi, ulciorul magic și prințul Noah locuiau în palatul prințului.
— Și azi? Vă promit că ulciorul magic va locui în ambele locuri, împărțindu-și timpul pentru binele tuturor.
Precum înainte, Pixi, împreună cu ulciorul magic, au început să lucreze să schimbe și să transforme și regatul prințului. În timp ce Pixi începea să fie iubită de toți pentru firea ei grațioasă și bună, unii miniștri din palat, care se ocupau de treabă înainte, au început să fie invidioși și să comploteze împotriva ei ca să-și recâștige puterea și să trăiască bine.
— Din cauza fetei ăsteia, Pixi, nu mai suntem importanți și nu mai avem putere. Dacă va rămâne aici, suntem terminați. Corect! De asta am făcut un plan deja, ca s-o văd plecată din palat și din viețile noastre. Hehehe!
Miniștrii și-au pus planul în acțiune, s-au întâlnit cu prințul separat și au otrăvit mintea în legătură cu nevinovata Pixi.
— Nu. Nu poate face așa ceva. Pixi să facă vrăjitorii ca să mă controleze și să-mi ia regatul? Nu se poate. Nu cred niciun cuvânt. — Prințul meu drag. Suntem siguri că dacă vei vedea, vei crede, nu? Haide, vino cu noi să-ți arătăm. — Desigur. Sunt convins că prințul va crede dacă va vedea. Dacă nu se va încrede în miniștrii săi credincioși.
În ziua în care ulciorul s-a întors în satul lui Pixi, iar Pixi s-a dus să ajute săracii, miniștrii l-au dus pe prinț în camera lui Pixi și i-au arătat ceva ascuns într-un loc secret. Și astfel, prințul, fiind împins de miniștrii săi vicleni, a plănuit s-o fugărească pe iubirea sa, regina Pixi, din regat.
Faptul că Pixi și prințul s-au despărțit a întristat mulți oameni și i-a făcut să plângă. Dar unii oameni erau fericiți și se simțeau victorioși. Pixi era distrusă și n-o mai interesa nimic, nici de sat, nici de părinții ei și mai ales de prietenul ei cel bun, ulciorul magic.
Atunci, ulciorul a hotărât să facă ceva mare singur pentru prima oară. În noaptea aceea, când toată lumea dormea, acesta a zburat în regatul prințului și s-a dus unde cei doi vinovați sărbătoreau victoria.
— Cred că am văzut ceva pe perete. — Revino-ți, prietene. Ești prea fericit și visezi. Nu e nimic pe perete. — Nu! Dă-că ți-e foame, mănâncă-l pe el și lasă-mă pe mine. Sunt nevinovat! — Lasă-ne în pace! Nu ți-am făcut nimic!
Ulciorul magic, care i-a speriat transformându-se în monstru, le-a spus să se ducă să-i mărturisească prințului că au complotat împotriva nevinovatei Pixi și le-a spus că, dacă nu făceau asta, noaptea viitoare va veni iar. Miniștrii haini n-au avut de ales și s-au conformat cu cele cerut ulciorul.
Miniștrii cei răi au mărturisit prințului fapta lor rea, care s-a enervat foarte tare pe ei, dar fiindcă s-au predat prințului, acesta nu i-a băgat la închisoare, ci doar i-a fugărit din regatul său. Apoi, prințul a fugit la Pixi și i-a cerut să se întoarcă la palatul său și să trăiască cu el. Pixi a înțeles că nu a fost vina prințului și a fost de acord.
Astfel, ulciorul magic și-a continuat magia, slujind-o mereu pe buna și pe grațioasa Pixi.
Morala: Fapta bună adevărată este atunci când ești bun cu cineva și atunci când te afli în suferință.
