Poetul și prințesa
A fost odată ca niciodată. Era un poet pe nume Zoran, care scria despre iubire și ale cărui poezii erau îndrăgite de oameni din toată lumea. Zoran trăia singur cu papagalul lui, Peri-Peri.
După ce ani întregi a scris și vândut poezii, a început să se descurajeze.
— Pentru cine scriu eu? Atâtea poezii despre iubirea veșnică, fluturi în stomac, dragoste la prima vedere. Toate par atât de lipsite de sens. — Cum pot scrie despre iubire dacă nu am simțit-o niciodată? — Zoran, omule, gândești prea mult. Trebuie să te relaxezi!
O călătorie spre relaxare
— Să mă relaxez? Da, da, asta e! Trebuie să mă relaxez! Ha! Trebuie să mă relaxez! — Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc mult, Peri-Peri, ești cel mai bun! Trebuie să mă relaxez, trebuie să mă relaxez! — Ha! Ce-i cu el? Cred că a luat-o razna! Unde, unde pleci? — Nu plec doar eu, prietene, noi. Noi plecăm. — Îmi zici și mie un ah?
Zoran l-a pus pe Peri-Peri în buzunarul sacoului și a luat servieta și a plecat de acasă.
Destinația Arctică
— Bine ați venit pe Titanic, o navă de croazieră cunoscută în toată lumea! Vă vom duce în regiunea arctică, o regiune întinsă și spectaculoasă. Regiunea arctică se întinde din Orientul Îndepărtat al Rusiei până la Norvegia arctică. — Acoperită în gheață în cea mai mare parte a anului, în aceste luni scurte de vară, avem ocazia să vedem diferite priveliști, animale neobișnuite și oameni interesanți. Asta ne oferă regiunea arctică.
Capul tremurător al lui Peri-Peri iese din buzunar.
— Mer, mer, mergem în, în Arctica? — Da. — Dar de ce? — Ai zis să mă relaxez, mai știi? Ai uitat? — Și trebuia să mergi la frig? — Da. — O, nu se poate! — A adormit iarăși.
Timp de cinci zile, nava a mers continuu. În ziua a șasea, a ajuns în Arctica.
— Hei, Zoran, unde pleci? Nu mergi cu restul lumii? — Nu, prietene, am propriul meu program. Dar voi reveni când pleacă nava. — Bine, atunci, succes! Și să nu răcești! — Îl putem lăsa aici când plecăm? — Liniște, Peri!
Igloo-ul misterios și Lady Laga
Zoran a pășit pe suprafața înghețată a regiunii arctice cu o hartă în mână. După ce a mers o vreme, în față i-a apărut un iglu albastru.
Zoran s-a uitat la hartă și a zâmbit.
— Vino, Peri-Peri! Să-mi găsesc iubirea vieții mele!
Zoran a intrat în iglu, unde a văzut o bătrână care stătea lângă foc. Era o vrăjitoare pe nume Lady Laga.
— Cine ești tu și cum mi-ai găsit iglul? — Mătușă Laga, sunt eu, nepotul tău, Zoran. — Zoran? — Da, iar el e papagalul meu, Peri-Peri. — Foarte bine. Acum pleacă! Șu! — Nu, n-am venit aici ca să-ți zic numele lui. Am o problemă. — Da? — Sunt poet și scriu despre iubire. Și, și eu n-am fost îndrăgostit niciodată. Pare ceva greșit. — Și ce să fac eu? — Mama îmi zicea povești despre tine. Îmi zicea că ai fost pețitoare pentru sute de oameni și i-ai ajutat să-și găsească dragostea adevărată. — Oh, nu mai fac asta! — Te rog, mătușă! — Ah, bine. Dar nu e ușor. — Îmi subestimezi omul, doamnă! Scuze!
Povestea prințesei de gheață
Lady Laga i-a povestit lui Zoran despre prințesa Gheții, Mintos, care în timpul tinereții nu și-a găsit dragostea.
— Niciun pețitor n-a ajuns la inima ei și n-a putut-o cuceri. Toți au venit și au plecat. Într-un final, a devenit atât de descurajată încât speranța ei pentru iubirea adevărată a dispărut. Inima ei a devenit rece, atât de rece, încât trupul ei s-a transformat în gheață. — Regele a încercat mai multe metode prin care să o readucă la normal, dar nimic n-a funcționat. Totuși, la sfatul sihastrului înțelept, regele, cu inima grea, a adus corpul de gheață al fiicei sale în regiunea arctică. — Bun! Îmi place basmul ăsta cu epoca de gheață pe care l-ai povestit cu atâta pasiune! — Râzi de mine? — Nu l-asculta, mătușă, mai spune-mi, te rog!
Misiunea lui Zoran
— Nu departe de aici trăiește o colonie de pinguini pe nume Voioșii. Sunt întotdeauna fericiți și nu știu ce-s alea lacrimi. Dacă poți face ca unul să plângă de bucurie și să-i cadă lacrimi pe o pietricică, jumătate din misiune e încheiată sigur. — Și cealaltă jumătate? — Ei bine, cu pietricica la tine, va trebui să-i ceri mâna sculpturii de gheață. Dacă cererea ta e destul de puternică încât să reușească să ajungă la inima prințesei, înseamnă că ți-ai găsit iubirea adevărată. — Țâț, țâț! — Ce e? — Cred că vecina noastră, Lana Rodriguez, e o idee mai bună. Te place mult și nu trebuie să treci prin chestiile astea cu pietricica și cu sculptura de gheață ca s-o câștigi. — Peri-Peri! — Da? — Liniște! Mătușă Laga, înainte să plec, vreau să-mi faci o favoare.
Pinguinii Voioși și darul neașteptat
Zoran și Peri-Peri au plecat către Voioși. Când au ajuns acolo, și-au dat seama că erau înconjurați de aceștia.
— Ce căutați aici, hă? — Am, am venit să vă aduc un cadou. — Un cadou? — Da, aici e. Uite, ia-l!
Pinguinul șef a luat cadoul și când l-a deschis, din el a ieșit...
— Uau! — Da? Continuă, povestitoareo! — Din el a ieșit un planor! — Uau! Un planor! — Da. — Și ce face? De ce nu încerci să vezi chiar tu? Ah!
Pinguinul șef l-a încercat.
— Acum aleargă și ridică-te!
Și asta a făcut. Iar după câteva momente, era în aer, zburând ca o pasăre. Copleșit de bucurie, pinguinul a început să plângă.
Lacrima de bucurie și sculptura de gheață
Peri-Peri a luat imediat o pietricică și s-a dus după lacrimă.
— Ah, ah, ah, ah, ah, ah, da, te-am prins!
Lacrima a căzut pe pietricică și a strălucit puternic. Pinguinii au fugit după șeful lor, care zbura fericit.
Între timp, Zoran și Peri au plecat spre sculptura de gheață. Când au ajuns la ea, au fost fascinați.
— Sfântă mamă a papagalilor, arată minunat!
Cererea în căsătorie
Zoran a zâmbit și a îngenuncheat. Și-a închis ochii și a respirat adânc.
— În momentul ăsta, timpul se oprește. În momentul ăsta, voința mă părăsește să împlinesc doar ce mi-am dorit eu. Să uit totul în urmă și să merg înainte, spre tine, spre inima mea, spre mintea ta și spre sufletul tău. Ajută-mă, prințesă, căci rămân fără control. Sparge sticla aceea și vino la mine. — Sunt și voi fi mereu alături de tine. Vino, prințesă, vino, te rog! Fiindcă în momentul ăsta, sper că timpul s-a oprit, fiindcă în momentul ăsta sper că voința m-a părăsit. Vino la mine, așa că te rog, așa că te rog!
Prințesa Mintos se trezește
O adiere de vânt l-a atins pe Zoran și în acel moment, stratul de gheață s-a spart în bucăți. Iar din el a ieșit prințesa Mintos.
Avea obraji îmbujorați, ochi umezi și părul desfăcut. Zoran a rămas fără cuvinte. Peri-Peri a rămas cu gura căscată.
— Dumnezeule!
Prințesa Mintos s-a dus la Zoran, iar el s-a ridicat. Cei doi s-au privit în ochi. Zoran i-a dat prințesei pietricica. Ea i-a zâmbit și a luat-o. Timp de câteva momente, n-au zis nimic, doar s-au privit.
— Ok, misiunea îndeplinită. Putem merge acasă sau nu?
Final fericit
Și apoi, ei bine, prințesa Mintos s-a întors la palatul ei, iar regele a fost mai fericit ca niciodată. Zoran a fost numit cavalerul armatei regale și în curând cei doi s-au căsătorit. S-a dat un ospăț măreț.
Și în acea zi, pe fereastra palatului a intrat un alt papagal. Văzându-l, Peri-Peri a fost fascinat. A zburat spre ea.
— Bună! Cum te cheamă? — Mă numesc Cartof. Cartof prăjit.
Și astfel, poetul Zoran și-a găsit nu doar iubirea adevărată, ci și fericirea, iar papagalul său, Peri-Peri, și-a găsit și el perechea.
