Povestea bătrânului Sultan
Începutul unei decizii dificile
Era odată ca niciodată, un fermier sărac ce avea o soție și o fiică. Acesta avea și un câine credincios, pe nume Sultan, care îmbătrânise și își pierduse toți dinții. Astfel încât, nu mai putea să muște, nici ca să mănânce, nici ca să se apere.
— Hei, mâine vreau să-l las pe bătrânul Sultan în pădure. Nu mai e de niciun folos.
Soției sale i s-a făcut milă de credinciosul animal.
— Ne-a slujit mulți ani și a fost atât de credincios. A avut grijă de noi atât de mult timp. În ultimele sale zile ar trebui să avem și noi grijă de el. — Ce? Nu ești prea deșteaptă, femeie? Nu mai are niciun dinte în gură și nu mai sperie niciun hoț. Poate să plece. Ne-a slujit, dar a fost și hrănit bine pentru asta. Acum nu am bani și mâncare să irosesc pe acest câine inutil.
Sărmanul câine, care stătea întins la soare alături, a auzit tot și îi părea rău că mâine avea să fie ultima sa zi.
Planul Lupului
— O, Doamne, stăpânul mă crede inutil. Trebuie să fac ceva, altfel mâine voi fi pe drumuri. Trebuie să mă sfătuiesc cu prietenul meu lupul.
Astfel încât, seara s-a furișat în pădure pentru a se întâlni cu prietenul lui, lupul, și i s-a plâns de soarta ce îl aștepta.
— Ah, asta e într-adevăr trist. Dar nu fi supărat. Tot ce trebuie să faci este să dovedești că ești util. M-am gândit eu la ceva. — O, ce? Ce? — Ascultă cu atenție. Mâine dimineață, stăpânul tău se va duce împreună cu soția sa să strângă fânul și își vor lua și copilul cu ei, ca să nu rămână singur în casă. Ca de obicei, în timp ce lucrează, îl vor pune pe copil sub un tufiș la umbră. Tot ce trebuie să faci este să stai și tu acolo. — Și apoi? — Atunci o să apar eu și o să vezi.
Planul pe care lupul l-a născocit l-a intrigat și l-a înspăimântat, dar i-a dat curs, sperând că îi va salva viața.
Salvarea Copilului
A doua zi, totul s-a desfășurat conform planului. Fermierul și soția sa lucrau la câmp, iar Sultan stătea alături de copilaș. Și așa cum a promis, lupul a apărut.
— Iată-te, prietene. Acum, ce vom face? — Latră!
Lupul a luat copilul, șocându-l pe Sultan și pe părinți. Șocați de faptele prietenului său, Sultan l-a urmat pe lup în pădure. Fermierul și soția sa au văzut totul de la distanță și alergau în urma lui Sultan.
— Stai! Unde te duci cu copilul?
Lupul a ajuns la partea întunecată a pădurii și s-a oprit. Sultan a ajuns și el acolo și l-a amenințat.
— Nu-i vei face rău copilului cât timp eu sunt în viață. — Nu sunt aici ca să-i fac rău copilului. Am vrut doar să-i arăt stăpânului tău ce câine bun ești. Acum, du copilul înapoi la stăpânul tău, care va crede că l-ai salvat și va fi prea recunoscător să-ți facă vreun rău. Chiar contrariul, le vei fi atât de drag încât nu-ți va lipsi nimic niciodată.
Lupul a dat copilul înapoi și i-a urat lui Sultan noroc.
— Mulțumesc, prietene! Tocmai mi-ai salvat viața!
Recompensa și o nouă rugăminte
Fermierul și soția sa au intrat în pădure țipând, dar s-au oprit când l-au văzut pe bătrânul Sultan cum aduce copilul înapoi teafăr și nevătămat.
— O, prietenul meu Sultan! Bravo! Bravo! Mi-ai salvat copilul și mi-ai arătat ce câine grozav ești!
Fermierul era plin de fericire și l-a îmbrățișat cu dragoste pe bătrânul Sultan.
— Și tu, care voiai să-l abandonezi! — Scuze, prietene! O să mănânci pâinea pe gratis câte zile vei mai avea. Dragă, du-te acasă de îndată și prepară-i bătrânului Sultan niște pâine înmuiată, pe care nu trebuie să o muște. Și dă-i perna de pe patul meu. Vreau să i-o dau ca să stea pe ea.
De atunci, bătrânului Sultan îi mergea cât se poate de bine. Curând, lupul l-a vizitat și s-a bucurat că totul a ieșit atât de bine. Însă, avea o rugăminte pentru bătrânul Sultan.
— După tot ce am făcut pentru tine, merit o răsplată. — Da, sigur, prietene! Sunt gata să-mi împart mâncarea cu tine în fiecare zi. — Nu, nu. Am eu grijă de mâncarea mea. Tot ce trebuie să faci este să închizi un ochi atunci când fur una dintre oile grase ale stăpânului tău. — Ce? Niciodată! Nu-mi pot trăda stăpânul! Îmi pare rău, nu pot accepta asta.
O nouă confruntare
Lupul, care credea că nu vorbise serios, s-a strecurat noaptea și voia să fure oaia. Însă credinciosul Sultan, fiind conștient de pericol, era în alertă și de îndată ce l-a zărit pe lup, a început să latre, iar fermierul l-a fugărit pe acesta cu un ciomag. Lupul a trebuit să se retragă, însă i-a strigat câinelui:
— Stai să vezi! O să plătești pentru asta!
A doua zi de dimineață, lupul l-a trimis pe mistreț să îl cheme pe câine în pădure, pentru a regla conturile.
— Îi erai dator lupului și nu ți-ai plătit datoria. Trebuie să vii în pădure și să-i ceri scuze lupului pentru bătaia pe care a primit-o de la stăpânul tău.
Bătrânul Sultan știa că nu fusese chemat pentru a-și cere scuze. Lupul plănuia să îl atace. Bătrânul Sultan nu a găsit pe nimeni care să-i fie alături, doar o pisică cu trei picioare. Și cum mergeau ei împreună, biata pisică șchiopăta și își întindea coada în aer cu durere.
— Mă dor picioarele! — O, dragă pisică, nu voi uita niciodată ajutorul tău.
Victoria prin înșelăciune
Lupul și prietenul său erau deja la locul stabilit. Însă atunci când și-au văzut inamicul venind, au crezut că își adusese o sabie cu el, pentru că au confundat coada ridicată a pisicii cu una.
— O, de unde a găsit derbedeul ăla bătrân de Sultan o sabie? — Sunt sigur că o să te răpună, lupule! — Și e și o pisică! Dar ce face?
Atunci când bietul animal mergea în trei labe, ei credeau că de fiecare dată lua o piatră ca să o arunce în ei.
— O, nu cred că putem să câștigăm, lupule! Mă duc să mă ascund! — Și eu!
Speriați, mistrețul s-a ascuns în pădure, iar lupul a sărit într-un copac. Atunci când au ajuns, câinele și pisica s-au întrebat de ce nu era nimeni acolo.
— Nu văd pe nimeni.
Cu toate acestea, mistrețul nu s-a putut ascunde atât de bine, iar una dintre urechile sale putea fi văzută. În timp ce pisica se uita atent în jur, mistrețul și-a mișcat urechea.
— Miau! Aș putea! Un șoarece!
Pisica, care a crezut că e un șoarece care se mișca acolo, a sărit pe el și l-a mușcat cu putere. Mistrețul, înspăimântat, a scos un sunet și a fugit țipând.
— Lasă-mă în pace! Vinovatul este în copac!
Surprinși, câinele și pisica s-au uitat în sus și l-au văzut pe lup, care a fost rușinat pentru că a fost atât de fricos.
— Ce faci acolo sus, prietene? — Miau! Te-ai ascuns de frică, nu-i așa?
Lupul a coborât, rușinat că a fost un prieten atât de rău și mai rușinat încă de faptul că a fost atât de speriat și temător. Însă bătrânul Sultan l-a îmbrățișat, îndepărtându-i teama.
— Stai liniștit! Nu-mi voi răni prietenul!
Lupul și-a învățat lecția și s-a reîmprietenit cu câinele.
Morala poveștii: Prietenia adevărată și loialitatea sunt mai puternice decât orice tentație sau greșeală.
