Prăjituri cu răvaș
Îngerii și Regatul Osidiei
A fost odată, la primele ore ale unei dimineți de primăvară, când doi îngeri stăteau pe vârful unui deal, cu binocluri de lemn la ochi, cercetând regatul Osidiei.
Acestă mi se pare un regat bun. Vom trece la următorul? — Na, există întotdeauna cineva căruia i se poate da o lecție. Zic să mergem acolo să facem un tur. — Cum spui.
Îngerii, generosul și lacomul, s-au plimbat pe străzile din Osidia, cercetând din priviri fiecare persoană.
Aceștia sunt oameni muncitori, ți-am spus. Nu vei găsi. — Așteaptă! Cine e acesta? Prăjituri cu răvaș! — Prăjituri cu răvaș! — Ce vinzi, prietene? — Prietene! — Oh! Ah! Bună, domnule. Prăjituri cu răvaș. În fiecare prăjitură se află un bilețel pe care este scrisă o prezicere. Orice ai primi este prezicerea ta. — Hmm. Și se împlinește? — Ăă, lasă-mă să reformulez asta. S-a împlinit mereu? — Ei bine, adică, sunt sigur că trebuie să aibă pentru cineva. Nu știi până când nu încerci. — Hmm, las-o baltă.
Ascensiunea lui Filip
Despre ce era vorba? — Acel om vinde prăjituri cu răvaș. — Ce e în neregulă cu asta? — Când am spus că ceva nu este în regulă? — Apoi? — Doar așteaptă și privește, prietene. Așteaptă și privește.
În dimineața următoare, Filip, vânzătorul de prăjituri cu răvaș, și-a aranjat prăvălia ca de obicei. Nici nu bănuia că viața lui avea să se schimbe pentru totdeauna.
Prăjituri cu răvaș! — Prăjituri cu răvaș! — Filip! Filip! O, omule! Prăjitura ta cu răvaș prezisese că voi găsi o comoară și ghici ce? Am reușit! O găleată plină cu aur! Mulțumesc foarte mult! — Filip, fursecul tău cu răvaș prezisese că-mi voi găsi iubirea vieții mele. Ghici ce? Am găsit-o! — Filip! Ah! Ești un înger! Profeția ta s-a împlinit! Pământul meu este din nou roditor! — Ce? — Filip! Filip! Filip! Iuhuu! Filip! Mulțumesc, omule!
Filip era șocat când bărbații și femeile, fiecare mulțumindu-i pentru prăjiturile sale cu răvaș.
Nu poate fi! Toate se împlinesc?
La început, Filip a crezut că este doar o simplă coincidență, dar apoi, în fiecare zi, erau tot mai mulți oameni adunați în fața prăvăliei sale. Unii mulțumindu-i, alții cumpărând mai multe fursecuri.
Și cu fiecare zi care trecea, povestea lui Filip se răspândea și mai mult, ca un foc neîmblânzit. Chiar și oamenii din regatele vecine veneau să cumpere de la el prăjituri cu răvaș.
Și spre propria surprindere a lui Filip, fiecare notiță pusă în interiorul fursecurilor avea să se împlinească pentru persoana care le cumpăra.
Nu poate fi o coincidență. Poate sunt binecuvântat. Da, sunt marele prezicător. Trasez soarta oamenilor. Ha ha!
Căderea lui Filip
Un sentiment de aroganță și de mândrie începea să crească în Filip. Acum își vindea fursecurile cu un preț ridicat, deoarece devenise lacom.
Haide! Am doar această monedă de cupru. Vă rog să-mi dați un fursec cu răvaș. — Nu. Înseamnă nu. Pleacă de aici. Revino când ai o monedă de aur.
Într-o zi, Filip a primit vești de la regele Osidiei.
Ce? Regele vrea să mă întâlnească? — Da, să aduci cele mai bune fursecuri. — Desigur!
Filip a făcut cele mai rafinate prăjituri cu răvaș și a pus în ele cele mai bune preziceri. Apoi, a plecat către palat.
Trecând prin pădure, sub un copac văzu un biet călugăr, slăbit și palid.
Ah, fiule drag, te rog să mă ajuți. — Ce este? — Vezi tu, sunt un postnic bătrân și nu am putere să mă hrănesc singur. Ar fi destul de generos să-mi oferi ceva? — Hmm, eu nu am cu ce să te hrănesc. — Chiar așa? Atunci cum de simt mirosul unor fursecuri proaspăt coapte? — Ha ha! Acestea sunt pentru rege. — Te rog, ai putea renunța la câteva de acolo? — Categoric nu! Acum am întârziat. Regele mă așteaptă. Ce să-ți zic? Stai aici și nu mai devreme sau mai târziu va veni cineva după tine. La revedere!
Și așa, Filip plecă.
Când a ajuns la castel, a fost întâmpinat grandios.
Uau! Privește la măreția acestui loc! Pereți aurii, sculpturi de diamant, ferestrele luminoase. Trebuie să fie uluitor să fii rege. — Bine ai venit, ursitorule! Ai fursecurile cu răvaș pentru mine? — Ăă, da, înălțimea ta. Fursecuri cu răvaș, proaspăt coapte numai pentru tine. — O! N-aș vrea să le mănânc. Vreau doar să văd prezicerile. — Sigur.
Regelui i-a fost dăruit coșul și una câte una a deschis prăjiturile, citind prezicerile.
Uau! Uimitor! Ha ha! Minunat! O! Ce prevestitor! Filip, sunt impresionat și nu mă îndoiesc că acestea se vor împlini. Dar de nu? Știu unde să te găsesc. Ha ha! Doar glumeam. Omule, dă-i lui Filip însemnate daruri și oferă-i un ospăț regal înainte să plece. Mulțumesc, Filip.
Astfel, Filip a fost răsplătit cu aur, rubine și diamante. De asemenea, s-a ospătat pe săturate, rămânând uluit de viața regală.
Când a ajuns acasă, Filip a început să gândească profund. Imaginile din palat îi apăreau în minte, agitându-l.
Ce mod minunat de a trăi o viață! Mi-aș dori să fiu rege. De fapt, cel mai puternic rege e cel care are puteri și are bogății.
Și atunci, l-a trăsnit o idee.
Ha! Ha? Doar dacă... doar dacă îmi dedic o prezicere. Da, de ce nu m-am gândit la asta înainte? Nu trebuie să vând la nesfârșit fursecuri. Pot să devin cea mai puternică ființă de pe pământ. Și, și apoi, bogățiile vor curge. Da.
Filip nu a mai zăbovit. A pregătit aluatul și l-a copt. Când cercurile au fost gata, le-a scos afară și pe un bilețel a scris:
Vei deveni cea mai puternică ființă de pe pământ. Ha ha! Fii gata, lume! Eu voi... — A? — Oh, haide acum! Cine e?
Filip a pus fursecul jos și s-a dus să răspundă la ușă, unde era un biet cerșetor, cu un castron în mâini.
Ce vrei? — Hmm, mi-e foame și...
Întâmplarea a făcut ca în timp ce aceștia vorbeau, un șoricel să intre pe fereastră, alunecând pe perete și urcându-se pe masă.
Acolo, văzând fursecul cu răvaș, începu să-l ronțăie, când brusc s-a rupt la mijloc, dezvăluind bilețelul din el. Ochii micului animăluț s-au oprit pe text, pupilele i s-au mărit și apoi...
Ce? Ce?
Pereții și tavanul s-au dărâmat, distrugând casa lui Filip.
Nu!
Dar asta nu este tot. Șoarecele, acum un animal periculos, cel mai puternic conform prezicerii, zdruncina totul în regat, declanșându-se haosul.
A! A! Fugiti! Ce naiba?
Așa a înțeles.
Of, nu! Ce am făcut?
Dar era prea târziu. Șoarecele uriaș care a distrus satul se îndrepta acum spre castel.
A! A! Fugiti! — Este isprava ta. — A? Tu? Tu ești? — Lăcomia ta te-a orbit. Privește în jur. Uite ce le-a adus oamenilor din regatul vostru. Ai avut un dar. Un dar frumos. Ai fi putut să-l folosești pentru a ajuta oamenii, dar nu. Ai vrut totul pentru tine. — Îmi, îmi pare rău. Te rog, te rog fă să se oprească. Promit că voi munci din greu și nu voi mai fi niciodată lacom. — Și de ce aș avea încredere în tine? — Lumea mea se destramă și în curând întreaga lume, dacă bestia nu va fi oprită. Nu ar mai fi o lume în care să fiu lacom. Nu ar exista o lume în care să conduc.
Călugărul îl privi și zâmbi.
Bine. Să resetăm timpul. — Reset? Uau! — Ce vinzi, prietene? — Prietene! — Oh! Ce? M-am întors la... înseamnă... — Bună ziua! Am întrebat ce vinzi, prietene? — Oh, bună ziua, domnule! Prăjituri cu răvaș! În fiecare fursec se află un bilețel cu o prezicere scrisă pe el. Orice primești este destinul tău. — Hmm. Și se împlinește? — Ăă, lasă-mă să reformulez. S-a împlinit mereu?
În acel moment, Filip zâmbi. Acest lucru se întâmplase înainte cu el și acum era șansa lui să nu reia calea care l-a dus spre prăpastie.
Ei bine, acestea nu sunt preziceri reale. Sunt de amuzament. Dar fursecurile au un gust delicios. Asta pot garanta. Hmm, să-ți zic. Am eu una. — O, iată! Spune: "Totul este bine." Mult noroc, domnule! Fie ca drumurile noastre să nu se mai intersecteze din nou.
Morala Povestii
Să trecem la regatul următor? — După cum spui, prietene. Ha ha!
Și astfel, lacomul și generosul au continuat călătorind din regat în regat, muncind împreună pentru a face lumea un loc mai bun.
Și în ce-l privește pe Filip, a muncit din greu, devenind prosper și, de asemenea, generos. Și nu s-a mai întâlnit niciodată cu lăcomia.
Morala acestei povești este că lăcomia poate duce la distrugere, în timp ce generozitatea și munca asiduă pot aduce prosperitate și fericire. Este important să înveți din greșeli și să alegi calea cea bună.
