Prințesa Anastasia
A fost odată ca niciodată, în junglele îndepărtate, un rege pe nume Tanzonga.
Tanzonga era condus de un rege malefic pe nume Boris. Oamenii din regatul său erau foarte nefericiți. Taxele impuse de rege erau uriașe.
Soldații erau răutăcioși, iar nimeni nu avea dreptul la libera exprimare. Dar n-a fost dintotdeauna așa.
Regatul Tanzonga
Tanzonga era un regat fericit și liniștit când era condus de regele său de drept, regele Robin. Regele Robin își iubea supușii și se gândea și discuta tot timpul despre cum să facă viața oamenilor din regatul său mai ușoară.
Nu doar că era un rege bun, era și un tată și un soț bun. Își iubea soția și pe singura lor fiică, Anastasia.
Trădarea lui Boris
Lucrurile mergeau bine, când într-o zi, Boris, care era generalul armatei regelui, a hotărât să i se împotrivească. În secret și cu mare grijă, a început să-i influențeze pe miniștrii și pe cavalerii regelui să uneltească împotriva lui.
Nu i-a luat mult, fiindcă s-a folosit de lăcomia lor, iar când a venit ziua potrivită, a capturat regele și regina și a ordonat să fie închiși în temniță.
— Trădătorule! Nu! — Ha ha ha! Eu sunt noul conducător al regatului! Eu, mărețul rege Boris! Ha ha ha! — Anastasia, fugi! — Bun! Soldați! Prindeți prințesa!
Soldații au fugit după prințesă, care pe atunci avea doar cinci ani. Însă, în mod ciudat, prințesa a dispărut și era de negăsit. Parcă se evaporase.
Anastasia dispare
Au trecut zile întregi, iar soldații se temeau, căci nu găseau prințesa. Au vorbit între ei și apoi s-au întors la Boris și i-au zis:
— Înălțimea ta, prințesa a încercat să treacă râul înot și s-a înecat! — Ha ha ha! Bun! Singura moștenitoare a regelui Robin a dispărut! În sfârșit! Ha ha! Acum regatul e al meu! Doar al meu! Ha ha ha!
Antrenamentul Anastasiei
— Sunt mândru de tine, Ana! Acum ești pregătită! — Mulțumesc! — Nu uita, Ana, când nu știi ce să faci, închide ochii și... — Inspiră și expiră! Inspiră și expiră! — Da, maestre. Nu voi uita. — Bun! Acum ești pregătită, du-te Tanzonga!
Super Asia
— Hei, fetițo! Ce ai în coș, ă? — Niște mere pentru sora mea mai mică. — Ha ha ha! Ea n-are nevoie de ele, dă-mi-le mie! — Nu, nu vi le dau! Îi e foarte foame! Vă rog! — Cum îndrăznești? O să... — Te folosești de puterea ta ca să sperii o fetiță? Ce mai bărbat! — Cine ești? Du-te de aici! — Ajunge! Nu vă mai luați de cei nevinovați! Du-te la rege și spune-i că zilele-i sunt numărate! Pleacă! — A!
Soldatul a fugit. Anastasia s-a uitat la fetiță, apoi se pregătea să plece când fetița a zis:
— Stai! Cum te numești? — Eh... Asia. — Uau! Ești o supereroină, Asia! Super Asia! — Pleacă acasă, fetițo!
Și apoi Anastasia a dispărut în noapte. În curând, oamenii au început să audă despre felul în care Anastasia îi ajuta la Ananghe.
Oamenii din regat se gândeau că în sfârșit a venit și salvarea lor.
— Cine e? — Nu știu deloc. Nu i-am văzut fața deloc.
Între timp, devenise un model pentru copii.
— Hei, uite! Sunt Super Asia! Du-te la regele tău și spune-i că zilele-i sunt numărate!
Și în curând, veștile despre Super Asia au ajuns și la rege.
Regele Boris află despre Super Asia
— Cine e Super Asia asta? Și cum îndrăznește să-mi atace soldatul? — Domnule, ea, ea... — Ce vrei să-mi zici să iau? — Nu, înălțimea voastră, nu e un el, ci o ea! Super Asia e o fată! — O fată? Adică o fată face prăpăd în regatul meu?
În timp ce miniștrii și Boris vorbeau, ministrul bunăstării publice, un ministru doar cu numele, domnul Haruto, a ridicat din sprâncene.
— Ăăă... Scuzați-mă că vă întrerup, regele meu, dar dacă ministrul Rang ne-ar zice când apare, am putea să gândim dinainte cum să acționăm. — Bine, de acord! — Se arată doar după apusul soarelui. Nu și pe timp de zi. Ieri, când unul dintre soldați strângea taxele după amiază, a simțit că e urmărit. Nu i s-a întâmplat nimic atunci, însă seara, când mergea spre castel cu banii de pe taxe, a fost atacat și legat. În ultimele două săptămâni, mai mulți soldați au fost atacați. Se pare că îi atacă pe cei de la conducere, înălțimea voastră.
Domnul Haruto s-a încruntat puțin.
Reîntâlnirea cu Haruto
În acea seară, domnul Haruto era pe un drum singuratic în centrul orașului când a simțit pe cineva în spatele lui. A zâmbit.
— Hei, ia! — Eh?
Domnul Haruto a luat-o repede de mână, s-a uitat la ea și a zâmbit. Anastasia era nedumerită.
— Prințesa Anastasia! — Cine ești? Și de unde-mi știi numele? — Ursa Mare. Semnul de naștere de sub ochiul tău e în forma constelației Ursa Mare.
Anastasia a ridicat din sprâncene și s-a mișcat repede ca vântul.
— Hei, ia!
Îl pusese pe domnul Haruto la pământ.
— Fratele meu te-a pregătit bine.
Anastasia era uimită.
— Ziua în care ai fugit a fost și ziua în care fratele meu, Mikiko, a plecat din Tanzonga. M-am gândit atunci că poate el te-a salvat, dar apoi nu m-am mai gândit la asta. Însă recent am început să aud povești despre Super Asia și ura ei față de curtea regală și gândul acela vechi a revenit.
Anastasia și domnul Haruto s-au ridicat.
— Ce cauți aici? — Eu și Mikiko am jurat să-l apărăm pe regele Robin și pe familia lui până la ultima suflare. Dar Boris a fost foarte viclean. Când regele și regina au fost închiși, am avut de ales între a mă alătura lui Boris sau a muri. Mă gândeam că dacă sunt în viață și liber, într-o zi îi voi putea elibera. Prin urmare, am început să mă alătur lui. Însă fratele meu nu-mi cunoștea intențiile. De asta a plecat cu tine și nu mi-a mai zis unde e. De atunci, încerc să-i salvez pe rege și pe regină, dar n-am avut nici o șansă până ai apărut tu. — Vreau să-i eliberez pe tatăl și pe mama mea. Dacă chiar le ești loial, acum e momentul s-o demonstrezi. Spune-mi cum să ajung la Boris, fără să creez haos în palat, ca să nu-mi rănească părinții înainte să ajung la ei. — Nu-ți fă griji, am planul perfect.
Domnul Haruto i-a spus Anastasiei că Boris era întotdeauna înconjurat de soldați, mai puțin atunci când o dată pe an, juca o piesă de teatru în care le arăta supușilor săi cum a preluat puterea regatului.
— Lui Boris îi place ca în fiecare an să le reamintească oamenilor ce rege măreț e. Se joacă pe el însuși, dar se prezintă drept un mare luptător și un conducător mărinimos. Începe scena singur, apoi i se alătură și alți actori.
Domnul Haruto i-a spus Anastasiei ziua și ora în care urma să aibă loc piesa. Anastasia a zâmbit. Peste câteva zile a venit și ziua aceasta. Oamenii s-au strâns în jurul scenei fără nicio tragere de inimă. Miniștrii și cavalerii s-au așezat pe locurile din față. Tobele au bătut și cortina s-a ridicat, arătând spre uimirea tuturor...
— Ha? Ce?
Boris era legat și întins pe jos, iar Anastasia era pe tron.
— Asta face parte din piesă? — Hei, e Super Asia!
În curând, toată sala șușuia. Atunci, domnul Haruto a urcat pe scenă și a zis:
— Asta e! Ăsta-i sfârșitul stăpânirii lui Boris! Doamnelor și domnilor, vă prezint demult pierduta voastră prințesă, moștenitoarea de drept a tronului, prințesa Anastasia!
Publicul a început să se bucure.
— Trăiască prințesa noastră! Trăiască! E prințesa noastră! Trăiască! E prințesa noastră! — Stop! Crezi că poți să-l legi pe regele nostru și noi să nu facem nimic? Soldați! Mergeți și păziți temnița unde sunt închiși Robin și soția sa. Dacă nu-l eliberați pe regele Boris, îl vom executa pe... — Ia încercați! Toate ușile acestei săli sunt încuiate pe din afară. Acum mama și tata sunt eliberați din temniță. — Mă? Ce? — Aruncați armele acuma!
Neajutorați, soldații și miniștrii au făcut cum a poruncit. Anastasia a fluierat.
— M-ai amăgit! Nu, nu, nu așa! — A a a! Să-ți amintești cum ne-ai luat regatul? — Trebuia să mă duc eu după tine! Am greșit atunci când m-am gândit că o fetiță nu mă poate răni pe mine! — Da, atunci ai greșit cel mai mult.
O nouă eră
Prin urmare, Boris și oamenii săi au fost închiși. Anastasia s-a întâlnit cu părinții săi. Domnul Haruto cu fratele său, iar oamenii din regat erau fericiți din nou.
Prințesa Anastasia a fost încoronată ca regina regatului Tanzonga. Sub conducerea ei, oamenii erau veseli, iar ziua Anastasia era conducătoare mărinimoasă și lua decizii în curtea de judecată. Însă când soarele apunea, ea respira adânc și ieșea pe străzile întunecate ale regatului ca o eroină mascată.
Super Asia!
Sfârșit.
