Prințesa Anastasia Partea a treia
Timpuri bune și vești proaste
Erau cele mai bune timpuri din Tanjong. Pacea, prosperitatea și fericirea au pus stăpânire peste întreg ținutul, asigurând bunăstarea și confortul cetățenilor, domnitor și popor. Regele Robin a muncit în continuu pentru a menține prosperitatea poporului său.
Dar în timp ce Tanjong prospera și înflorea, traiul din regatul vecin Luzburg se prăbușea. Aceasta era vestea pe care i-a adus-o mesagerul regelui Robin în acea zi însorită.
Blestemul din Luzburg
— Ce vrei să spui că toate recoltele s-au uscat? Luzburg este cel mai bogat și mai fertil sol din lume! — În ultima lună, de fiecare dată când încercam să strângem recoltele, legumele sau fructele, brusc acestea se aprindeau, nimicind totul în jur. La început credeam că este răzbunarea cuiva. Dar când am început cu toții să ne păzim ogoarele, am constatat ceva ciudat. În momentul în care culturile noastre erau numai bune de strâns, brusc acestea se uscau și se aprindeau.
Acum, până și rezerva regală este aproape goală, iar oamenii sunt flămânzi și mor.
— Vin la tine cu speranța și rugămintea regelui Holger de a ne ajuta în aceste vremuri vitrege. — Desigur că îl voi ajuta pe regele Holger. Regatul vostru a ajutat și a sprijinit mulți vecini în vremuri grele.
Și așa, regele Robin a trimis mai multe căruțe încărcate cu grâu, cereale, fructe, legume și alte produse necesare. În momentul în care căruțele au trecut de granița Luzburg, brusc sacii cu grâu și cei de cereale au luat foc.
— Foc! Fugiți! Foc!
Speranța a dispărut din ochii bieților oameni din Luzburg.
Chemarea Anastasiei
— Ce? Imposibil! — Înălțimea voastră, este timpul să o chemăm pe ea. — Hmm. Soldat! Spune-i fiicei mele că vreau să o văd. — Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! — Iaa! — Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! — Să nu mai calci niciodată în Tanjonga! — Îmi cer scuze. — Prințesa Anastasia, regele vrea să te vadă urgent.
Misiunea Anastasiei
— Uau! Uite cum a plecat! — Tată, m-ai chemat. — Ana, da, avem o situație neobișnuită.
Regele Robin i-a povestit prințesei Anastasia despre nenorocirea din Luzburg.
— Luzburg? Cel mai fertil sol de pe pământ? — Sunt șocat și eu. Și vrei să aflu ce se întâmplă? — Da, este responsabilitatea noastră să-i ajutăm în aceste vremuri potrivnice. — Am înțeles, tată. Voi pleca imediat.
Și așa, prințesa Anastasia a plecat la drum către Luzburg.
Întâlnirea cu Regina Zânelor
În timp ce călărea printre pădurile dese, deodată a apărut un tigru uriaș cu dinți ascuțiți, răcnind puternic.
— Nu ați dispărut cu mult timp în urmă? — Într-adevăr. Doar te testam. Regina Ursa! O, Ana mea, ce mai faci? — Sunt foarte bine. Tu ce mai faci? Ce mai este în tărâmul Tiara? — Totul este bine. Zânele îți duc dorul. Odată ce vei elibera Luzburg de blesteme, trebuie să vii să ne vizitezi. — Știi despre Luzburg? — Da, și de aceea am venit să vorbesc cu tine. Solul din Luzburg este blestemat. Nu va crește niciun aliment niciodată pe acel pământ și dacă oamenii încearcă să cultive alimente sau să le importe, se vor aprinde. — Blestemat de cine? — Vrăjitoarea Arabel, una dintre cele mai puternice vrăjitoare din lume. Nu-mi vine să cred. Ea nu a făcut niciodată așa ceva. Poate a devenit invidioasă? — La asta mă gândeam și eu. Și dacă este așa, trebuie să fim în gardă. Pentru că astăzi este Luzburg, mâine poate fi tărâmul Tiara sau Tanjonga. — Nu voi permite niciodată să se întâmple asta. — Așa să faci. — Regina Zânelor, ce-mi propui? — Trebuie să mergi la vrăjitoare și să afli de ce face asta. Vrăjitoarea Arabel locuiește într-o peșteră din insula Nonkiz, foarte bine păzită de o armată alcătuită din uriași și din vrăjitoare roboți. Pentru a ajunge acolo, trebuie să traversezi șapte mări. Dincolo de acestea, insula se află la sud-est.
Planul de infiltrare
— Astăzi este o zi cu lună nouă. În cursul nopții, deoarece uriașii se vor odihni, este momentul perfect pentru tine să te furișezi pe lângă aceștia. Însă, după ce ai trecut de uriași, să nu te grăbești, deoarece vrăjitoarele roboți au vederea ascuțită. Pe parcursul nopții, ele umblă peste tot. Așadar, te vei ascunde sub pomul mare de banian de lângă peșteră. Astfel vei fi ferită de privirile vrăjitoarelor roboți. Vei avea nevoie de un însoțitor care să te ajute să traversezi cele șapte mări.
Ajutorul lui Argentavis
— Uau! Un Argentavis! — El te va lăsa la marginea insulei, departe de privirile uriașilor. De acolo, ești pe cont propriu. — Îți mulțumesc, Regina Zânelor. — Cu plăcere, Ana. Sufletul vrăjitoarei Arabel se află în vârful spiritului său. Dacă situația se agravează, ține minte, acolo trebuie să o ataci. — Voi ține cont de asta. — Toate cele bune!
Infiltrarea pe insula Nonkiz
— Haide, Argentavis! — Îți mulțumesc, Argentavis. — Ei sunt acolo.
Anastasia a trecut pe furiș pe lângă uriașii care dormeau duși și a ajuns la banianul uriaș, unde s-a oprit și s-a așezat.
— Voi fi cu ochii în patru.
Anastasia a pândit toată noaptea fără să clipească. Când a răsărit soarele, vrăjitoarele roboți s-au urcat pe mături lor și au zburat spre cer, dar mai întâi s-au învârtit în jurul peșterii.
Lupta cu Arabel
— Bine, trebuie să acționez.
Dar când a pornit alergând spre peșteră, a călcat peste un morman de frunze uscate, care au foșnit zgomotos sub tălpile ei.
— A! — Aia! — Ia! Ia! — Ce? — Ce? Cine este cea care îmi deranjează vrăjitoarele? O voi distruge! — Ia! — Ia! — Ești o luptătoare desăvârșită, trebuie să recunosc, dar cu mine nu te-ai luptat. — Ia! — Aia! Aia! — Este puternică. Trebuie să mă ascund. — Ha? Cine ești tu? — Mi se spune Super Asia. Sunt prințesa Tanjongăi și salvatorul nevinovaților. — Foarte bine, Super Asia. Dar pot să te întreb de ce vii să cauți un război cu mine? — Ai blestemat tărâmul Luzburg. Vreau să renunți la blestem. — O, un admirator al lui Luzburg. Înțeleg. Ei bine, îți recomand să renunți pentru că Luzburg a primit ceea ce merita. — Niciun regat nu merită să trăiască în sărăcie. Scoate blestemul sau te voi distruge. — Ohoho! Asta nu se va întâmpla. Ia! — O! Tu? Tu poți manipula focul? — Îți cer din nou, retrage blestemul. Altfel... — Ha, nu mă sperii, Super Asia. Acum m-ai sârnuit. Lasă Luzburg, acum voi blestema și regatul tău. — Ia!
Și furioasă peste măsură, vrăjitoarea Arabel se îndreaptă spre Anastasia, uitând însă că a ieșit din spirit. Iar în strălucirea soarelui, acesta era complet vulnerabil. Anastasia a profitat imediat de această ocazie.
— Ia!
Și cu această lovitură fatală, Arabel s-a prăbușit la pământ.
— Nu!
Anastasia se îndreaptă spre ea.
Adevărul lui Arabel
— Ohoho. Deci Zâna Ursa ți-a spus despre secretul meu. Pentru că din întreaga lume, doar ea știe de slăbiciunea mea. Tu, tu vrei într-adevăr să știi de ce am blestemat Luzburg? Ei bine, regele lor Holger mi-a ucis fiul. — Ce? De ce ar face asta? — De unde să știu? Poate pentru că era un fiu de vrăjitoare. Tot ce știu este că fiul meu bea apă lângă râu, iar regele l-a străpuns cu o săgeată și apoi a plecat fără să meargă nici măcar să vadă pe cine a răpus. Durerea unei mame la pierderea copilului este cel mai dureros sentiment din această lume. În supărarea și în furia mea, i-am blestemat pământul. — Îmi pare tare rău. De ce nu mi-ai spus asta înainte? — Deoarece nu credeam că vei reuși să mă învingi. Dar ești o luptătoare puternică. Nu te schimba niciodată.
Iertarea și prosperitatea
Anastasia a rămas acolo. Ea, omul puternic, s-a prăbușit și a plâns pe trupul lui Arabel, care după ceva timp s-a risipit în aer cu lumini roșii sclipitoare. Și imediat după aceasta, Luzburg s-a transformat dintr-o dată.
— Priviți, recoltele și-au revenit! — Și fructele din copaci de asemenea! — S-a întors vegetația în Luzburg, ceea ce înseamnă doar un singur lucru: Ana a reușit!
Având din nou prosperitate în țară, mulțimea extaziată a început să ovaționeze și să sărbătorească.
— Iei! Pământul nostru dă roade iar! Iuhu! Ura! — Vezi, ți-am spus Holger. Nu există ceva să nu poată face fiica mea. De fapt, nu este nimic să nu poată face fiicele.
Și chiar în acel moment, uriașul Argentavis a coborât pe pământ. Anastasia s-a dat jos de pe el.
— Îți mulțumesc, Argentavis! — Hei, priviți! Ea este salvatorul nostru! Prințesa Anastasia! — Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! Super Asia! — Bine ai venit, Anastasia. Îți mulțumesc mult pentru... — Nu am nevoie de mulțumirile unui criminal. — Ce? Anastasia, fii atentă la limbaj. — Tată, chiar, tu știi de ce s-au întâmplat toate acestea? Din cauza regelui Holger. El l-a ucis pe fiul vrăjitoarei Arabel și de aceea ea a blestemat acest ținut. — O, nu, niciodată. Nu voi ucide niciodată un nevinovat. — Nu-ți amintești când ai fost la vânătoare în junglele din Darna? — O, da. Îmi amintesc că am mers acolo. Dar nu am ucis pe nimeni. Am fost acolo, dar nu am găsit nimic să vânezi. Așa că am tras o săgeată în gol spre râu, deoarece este un ritual pentru un rege să nu se întoarcă de la vânătoare fără să tragă măcar o săgeată. Asta a fost. Nu am ucis pe nimeni. După ce am lăsat săgeata, am ieșit din pădure și m-am întors cu oamenii mei. — Ei bine, ghici ce? Săgeata ta l-a lovit pe fiul vrăjitoarei. — Regret enorm. Regret enorm, Ana, dar nu am intenționat asta. Dar să-ți spun ceva. De astăzi, promit să nu mai merg niciodată la vânătoare și poruncesc ca nimeni din regatul meu să nu o mai facă. — Ana, ar trebui să-l ierți. A fost o greșeală. — Cred că ai dreptate. Îți accept mulțumescul.
Astfel, Anastasia împreună cu tatăl ei, lasă Luzburgul fericit, întorcându-se în Tanzonaga.
Dar, să nu credeți că acesta este sfârșitul, pentru că și mai multe aventuri cu Super Asia vor veni cât de curând.
