Prințesa Divină
Plecarea Îngerilor
La scurt timp după Revoluția Agricolă, omenirea a făcut salturi uriașe asupra evoluției, depinzând din ce în ce mai puțin de îngeri. În cele din urmă, a sosit momentul ca îngerii care s-au autodenumiți protectorii omenirii să plece.
Ei s-au întâlnit, toți, la poalele unui deal.
— De câteva mii de ani am călăuzit omenirea. Am pregătit-o să vegheze asupra planetei și acum am așezat-o în vârful lanțului trofic. Prin urmare, este timpul să plecăm și să o lăsăm să fie stăpânul propriului său destin.
Toți îngerii au fost de acord. Toți, cu excepția unuia, care nu putea accepta despărțirea de oameni. Acesta era îngerul păzitor.
— Plecăm în seara aceasta când luna se înalță pe cer. Ne vom întâlni aici cu toții. Împrăștierea!
Toți îngerii și-au urmat calea, înconjurând pământul pentru ultima oară. Însă, îngerul păzitor a mers să vadă o fetiță de care se îngrijise personal, în mod special, în ultimii ani.
Binecuvântarea Prințesei Virginia
Acea fetiță era prințesa Virginia.
— Noapte bună, omulețule! Îmi va fi dor de tine. Să ai grijă mereu de tine. Te binecuvântez ca atunci când vei crește, să dai naștere unei prințese care va fi cea mai frumoasă și care va avea puteri supraomenești. Ea va fi prințesa divină și va arăta lumii calea cea bună, atunci când se va găsi în necaz.
Când, o lacrimă i s-a scurs din ochii ei, căzu pe micuța prințesă, străluci și apoi pătrunse în pielea ei.
— Atio!
În acea noapte, când universul se odihnea, îngerii s-au ridicat de pe pământ, unul câte unul, sub forma a mii de steluțe, îndreptându-se către cer.
Nașterea Prințesei Leisa
După acea noapte, anii au trecut, iar micuța prințesă Virginia devenise o frumoasă fecioară. S-a căsătorit cu prințul regatului vecin și un an mai târziu a dat naștere celei mai frumoase fete din ce văzuse lumea vreodată.
Prințesa divină s-a născut, dar nimeni nu știa că ea era specială. Ea a fost numită Leisa.
Darurile Ascunse ale Leisei
Și într-adevăr, Leisa era altfel decât lumea obișnuită.
— Mamă! — Leisa, draga mea, te strig de atâta timp! Ce făceai? — Eu, eu zburam cu păsările, mamă. — Oh, Leisa, scumpa mea, cum poți zbura cu păsările? Ar trebui să nu mai spui astfel de lucruri ireale, căci oamenii nu te vor mai lua în serios. Ești o prințesă! Ține minte! — Dar mamă, eu chiar... — Hmm. Acum mergem jos. Tatăl tău așteaptă. — Da, mamă.
Inima Sălbatică a Prințesei
Leisa a crescut și a devenit o frumoasă prințesă, chiar mai frumoasă decât era mama ei în tinerețe. Și prinții din regate mari și depărtate au început să trimită propuneri regelui, cerându-i mâna ei pentru a se căsători. Dar Leisa le refuza pe toate.
Pentru că inima ei aparținea naturii sălbatice, precum o pasăre se furișa din camera ei și trecea râul ca un pește, apoi galopa ca o iapă până în adâncul pădurii și își petrecea timpul acolo, la poalele naturii.
— O parte din mine îți aparține, sufletul meu cu totul îți aparține. Niciodată să nu ne despărțim, în inima ta mereu să fiu. Ești un înger. — Ha?
Leisa și Vânătorii
— Vânătorii! Sunt din nou aici! Este timpul să-i învățăm o lecție. — Ah, uită-te la vulpea aceasta nemaipomenită! Nu am văzut niciodată una atât de frumoasă. — Da! Va valora o avere! — Ce mai așteptăm?
Vânătorii au tras spre vulpe, dar au ratat, iar animalul a dispărut printre tufișuri.
— Nu, ne-a scăpat! Să mergem după ea!
Vânătorii alergau printre tufișuri.
— Unde este? — Priviți, coada ei! Este în spatele copacului! Trebuie să ne furișăm!
Vânătorii se îndreptară spre copac, dar în momentul în care au ajuns la el...
— Aaaah! Pentru viețile voastre! — Asta ar trebui să-i determine să nu mai vină aici!
Revenirea Demonului
— Aici erai! Se spune că pentru fiecare yin, există un yang. Când îngerii au coborât pe pământ, odată cu ei a venit un demon. Un demon atât de răutăcios încât îngerii au trebuit să-l transforme într-o stâncă.
Acum, după atâția ani și în absența îngerilor, stânca a început să crape și din ea ieșea din nou demonul. Ochii lui răzbunători strălucind, iar buzele sale emanând un zâmbet diabolic.
— Ah! Se pare că îngerii au plecat. Lumea aceasta este acum a mea, și locuitorii ei vor fi slujitorii mei! Ha ha ha ha ha!
Întâlnirea cu Prințul Agnus
— Leisa! Unde ai fost? — Mamă, eu am fost doar prin grădină. — Ah, întotdeauna găsești o cale de a ne face pe tatăl tău și pe mine să ne îngrijorăm. Vino acum, grăbește-te! Prințul Agnus este aici să te vadă. — Prințul Agnus? Mamă! Ți-am spus, nu vreau să mă căsătoresc! — Niciun cuvânt mai mult! Vino cu mine! — Acum! Dar mamă! — Oh, iat-o! Prinț Agnus, ți-o prezint pe fiica mea Leisa. — Încântat să te cunosc. — La fel. — Acum, de ce să nu vă lăsăm să petreceți ceva timp împreună? Să vă cunoașteți mai bine. Ha? Vino, nevastă. — Ah! — Hei, vreau doar să te cunosc. Nu este nicio constrângere să fim unul pe placul celuilalt. Prieteni?
O Iubire Neașteptată
Leisa a fost mișcată de acest gest, pentru că a fost primul.
— Sigur! Nu am prieteni, dar asta se poate schimba. — Vrei să-mi arăți împrejurimile? — Cu plăcere, înălțimea voastră!
Prințesa Leisa și prințul Agnus s-au simțit bine unul în compania celuilalt. Și curând, prințesa a început să se gândească că s-ar putea ca ea să vrea să se mărite cu el.
Zilele au trecut și cei doi au început să se îndrăgostească. Pentru prima dată Leisa petrecuse câteva zile departe de pădure și părea să nu-i fi lipsit. Omul din ea îl copleșea pe îngerul interior.
Ciuma Demonului
Dar apoi veni acea temută zi.
— Mă voi amesteca printre copaci. Mă voi amesteca prin aer. Mă voi amesteca printre ape și oamenii mi se vor supune. — Demonul s-a infiltrat în pământ și copacii au început să devină mov. S-a răspândit în aer, s-a amestecat cu apa. Curând, otrava sa a început să se extindă. — Mă simt rău!
Boli periculoase au început să se răspândească pe întreg tărâmul, cu toții îmbolnăvindu-se. Medici, naturiști, călugări, nimeni nu a putut găsi leacul, darămite motivul răspândirii bolii. Părea că sfârșitul lumii era aproape și civilizația umană avea să apună.
— Ce se întâmplă? Oamenii... — Mamă? — Mamă! — Este un joc aici. Ceva diabolic. Simt asta, dar nu pot mișca niciun deget.
Căutarea Leacului
— Ce poate fi? Și de ce sunt toți bolnavi în afară de mine?
Deodată, Leisa a zărit o fâșie de aburi purpuriu în aer.
— Unde te duci? — Să aflu ce cauzează aceasta. — Dar cum? Și este periculos! — Trebuie să plec, Agnus! — Vin cu tine! — Dar nu te simți bine! — Nu te las să pleci singură! — În regulă.
Leisa a mers, urmărind fâșia purpurie, ajungând pe vârful muntelui.
— Agnus! Ți-am spus! — Eu sunt bine. Uite! Copacul! — Agnus, nu!
Confruntarea Finală
— Imposibil! Cum de puterea mea nu are efect asupra ta? — Cine ești tu? Și de ce faci toate astea? — Eu sunt întunericul. Eu sunt răutatea. Eu sunt demonul! Și voi, toți oamenii, vă veți închina mie. Specia voastră va deveni din ce în ce mai slabă și eu voi stăpâni peste voi, voi toți! — Nu voi lăsa niciodată să se întâmple asta! — Ah! Ce ai de gând să faci, omule? Nimic nu mă poate opri acum că îngerii au plecat. Și am pătruns adânc în pământ. Rădăcinile mele s-au întins până spre râuri, iar vântul îmi răspândește toxina. Acum reziști, dar nu pentru mult timp.
Sacrificiul Divin
În acel moment, Leisa a inspirat adânc și a închis ochii.
— Ești un înger.
Leisa se întoarse către copac, urletul demonului era răsunător.
— Nu, nu poate fi! Ești un înger! — Mi-ar plăcea să cred. — Ah! Dacă mor, am să te iau cu mine! — Crezi că nu știu deja asta? — Nu!
Ramurile copacilor o învăluiau pe Leisa, iar trupul ei se contopea cu copacul și dintr-o dată, movul a început să dispară. Vânturile s-au liniștit, aerul era curat, apa s-a limpezit. Oamenii și-au revenit.
Moștenirea Prințesei Divine
Prințul Agnus s-a trezit și a văzut că acum copacul era verde.
— Leisa? Leisa! — Agnus, sunt aici! — Ha? — Pericolul s-a terminat. Toată lumea este în siguranță. — Dar nu înțeleg.
Leisa i-a explicat totul lui Agnus, care a rămas uimit.
— Imposibil! — Există lucruri dincolo de posibilitatea noastră de a explica. A sosit timpul, Agnus. Ai grijă de părinții mei. Te iubesc. — Leisa! Nu! Ți-ai dat viața pentru noi toți. Ești divină! Leisa, ești divină!
Concluzie
Așa deci, a fost povestea Prințesei Divine, ultimul înger păzitor al umanității. Dar să nu credeți că nu mai este cu noi. Copacul înalt încă există în zilele noastre, în Munții Albi din comitatul Inyo, în estul Californiei. După ani, a ajuns să fie cunoscut sub numele de Matusalem și are 4852 de ani.
Cel mai bătrân copac din lume. Prințesa Divină, zâmbindu-ne și protejându-ne ca îngerul păzitor.
