Prințesa extraterestră
Odată ca niciodată, în micul regat Sparrow Hills, trăia o fată pe nume Nadia, căreia i se pusese pata pe prințul din zonă, prințul Aiden.
— Nu pot să cred că mergem la aceeași facultate și niciodată n-am apucat să vorbim cu el! — Da, fiindcă gărzile regale sunt mereu pe lângă el! — Ah!
Prințul Aiden
Într-o zi, prințul Aiden era în ultimul an de facultate și era cel mai bun dintre toți. Mereu învăța bine.
— Prin urmare, proiectul nostru e obiectiv și eficace, nu doar pentru noi studenții, ci și pentru lumea în general.
Era bun și la sport. Și pe deasupra, era bun la suflet și cu oamenii. Prințul Aiden era exact cum trebuia să fie moștenitorul tronului.
Dar în adâncul sufletului, prințul era trist, căci trebuia să se supună mereu condițiilor de la curtea regală.
O întâlnire neașteptată
— Aiden, um, scuze. Ți-a căzut asta. — Mulțumesc, Nadia. — Știi cum mă cheamă? — Sigur. Ești în anul doi. — Da. Ă, păi, eu voiam... — Înălțime, vă așteaptă călașca. — Scuze, trebuie să plec. — E în regulă.
Luni întregi, lucrurile au mers ca de obicei în regatul Sparrow Hills.
— Nadia, cu cine vei merge la bal? — Vreau să merg cu Aiden, dar... — Ba, mult succes!
Nadia era îndrăgostită de prințul Aiden și își dorea din toată inima să meargă cu el la bal.
Vizita extraterestră
Uneori, soarta îți rezervă surprize. Și în acea după-amiază, când Nadia dezamăgită stătea lângă lac, aruncând pietricele, soarta și-a făcut treaba.
— Ha? Ce a fost asta?
Nadia s-a uitat uimită la obiectul zburător neidentificat, când dintr-o dată, acesta s-a deschis cu un șuierat. Nadia s-a uitat cum din el a ieșit o ființă, o ființă din altă lume.
Cei doi au rămas pe loc o clipă, privindu-se curioși.
— Cine, cine ești? Și de ce arăți atât de, de uau! — Limbă descărcată, scanată și implementată. — Ce? — Bună. Eu sunt prințesa Celestia. Vin din galaxia Andromeda. Și tu ești? — Ce? Nu se poate! Asta este o glumă? — E un nume lung, domnișoară. — Ce? Nu se poate! Asta este o glumă? — Nu! Nu, e numele meu. Mă numesc Nadia. — Nadia, încântată. — Chiar ești extraterestră? — Sunt, sunt Andromedană. — Ă, ă, ok. Ce faci aici? Ă... — Prințesa Celestia. — Așa. Tatăl meu, regele, vrea să mă căsătoresc cu un anumit prinț, căruia îi se zice Stea Luminoasă. Dar eu sunt îndrăgostită de Stea Strălucitoare, care e fiul lui Stea de Noapte, inamicul de moarte al tatălui lui Stea Luminoasă, Stea Măreață. Și apoi este... — Uau, uau, uau! Stai așa. Sunt prea multe stele. Spune-mi doar ce faci aici. — Tata voia să mă oblige să mă mărit cu Stea Luminoasă. Așa că am urcat pe o navă și am plecat. După câteva zile de mers cu viteza luminii, am intrat în galaxia ta și am văzut planeta asta albastră. Și acum sunt aici. Trebuie să mă ascund aici câteva zile, apoi voi pleca spre altă planetă, ca să nu mă găsească tata. — Nu te poți ascunde aici! Cineva te va vedea și cine știe cum vor reacționa! — Oh, ce mă voi face? — Ah! Am o idee!
Prințesa Celestia a apăsat un buton de pe brățară, iar nava spațială a intrat în apă. Apoi au mers pe furiș spre casa Nadiei, iar Celestia a intrat pe fereastră ca părinții Nadiei să n-o vadă.
Oaspete neobișnuit
— Deci, cum e planeta ta? Ce faceți? Ce mâncați? Ce... — Mâncare? Da, mi-e tare foame! Adu-mi ceva de mâncare, te rog! — Um, sigur.
Nadia s-a dus la bucătărie și a adus un bol cu supă fierbinte.
— Ce e asta? — Supă. E de legume și e foarte sănătoasă. — Ă, na na na na na na na. Adu-mi altceva! — Sigur.
Nadia s-a dus iar și a adus un bol cu tăiței. Prințesa Celestia i-a refuzat.
— Altceva! Altceva! Altceva! — Îmi pare rău, mama, mi-e foarte, foarte foame! — Ah, bun. Nu mai am alte opțiuni. Atât mi-a mai rămas. — Ce e aia? — E înghețată. — Ai înghețat? — Nu! Înghețată de mâncare. — Nu, o! — Mmm, e delicioasă! Îmi mai dai? — Sigur.
Nadia și Celestia s-au înțeles de parcă se cunoșteau dintotdeauna. Nadia îi acoperea fața Celestiei cu un văl și cele două plecau dimineața din casă și hoinăreau prin regat.
Prințul dispărut
A trecut ceva timp, când deodată...
— Nadia! Trezește-te! — O, nu! Ascunde-te! Repede! — Da, mama! — Prințul Aiden lipsește de aseară! Întregul regat e în panică! — Ce? — Mă duc la casa mătușei Mary ca să aflu mai multe. Să stai acasă! — Dar, mama! — De ce ești atât de supărată? — N-ai auzit? Prințul Aiden lipsește! Sunt îndrăgostită de el! Ah! Sper că e bine! — Iubire? Te pot ajuta să-l găsești!
Salvarea prințului
— Mulțumesc mult, vrăjitoare Gabrila! Ești foarte binevoitoare că m-ai adus aici. Mă săturasem de viața de la palat. Multe reguli, restricții. Dar stai! De unde ai ști că eram nefericit? Nu am zis asta nimănui! — O, ți-am auzit gândurile, prințule! De asta am venit la tine. Nu-ți face griji, ești în siguranță pe tărâmul Gabrilei! Niciun om nu poate ajunge aici. Ea e fiica mea, Dimila. Nu e cea mai frumoasă? — Ă, da, sigur.
Prințul Aiden nu știa că Dimila era îndrăgostită de el și că ea convinsese pe mama ei să-i-l aducă pe prinț la ea.
— Haide, Aiden, să-ți prezint locul! — Planul tău a fost să vii aici? — Da, ha! Haide! Dă-mi portretul lui, te rog. Trebuie să-l introducem în scanner. Să-i căutăm imaginea cu fața în regat. O! Nu, e în regat. Să mărim raza de căutare și, ia te uită! Aici era, în tărâmul Gabrilei! — O, nu! E vrăjitoarea cea rea! Nu are voie în Sparrow Hills! Cum a ajuns Aiden acolo? Sau poate l-a adus ea? — Asta doar prințul tău poate ști. Ține-te bine! Să mergem! — A!
În tărâmul Gabrilei, prințul Aiden tocmai își dăduse seama că i s-a întins o capcană.
— Nu vreau să mă căsătoresc cu Dimila! — N-ai de ales, prințule! Credeai că te-am adus aici fiindcă îmi pasă de tine? — Mama! Nu fi așa cu Aiden al meu! Sunt sigură că el știe că trebuie să se căsătorească cu mine, nu, prințule? — Niciodată! — Se pare că va trebui să-ți dau o lecție! A, ce? — Aiden! — Nadia! — Oprește-te, Nadia! Nu îndrăzni să mai faci vreun pas sau îl voi transforma pe prinț în rață! — Poate face asta? Na, nu se pricepe la vrăji, dar... — Mama! — Ă, scuze, da, da, îl poate transforma în rață. — Ă, Dimila, du-l te rog înăuntru pe prinț. Mă ocup eu de ele. — Celestia, fă ceva, te rog! — Stai liniștită, Nadia, căci am Andromeda DG57. — Ce ai? Ce ai? — Ai să vezi! — A, scuze. Cum pornești chestia asta? A! — Nu! Furtună! — Stați pe loc! Vedeți bagheta asta? Face orice zic eu să facă! Plecați sau astfel voi... — Ha ha! Puterea armei Andromeda DG57. Ha! Zi acum bățului tău ce să facă! — Aiden! — Nadia, n-ai venit după mine! — Da, Aiden! Mi-am făcut griji pentru tine! Și cei de acasă la fel! — Îmi pare rău. Am fost egoist când am plecat din regat. Tata face ce face fiindcă mă iubește și vrea să fiu în siguranță și fericit. Nu i-am înțeles intențiile.
Celestia, care îi privea pe Aiden și pe Nadia vorbind, și-a dat seama că era în situația prințului Aiden și pentru prima dată în ultimele zile, i s-a făcut dor de părinți și de casă.
— Cine e persoana aceea? — Ea, e prințesa Celestia, din galaxia Andromeda. — Încântată de cunoștință, prințule. Să mergem!
Întoarcerea acasă
Când cei trei au urcat în navă, Celestia a văzut că pe ecran avea un mesaj de acasă.
— Tată? — Celestia! — În regulă, ha, să mergem! — A!
Gata, prieteni. Mi-e dor de acasă. Trebuie să plec.
— Ce? — Datorită prințului Aiden, mi-am dat seama de unele lucruri. În plus, tata mă va lăsa să mă mărit cu cine vreau eu. — Minunat! Dar... — Mulțumesc pentru tot, Nadia. Am învățat multe de la tine. Mă voi întoarce acasă cu multe amintiri, mai ales de atunci când am înghețat. — De asemenea, zi ce simți. — Îmi va fi dor de tine. — Poftim, ține tu Andromeda DG57. Într-o zi ne va aduce împreună. — De la ce vine DG? — Doar glumeam. — Ce? — Bun! Tata mă așteaptă acolo sus. Trebuie să plec. Pe curând!
Concluzia poveștii
Astfel, prințul Aiden s-a întors în regat, unde și-a cerut scuze de la părinții săi și le-a zis ce s-a întâmplat. Regele a înțeles că a fost prea dur cu fiul său și a promis să nu mai fie așa de strict, ci mai prietenos, căci și-a dat seama că e important ca părinții să fie în primul rând prieteni cu odraslele lor și să-i apere.
— Prințesă Celestia, sunt foarte fericită azi, doar mulțumită ție. Mi-e dor de tine. — Viitoarea mea regină, ești gata de bal? — Da, înălțimea ta.
Morala poveștii: Uneori, o călătorie neașteptată ne poate ajuta să înțelegem mai bine lumea și pe noi înșine, iar dragostea și înțelegerea sunt cele mai puternice legături.
