Prințesa Grace
A fost odată ca niciodată, pe când veverițele săreau prin iarba îngrijită din grădina regală a regatului Niara, culegând avocado din pământ, a început povestea noastră, povestea Prințesei Grace.
Într-o zi însorită, prințesa stătea la o fereastră deschisă, uitându-se la grădina ei plină de flori, în timp ce razele soarelui îi încălzeau pielea. La ușă era verișoara ei mai mică, Stacy, care o urmărea încruntată.
Prințesa Grace era cea mai bună, cea mai politicoasă și cea mai duioasă persoană din regat. Iar Stacy era fix opusul. Aceasta o ura pe Prințesa Grace, deși părinții prințesei au crescut-o ca pe propria lor fiică și au iubit-o ca pe propriul lor copil. De fapt, până și gândul că Grace va ajunge regină o făcea să strângă din dinți.
Vizita Prințului Ryan
— Ce regat frumos! — Desigur!
Iată-l pe Prințul Ryan din regatul vecin. Venise acolo ca să se întâlnească cu regele, să discute chestiuni despre negoțul dintre regate.
— Bine ai venit, Prințule Ryan! E o plăcere să te avem aici.
Regele i le-a prezentat lui Ryan pe Grace și Stacy. Apoi a început să discute chestiunile stabilite.
Planul lui Stacy
— Ah! Va trebui să-i câștig inima prințului înainte să se îndrăgostească de Grace. Hmm.
După amiaza aceea, când Grace se plimba prin grădina regală, Ryan s-a dus să vorbească cu ea.
— Înălțimea ta! — Oh, bună! — Dacă tot sunt aici câteva zile, mă gândeam că poate îmi poți prezenta regatul. — Sigur! Ă, să ne vedem la poarta palatului după cină. — Mulțumesc!
O seară magică
Căldura după-amiezii s-a mai redus, căci soarele aproape că apusese.
— De ce-s așa de agitat? Ar trebui să mă liniștesc. Desigur! — Urcă!
Roțile caleștii cântau pe drumurile regatului, în timp ce seara se așternea și după-amiaza se încheia.
— Na, ce facem aici? — Vreau să vezi pe cineva. — Ah! — Haide!
Tom, Gnomul Vorbitor
— Uau! Ce loc e acesta? — L-am găsit din greșeală, când m-am pierdut în pădure în timp ce mă jucam cu sora mea. M-am speriat, dar apoi i-am întâlnit. — Pe cine? — Mă numesc Tom. — Ah! — Te-ai terminat? — Da! — Tu, tu cine ești? — Eu sunt Prințul Ryan din regatul Dentang. — E-n regat cu probleme administrative. Eu l-am adus aici. — N-ai mai adus pe nimeni aici. Asta a fost înțelegerea. — Știu! Dar tații noștri vor să ne căsătorim și... — Stai! Ce? — Da! I-am auzit vorbind primăvara trecută când a venit tatăl tău. Și Tom e cel mai bun prieten al meu. Voiam să te vadă înainte să încep să mă gândesc la noi doi. — Dar pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să te iau. — Se vede în ochii tăi că-ți place de ea. — Desigur! — O veveriță care vorbește! Haideți! — Uii!
Blestemul Zânei Gerula
Și ce seară minunată a fost! Au cântat, dansat și jucat multe jocuri.
— Uii! Îmi place de el.
Când seara s-a încheiat, Ryan și Grace și-au luat rămas bun și s-au întors în regat.
— Mulțumesc mult! M-am distrat de minune! — Și eu! — Da, cred că m-am îndrăgostit de ea. — Desigur!
Între timp, Stacy, care aștepta venirea nopții, a ieșit pe furiș din castel ca s-o caute pe zâna Gerula, care trăia într-o peșteră, departe de oameni și care era din neamul spiritușilor.
— Oare ce caută cineva cu sânge regal aici, așa de târziu? — Sunt Lady Stacy. Am venit ca să-ți cer o favoare.
Stacy i-a povestit zânei despre sora ei, Hilda, și despre prinț și despre cum voia să scape de ea.
— Ascultă-mă, te voi ajuta. Dar dacă dintr-un motiv sau altul nu te vei căsători cu Prințul Ryan, mă vei lăsa să te transform într-un șarpe verde. De acord? — Ce? Cine a auzit de o condiție așa de crudă? — Ei bine, dacă nu-mi poți promite asta, ai face bine să pleci acasă. — Ha! Chiar că sunt prostuță! Cum să mă tem că nu-i voi câștiga inima Prințului Ryan dacă Grace nu mai e? Sunt de acord cu condiția ta. — Veniți, verișori, care-mi ascultați chemarea! Prințesa Grace e tânără și vrem să dispară. Spuneți-mi o vrajă prin care Stacy să scape de ea. Faceți ca prințesa să dispară pe veci!
Sacrificiul Prințului Ryan
— Grace e blândă și nu e vinovată de nimic. Nu-i putem dori răul nici acum, nici niciodată. — Hm! Gnomii cu sufletul bun nu vor s-o pedepsească pe Grace. Dar eu am alte metode.
— Sferă magică, ascultă-mă! Transform-o pe Prințesa Grace într-un miel cu lână albă, timp de un an. Fă-o să behăie. Fie ca un leu s-o găsească cât timp doarme. Fă-o iarăși om dacă leul stă cu ea cel puțin un an.
— Uau! Va funcționa? — Nu te îndoi de mine. Acum întoarce-te acasă pe furiș și în câteva ore, la răsăritul soarelui, cere verișoarei tale să vă plimbați în parc. — O, minunat! Mulțumesc!
Stacy a plecat, iar zâna Gerula a zâmbit, fără să știe că gnomul Tom auzise totul din fumul rămas.
— Grace are probleme! Trebuie să ajung la palat înainte de răsărit!
Tom a plecat spre palat în mica sa căleașcă trasă de un iepure, în liniștea nopții târzii. Când a răsărit soarele, Stacy s-a dus repede în camera lui Grace.
— Trezește-te, soră dragă! Și hai să ne plimbăm prin parc. Mi-am pierdut lănțișorul de diamant și am visat că era în iarbă. — O, da, sigur!
Mielul și Leul
— Ce turmă de oi frumoasă! Ce nevinovate! — Beh! — Ha! Cine e acum moștenitoarea la tron? Prințul Ryan e al meu! Eu am făcut totul! Te detest, Grace!
Apoi Stacy s-a întors și a lăsat-o pe biata ei verișoară, care nu putea zice nimic.
— Nu? Nu! Grace! Beh! — Dacă ești tu, dă din cap! Beh! — Îmi pare tare rău! Ce mă fac acum? Ah, am o idee! Stai aici și nu pleca de lângă poarta palatului!
— Aici erai! Ascultă!
Gnomul Tom i-a zis totul Prințului Ryan, care era îngrozit.
— Vai! Trebuie să-i spunem imediat regelui! — Nu poți face asta! Grace e cea vrăjită și orice-ai face, nimic n-o poate aduce înapoi până nu va trece un an. Dar nu asta e vestea cea mai proastă. Conform vrăjei, un leu o va găsi în timp ce doarme. Știi că un leu nu va fi niciodată bun cu o oaie, doar dacă... — Dacă? — Ha, ha, ha!
Grace a plecat din palat împreună cu gnomul Tom și a ajuns în pădure.
— Acum trebuie să plec, dar stai liniștită, nu ești în pericol.
Zicând asta, Tom a plecat, iar Grace a rămas nedumerită, behăind, până a adormit, obosită de la drumul lung.
Reuniunea
Între leu și oaie s-a legat o prietenie neașteptată, dar frumoasă. Cei doi se jucau zilnic lângă râu, urmărind cum soarele apunea și se priveau lung, de parcă ar fi vorbit din priviri.
La palat, Stacy era tot mai nerăbdătoare, căci trecuseră luni întregi, iar Prințul Ryan era de negăsit. Au trecut anotimpurile unul câte unul, apoi frunzele au căzut și anul a trecut.
În dimineața aceea, Grace s-a dus la râu ca să bea apă și, când și-a privit reflexia, a văzut că avea față de om.
— Ah! Sunt om iarăși! — Desigur! — Voi? — Știi cine e leul acesta? — Ăm... — E Prințul Ryan! — Ce?
Tom i-a explicat totul lui Grace, i-a zis că i-a spus prințului despre blestem și acesta a fost de acord să se transforme în leu ca s-o apere.
— O, Ryan! Te iubesc mult, Ryan! — Și eu pe tine, Grace!
Între timp, nu departe de ei, în spatele copacilor, se aflau regele și regina, care se plimbau prin pădure, îndurerați, căci trecuse exact un an de când fiica lor dispăruse. Au văzut uimiți tot ce s-a petrecut.
— Grace! — Copila mea! — Mamă? Tată!
În timp ce și-au îmbrățișat copila, aceasta le-a povestit totul. Erau nervoși, dar mai mult de atât, erau dezamăgiți, căci o iubeau pe Stacy la fel de mult ca pe Grace.
— Ne vom ocupa de ea mai târziu, căci acum am ceva important de zis. Tu, Prințule Ryan, mereu am știut că ești un bărbat bun, dar sacrificiul tău e lăudabil. Sincer, eu și tatăl tău mereu am vrut să... — Știm! — O, da! Și ce ziceți? — Acceptăm!
Concluzia
La palat, Stacy s-a transformat în șarpe.
— Ești foarte rea! Nu vreau ca lumea să fie plină de oameni răi ca tine, căci vreau să fiu singura persoană malefică din lume! Ha, ha, ha!
Când regele a ajuns la palat, a chemat-o pe Stacy, dar aceasta era de negăsit.
— Zâna Gerula a fost aici. Îi simt mirosul. Probabil Stacy a fost blestemată. Ei bine, tot mă doare sufletul, dar a meritat-o.
Căci nu e crimă mai gravă decât să-i minți pe cei pe care pretinzi că-i iubești.
Și așa se termină povestea noastră. Prințesa Grace și Prințul Ryan s-au căsătorit. Gnomul Tom a fost făcut comandant regal. Cât despre mine, ei bine, eu eram acum animăluțul lui Ryan și Grace și mi-a plăcut. Oricând ziceau ceva, eu răspundeam politicos.
— Desigur!
