Prințesa Marianna
Odată ca niciodată, trăia un rege drept. Într-o zi, un nobil viclean l-a detronat și a cucerit regatul. Regele învins a fost întemnițat. Din păcate, regele n-a rezistat rănilor grave.
Din fericire, regina a reușit să scape. A fugit repede în pădurea din apropiere, cu bebelușul în brațe. Curând, s-a pierdut. Aceasta s-a întrebat cu voce tare:
— O, ce să mă fac acum? E foarte frig și întuneric. Unde să mă duc? N-am de ales, trebuie să merg înainte.
Așa că regina a continuat să meargă. Mult mai târziu, a găsit o căbănuță acoperită cu paie. Aceasta a bătut la ușă. Ușa a fost deschisă de un pitic.
Marianna și Piticul
Din păcate, fiind epuizată, nici n-a apucat să-i explice și regina s-a prăbușit și a murit, după ce i-a înmânat piticului bebelușul. Piticului i s-a făcut milă și a decis să crească fata de parcă ar fi fost copilul său.
I-a pus numele Marianna, fiindcă atunci când mama ei a adus-o la cabană, aceasta avea un medalion din aur în formă de inimă cu o coroană și cu litera M scrisă cu diamante. Marianna a crescut și a devenit o tânără minunată.
Scrisoarea Împăratului Elfilor
Au trecut 17 ani. Într-o dimineață, o păsărică galbenă a intrat în casa lor și i-a înmânat piticului o scrisoare.
— De la cine o fi? — Scrisoare de la împăratul elfilor, care vrea să vină la o întâlnire. Hm. — Dar de ce ești îngrijorat? — Fiindcă muritorii nu au voie acolo. Cum să te las singură acolo? — Nu-ți face griji! Dă-mi o sticlă de cristal cu apa vieții, iar eu voi explora lumea până când te vei întoarce. Poate voi găsi pe cineva care îmi va putea explica ce înseamnă acest medalion sau trecutul mamei mele.
Cu inima îndurerată, piticul a fost de acord.
Călătoria Marianei
După ce i-a oferit Marianei sticla, piticul a lăsat-o pe Marianna să plece să exploreze. Marianna s-a dus în mai multe sate și orașe, unde a dat de mulți oameni neajutorați și bolnavi, bogați și săraci, de care i s-a făcut milă și pe care i-a vindecat cu apa vieții. Însă misterul medalionului ei a rămas nerezolvat.
Într-o zi, Marianna mergea printr-un sat când o bătrână amărâtă a venit la ea cu ochii în lacrimi.
— Vino cu mine, te rog! Am nevoie de ajutorul tău!
Foarte impresionată, Marianna a urmat-o într-un cătun unde, într-o cabană, pe un pat, era întinsă o țărăncuță tânără și frumoasă.
— Moare din cauza febrei! Ajută, te rog! — Am s-o ajut cu bucurie, cum pot.
Apoi, a atins fata cu apa vieții. Dintr-o dată, țărăncuța s-a făcut bine.
— Mulțumesc! Ești foarte bună! Îți sunt datoare pe veci!
Păsărica Galbenă
Tocmai atunci, Marianna a auzit ciripitul vag al unei păsări. Când s-a uitat încolo, a văzut o păsărică galbenă într-un colț, plângând îndurerată. Era păsărica galbenă care i-a adus mesajul tatălui ei.
S-a aplecat și a luat-o în mână.
— Biată păsărică, de ce plângi? Te-a rănit cineva? Dar păsărica scotea doar un plânset înfundat. — Am găsit-o ieri. Pare că are aripa ruptă. — Te voi vindeca, dragă!
Apoi Marianna a atins aripa rănită a păsării cu apa vieții. Imediat ce a făcut asta, păsărica a început să dea încântată din aripi.
— O, acum ești bine, draga mea!
Apoi Marianna și-a luat rămas bun de la țărăncuță și a plecat. Păsărea galbenă s-a așezat pe umărul ei și a decis să meargă cu ea.
Garabin și Prințul Desire
După ceva timp, Marianna a ajuns într-o zonă cu câmpii, dealuri mici și râuri cu salcii lungi.
— Locul acesta este superb!
Marianna nu știa, dar locul acesta era parte din regatul tatălui ei. În timp ce Marianna a stat în pădure, nobilul viclean a murit, iar crudul său frate, Garabin, a rămas să se ocupe de regat și de micul său fiu, prințul Desire. Dar lui Garabin îi era frică că într-o zi va trebui să renunțe la regat și să i-l dea prințului.
Deci, când prințul a făcut 20 de ani, Garabin a decis să scape de el, dar fiindcă se temea de mânia oamenilor, s-a gândit la o viclenie. Și Garabin s-a dus la un magician și i-a spus ce dorește.
— Vreau să-l îmbolnăvești pe Desire cu o boală misterioasă pe care să n-o poată vindeca nimeni.
Magicianul a dat din cap și a râs malefic. Drept rezultat, Desire era aproape de moarte, căci era tot mai slăbit.
Planul Magicianului
Într-o zi, căpitanul soldaților de la curte a venit la Garabin.
— Marianna, fata care are darul vindecării, a venit în regat. Poate ar trebui să-i cerem ajutorul ca să-l vindece pe prinț.
Șovăind, Garabin a fost de acord. Marianna, împreună cu păsărea galbenă de pe umărul ei, a fost adusă la el de doi soldați. Garabin a observat imediat medalionul auriu pe care îl purta la gât. Și-a dat seama pe loc că e o bijuterie regală și că Marianna trebuie să fie prințesa care lipsea și, prin urmare, regina de drept a regatului. A rămas șocat și tulburat.
— Dacă refuz s-o las pe Marianna să-l ajute pe prinț, voi da de bănuit. Dar dacă o las să-l vindece, aceasta va prelua tronul. Dar dreptul Marianei de a prelua tronul e mai presus chiar și de al nepotului.
Neștiind ce să facă, Garabin s-a dus iarăși la magicianul cel malefic ca să-i ceară ajutorul. Magicianul l-a ascultat pe Garabin. Apoi, i-a spus ideea sa.
— Stai fără griji! Îi voi distruge pe ambii pretendenți la tron dintr-o dată. În seara asta, îi voi face o vrajă de somn Marianei. Voi fura sticla, o voi goli de apa vieții și o voi umple cu un lichid care va cauza o boală gravă în câteva ore. Apoi voi înlocui sticla cu o poțiune misterioasă înainte ca Marianna să se trezească. Permite-i apoi să-l viziteze pe prinț. Când îl va atinge cu poțiunea misterioasă, prințul se va îmbolnăvi grav. Apoi o poți judeca pe Marianna fiindcă l-a îmbolnăvit grav pe prinț și o poți condamna să fie aruncată în prăpastie.
Trădarea și Arestarea Marianei
Garabin era acum încântat. În noaptea aceea, magicianul a pus altceva în sticlă și a plecat. Fără ca el să știe, păsărea galbenă a observat ce a făcut și l-a urmărit pe magician ca să vadă unde a ascuns adevărata apă a vieții.
A doua zi de dimineață, Marianna a fost dusă iarăși la rege.
— Dragul meu nepot, prințul Desire, e bolnav de luni întregi de o boală căreia niciun doctor nu-i dă de cap. Sper că tu ai să-l poți vindeca cu apa vieții. — O, vai! Voi face tot ce-mi stă în putință ca să-l salvez pe prinț!
Deci, Marianna a fost dusă în camera prințului de Garabin și de oamenii săi. Desire era întins într-un pat vechi, iar fața îi ardea de la febră. Inima Marianei s-a umplut de milă când l-a văzut. Cât despre Desire, acesta s-a îndrăgostit pe loc de Marianna la prima vedere.
Când Marianna s-a aplecat deasupra prințului ca să-i atingă fruntea cu apa vieții, păsărica galbenă a început să cârâie sălbatic. Imediat ce a făcut asta, din cauza apei veninoase, prințul s-a albit la față și a căzut pe pernă. Toți erau șocați, iar Marianna, îngrozită de ce s-a întâmplat, a scăpat sticla care s-a spart în o mie de bucăți.
— Prințeso! L-a ucis pe prinț!
Marianna și păsărea galbenă au fost apucate și aruncate în închisoare.
Salvarea și Adevărul
La judecată, Marianna a fost condamnată să fie aruncată în prăpastie, căci doctorii au declarat că prințul era grav bolnav, iar păsărea urma să fie închisă și dată unui bucătar.
Din fericire, ajutorul bucătarului era țărăncuța pe care Marianna o salvase. Fata a recunoscut păsărica galbenă și a decis s-o elibereze, dându-i drumul pe fereastră. Ciripind fericită, păsărea galbenă a zburat.
După o oră, Marianna, legată cu lanțuri grele, a fost dusă pe vârful unei stânci de niște soldați, de Garabin și de magician și de suita lui Garabin. Trezit de clopote, prințul s-a dus cu greu la fereastră.
— Opriți-vă! Opriți-vă!
Apoi a leșinat pe podea.
Între timp, păsărea galbenă s-a întors în camera magicianului, care era goală, și a găsit sticluța care conținea apa vieții. Aceasta a luat-o în ghiare și a zburat spre camera prințului. Desire era în continuare pe jos, lângă fereastră, când, de deasupra, păsărea galbenă a turnat pe el conținutul sticluței. Prințul s-a ridicat, puternic ca un leu, și a luat sabia și a fugit să ca s-o salveze pe Marianna.
Prințul a ajuns pe stâncă, când Marianna era pe cale să fie împinsă.
— Eliberați-o! Vă poruncesc!
Garabin s-a înfuriat peste măsură.
— Prindeți-i! Aruncați-i pe amândoi în prăpastie!
Dreptatea Divină
Însă, înainte de asta, a apărut o strălucire puternică și piticul s-a înfățișat lângă cei doi.
— Garabin cel crud și tu, magician viclean și malefic, a venit momentul să fiți pedepsiți!
Imediat, cerul s-a înnegrit, a început să fulgere și a izbucnit o furtună puternică. Trei uriași au trecut furioși pe acolo, primul luându-i pe rege și pe magician și ținându-i cu capul în jos deasupra prăpastiei. Al doilea a luat soldații, iar al treilea suita regală.
Apoi, cerul s-a luminat și s-a făcut pace.
— Marianna, împăratul elfilor mi-a spus trecutul tău și, mulțumită lui, m-am întors la timp. Tu, Marianna, ești regina de drept a acestei țări. — Dragă regină, eu sunt primul tău slujitor. — Nu, tu ești încă prințul meu curajos.
Păsărea galbenă a început să ciripească fericită. Apoi, Desire și Marianna s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Fii bun și drept, căci faptele tale bune se vor întoarce la tine, iar cele rele vor fi pedepsite.
